p>
Nu departe de Timișoara, aproape de malul Timișului, se află comuna Sacoșu Turcesc, cunoscută mai ales de pescari, pentru cele două bălți destinate pescuitului de divertisment și sportiv, unde s-au pescuit exemplare de mărimi impresionante. Și în acest an, sezonul de pescuit sportiv pentru începe în data de 1 martie. Mai puțin cunoscute sunt însă descoperirile din satul aparținător Unip, oarecum mai izolat, un vechi sat românesc de câmpie, amintit încă din secolul al XIV-lea, dar cu urme de locuire mult mai vechi, de pe vremea dacilor.
O cetate dacică identificată cu antica Zurobara
În urmă cu aproape două decenii, pe Dealul Cetățuica din hotarul satului, pe un fost grind fluvial, s-au descoperit urmele unei importante așezări dacice de tip „dava”, datată în secolele I î. Ch.-I d.Ch., ridicată peste o mai veche locuire din prima vârstă a fierului. S-au descoperit și urme de locuire mai târzii, din epoca migrațiilor, până în Evul Mediu.
Identificată încă din anii ʹ60 ai secolului trecut dar necercetată aproape jumătate de secol, situl s-a dovedit a fi o importantă așezare dacică, și a fost identificată de arheologi cu antica Zurobara, menționată de geograful Ptolemeu și localizată pe harta acestuia la sud de Timiș, în zona în care s-a descoperit situl.
Campaniile arheologice desfășurate de-a lungul a mai multor ani pe șantierul-școală al catedrei de istorie din cadrul Universității de Vest Timișoara, au identificat mai multe nivele de locuire, cel mai important fiind cel dacic, care ilustrează cele două epoci ale fierului, Hallstatt și Latène, prin numeroasele si diversele artefacte descoperite.
Între mărturiile arheologice și legendă
În schimb, în ciuda celor două milenii care au trecut, vechea cetate dacică, înconjurată odinioară de brațe de apă, care aveau rolul unei fortificații naturale, s-a păstrat vie în memoria locului, împletind realitatea cu legenda, care a socotit vechea așezare o „cetate”.
Investigațiile și bogatul material arheologic descoperit atestă existența unei așezări dacice a cărei existență începe în preistorie, în prima vârstă a fierului, o epocă puțin cunoscută în Banatul românesc, dar cele mai interesante descoperiri aparțin perioadei dacice, printre artefacte numărându-se și cele care indică practici ritualice care constau în depunerea unor ofrande și prezența unor monumente cu rol cultic. Descoperirea este singura în care s-au găsit astfel de gropi ritualice.
Există și descoperiri din perioada migrațiilor, atribuite slavilor timpurii, când exista o așezare modestă, locuită de o populație care practica agricultura de subzistență și, probabil, creșterea animalelor. Artefactele din epoca medievală, puține la număr, acoperă o perioadă lungă de timp, probabil între secolele IX și XV. Situl de la Cetățuica este unul deosebit, având în vedere locuirile succesive de-a lungul a peste un mileniu și jumătate. O eventuală reconstituire, fie și parțială, a cechii așezări dacice ar putea transforma și acest sat într-un loc turistic, cu atât mai mult cu cât se presupune că e vorba de o importantă așezare dacică și una din puținele descoperite în Banat.
