Anul 2024 a fost declarat prin decret prezidențial „Anul Avram Iancu”, la aniversarea a 200 de ani de la nașterea revoluționarului pașoptist transilvănean, iar Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva pregătește o serie de evenimente deosebite, menite să contureze personalitatea „Crăișorului munților”.
Pentru început, muzeul prezintă în fiecare săptămână câte un episod din viața lui Avram Iancu, de la nașterea sa până la evenimentele care aveau să-l facă eroul moților și nu numai. Textele, documentate de muzeograful Monica Dușan de la Muzeul de Istorie Locală și Etnografie Brad pot fi lecturate pe începând din această săptămână.
Exponatul lunii ales de Muzeul Banatului Montan din Reșița este un aparat de radio cu galenă din secolul trecut, cel în care numeroși oameni de știință au marcat istoria transmiterii și recepției semnalelor radio, dezvoltând în permanență tehnologia comunicării fără fir și a echipamentelor, astfel încât, în anii interbelici, aparatele de radio au devenit din ce în ce mai răspândite în casele oamenilor, în paralel cu diversificarea emisiunilor. Aparatul expus e databil la mijlocul secolului XX și este socotit cel mai simplu instrument pentru ascultarea posturilor de radio cu frecvențe de transmisie de la 150KHz până la aproximativ 2MHz sau chiar mai mult, el putând fi construit manual. Aparatul funcționa cu ajutorul unui cablu din cupru pe post de antenă, un fir de împământare, o diodă din sticlă cu germaniu sau siliciu și o cască radio cu rezistența de minimum 100 de Ohmi.
Exponatul lunii februarie prezentat de Muzeul Național al Banatului din Timișoara este un clișeu pe sticlă de la începutul secolului trecut care înfățișează orfelinatul Gizella, fondat în 1873 în onoarea căsătoriei dintre Gisella Louise Marie – a doua fiică a împăratului Franz Joseph și a împărătesei Elisabeta – și prințul bavarez Leopold.
Tot atunci, s-a votat și constituirea unei fundații de 20.000 de coroane. Arhiducesa Gisella Louise Marie de Austria, cunoscută pentru activitatea ei filantropică, a inițiat mai multe organizații de caritate pentru sprijinirea săracilor și a persoanelor cu handicap.
Orfelinatul a fost inaugurat în 1877, în fosta casă de invalizi din cartierul Fabric, iar consilierul municipal Anton Suchan, care a supravegheat de la bun început instituția cu mult devotament, și-a lăsat întreaga avere instituției. Clădirea a devenit în scurt timp neîncăpătoare, astfel încât, în 1901, a fost ridicată o nouă clădire pe actuala stradă Pestalozzi, care este astăzi sediul Facultății de Chimie, Biologie și Geografie din cadrul UVT. Planurile clădirii au fost întocmite de arhitectul vienez Ernest von Gotthilf, născut la Timișoara, și cea mai mare parte a lucrărilor a fost executată de meșterul constructor Josef Kremer. Clădirea avea două aripi separate, pentru fete și băieți, și putea adăposti 80 de orfani care aveau parte de condiții adecvate de educație.
Orfelinatul primea orfanii care împliniseră vârsta de 5 ani, băieții fiind adăpostiți în această instituție până la vârsta de 14 ani, iar fetele până la 16 ani, după care erau repartizați după capacitățile și dorințele lor în alte internate sau fabrici, la meseriași, iar fetele ca modiste, croitorese sau, în cel mai rău caz, ca servitoare sau cameriste. După primul război mondial, instituția a devenit Orfelinatul Comunal Regina Maria, sub administrare municipală, oferind sprijin copiilor orfani din Timișoara și împrejurimi. Celor care dovedeau aptitudini în ceea ce privea învățătura, li se oferea posibilitatea de a urma liceul sau Școala Normală, mulți dintre cei care crescuseră în această instituție devenind în perioada interbelică învățători.
