Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” deschisă la muzeul de artă timișorean timp de patru luni a luat sfârșit pe data de 28 ianuarie, după un neașteptat dar binemeritat succes de public, iar lucrările expuse au fost returnate proprietarilor lor. Cei care nu au apucat să vadă expoziția ori doresc să revadă o lucrare a lui Brâncuși, mai au prilejul, până anul viitor, să admire „Ecorșeul”, lucrarea care a fost expusă chiar în prima sală a expoziției.
„Ecorșeul”, care aparține acum Colegiului Național „Carol I” din Craiova, va rămâne la Timișoara până în 2025 și va fi expusă în cadrul depozitului vizitabil aflat în galeria de artă bănățeană și artă modernă românească a muzeului.
Această imagine a corpului uman fără piele, a fost modelat cu minuțiozitate de Constantin Brâncuși, ca urmare a colaborării sale cu doctorul Dimitrie Gerota, unul dintre ctitorii medicinei academice românești care a asigurat acuratețea acestui studiu, și a fost prima lucrare care i-a adus notorietate tânărului sculptor. Realizată la finalul studiilor sale, lucrarea a reprezentant un moment crucial în dezvoltarea studiului academic românesc, într-un moment în care sculptura românească se afla la începuturile sale, prin minuțiozitatea cu care Brâncuși a modelat, până în cele mai mici detalii, corpul uman. Particularitatea acestei lucrări, considerată o realizare remarcabilă de contemporanii artistului, o adevărată capodoperă, constă în faptul că a devenit un desăvârșit material didactic atât pentru studenții de la Academia de Arte Frumoase, cât și pentru cei de la Universitatea de Medicină, evidențiind, totodată, importanța înțelegerii anatomiei în studiul artistic.
Tema ecorșeului are o tradiție îndelungată în arta europeană, primele modele fiind realizate încă din secolul al XVII-lea, de obicei din ceară.
Începând din Renaștere, Renașterii, studiul corpului uman a devenit o necesitate pentru obținerea naturalismului operelor de artă, iar pentru Brâncuși a reprezentat punctul de plecare spre esențializarea formei, o caracteristică întregii sale opere după ce a renunțat la stilul academic. Ecorșeul a fost terminat în anul 1902 și a fost realizat în cinci exemplare, care au ajuns la diferite instituții din țară. Lucrarea expusă la Muzeul Național de Artă Timișoara este realizată din ghips policrom, pictat cu atenție pentru a delimita suprafețele anatomice. Punctul de pornire l-a reprezentat statuia antică a lui Hermes/Antinous Capitolinul, sugerând încă de la început raportarea sculptorului la antichitatea clasică elenistică și romană. Lucrarea este realizată dintr-o singură piesă, cu excepția brațelor, și este montată pe un soclu cu un contrafort metalic. Pe inscripția plăcuței ceramice de pe soclul ecorșeului din expunere se poate citi următorul text: „Atitudinea clasicului «Antinous» Anatomia mușchilor Superficiali lucrat după natură de: Prof. Dr. D. Gerotă și Brâncuș 1902”. Procesul de restaurare a acestei lucrări a fost realizat la Muzeul Național de Artă Timișoara și prezentat cu ocazia lansării cărții „O întâlnire astrală: Dimitrie Gerota – Constantin Brâncuşi. Povestea Ecorşeului”, coordonată de prof. dr. Irinel Popescu, în luna ianuarie a acestui an.
