Oportunități turistice ratate. Monumente industriale ale Timișoarei, ignorate, abandonate sau distruse (foto)

Oportunități turistice ratate. Monumente industriale ale Timișoarei, ignorate, abandonate sau distruse (foto)

1
DISTRIBUIȚI
<


figure id="attachment_525796" style="width: 640px" class="wp-caption aligncenter">
Guban

Rutele cultural-turistice europene au devenit, de câteva decenii, oferte turistice din ce în ce mai căutate, care pun în valoare un patrimoniu local specific unui anumit domeniu, scoțând în evidență particularitățile unei regiuni și moștenirea istorică a acesteia pentru promovarea ei în țară și străinătate. De câțiva ani, astfel de trasee, cu o anume tematică, au început să se contureze și în România.

O rută a patrimoniului cu doar două obiective industriale

Pe pagina Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului apare ruta patrimoniului industrial din Timișoara ca rută cultural turistică regională, promovată de Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în județul Timiș, dar singurele obiective turistice menționate sunt Muzeul Apei de la Urseni și muzeul „Corneliu Miklosi”, cu toate că atât în Timișoara cât și în județ mai există astfel de monumente care ar merita să fie incluse în acest traseu. La Muzeul Apei au fost restaurate și incluse în circuitul turistic vechile uzine de apă și stații de tratare a apei, precum și fosta uzină a apă industrială din apropierea râului Bega, construite în stil Secession cu mai bine de un veac în urmă de celebrul arhitect László Székely. În acest complex se află clădirea care adăpostea grupul de foraje, supranumită OZN datorită formei sale, cea în care avea loc tratarea apei pentru a o face potabilă și clădirea pompelor, de unde apa era distribuită printr-o rețea de 90 de kilometri, care era legată de turnurile de apă din Iosefin și Fabric.

În muzeu se află exponate tehnice deja existente la Urseni, utilaje vechi, o expoziție de fotografie care prezintă detalii inedite legate de istoria alimentării cu apă a Timișoarei și Banatului, numeroase documente, cărți și hărți, precum și date despre personalități ale orașului care au jucat un rol decisiv pentru realizarea acestei importante lucrări. Câțiva ani mai târziu a fost dată în folosință uzina de apă industrială din Fabric, o clădire de patrimoniu construită în același stil, care a fost restaurată și transformată într-un centru educațional pentru copii. Întregul sistem de alimentare cu apă al Timișoarei se datorează inginerului Stan Vidrighin, care a conceput proiectul, împreună cu cel de canalizare al orașului. Muzeul Apei găzduiește numeroase evenimente, menite să atragă cât mai mulți vizitatori.

La muzeul „Corneliu Miklosi” din Timișoara se păstrează tramvaie istorice, unele repuse în circulație cu diferite ocazii festive sau folosite pentru diferite evenimente. Clădirea care adăpostește muzeul a fost hală de reparații construită în anii interbelici iar exponatele ilustrează istoria tramvaiului în Timișoara, de la vagonul tras de cai, care a circulat la Timișoara din 1868, vagoane cu dublă comandă „Gemene”, diferite tipuri de vagoane cu motor, tramvaie utilitare, troleibuze și autobuze. Șase exponate aflate în muzeu sunt clasate în patrimoniul cultural național din România.

Monumente industriale ignorate, abandonate sau distruse

Timișoara, oraș care trăia din industrie mai ales din a doua jumătate a  secolulului al XIX-lea, mai are încă multe clădiri industriale din acea epocă sau de la începutul secolului următor, care ar putea fi incluse în această rută dacă ar exista mai mult interes din partea administrației, astfel încât patrimoniul industrial semnificativ să reprezinte într-adevăr o atracție, mai ales că în alte țări, astfel de clădiri au dispărut de multă vreme ori au devenit adevărate rarități. Puține clădiri au fost însă întreținute, fără să fie valorificat potențialul lor turistic, în timp ce altele au fost lăsate în paragină ori au dispărut cu totul.

Pe locul vechii uzine electrice a orașului, construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde este astăzi CET Centru, se mai pot vedea turnul de apă, foste clădiri administrative sau vechile hale de producţie cu  diverse instalaţii, uzina hidroelectrică de pe Bega este, la rândul ei, un obiectiv atractiv iar cele două turnuri de apă din Iosefin și Fabric așteptă și ele să fie restaurate și incluse în circuitul turistic. Printre clădirile care fac parte din patrimoniul industrial al orașului și au o mare valoare documentar-istorică se numără fabrica de bere, construită în 1718, fabrica de țigări din Iosefin, ridicată la jumătatea secolului al XIX-lea – cea mai veche de pe teritoriul actualei Românii – dar lăsată în paragină, sau cazarma pompierilor.

Altele, precum fabrica de rafinărie și spirt Solventul, fabrica de ciocolată Kandia, fabrica de pălării, fosta fabrică „Turul” devenită după naționalizare „Banatul”, celebra fabrică Guban, fabrica de seifuri, fabrica Fructus, vechiul abator, fabrica de ciorapi sau fabrica de zahăr sunt doar câteva din cele care au ajuns niște ruine ori au fost complet distruse, pierzându-se astfel o parte considerabilă  din istoria nescrisă a orașului, care i-a conferit acestuia o anumită identitate.

1 COMENTARIU

  1. Poza care este intitulata „Fabrica de palarii” nu este corecta. Aceea este o cladire pe colt Republicii cu A. Seiler care a fost camin de nefamilisti. Fabrica de palarii este pe partea cealalta a strazii si din ea s-au pastrat 2 cladiri: fosta conducere si hala, care se vad mai bine dinspre splaiul Titulescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.