Ceremonia de dezvelire a statuii dedicate artistului timișorean Adrian Bărar – care s-a desf[;urat mar’I dup[ masa la Timi;oara – a adunat ]n Parcul Alpinet un public numeros, printre care s-au numărat o serie de muzicieni reprezentanți ai cluburilor moto din Timișoara și fani ai formației Cargo. Inițiativa amplasării statuii realizată din bronz de Linda Saskia Menczel i-a aparținut lui Corneliu Vaida, iar la momentul special dedicate dezvelirii acesteia a participat și primarul Dominic Fritz.
„Mă bucur să văd atâtea fețe cunoscute, deși acest lucru îmi dă și mai mari emoții. Aș vrea să încep prin a mulțumi domnului Corneliu Vaida pentru tot efortul depus în acest demers. Fără dumnealui nu ne-am fi aflat aici astăzi. Aș dori să-i mulțumesc și doamnei Linda–Saskia Menczel care a reușit să-l întruchipeze fizic și spiritual pe tatăl meu în această lucrare grandioasă, numită ‘Marea trecere’. Aș vrea să-i mulțumesc și lui Sorin Stanca pentru toată susținerea pe parcursul acestui proiect, dar și celor care au donat pentru realizarea acestei statui. Nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc și reprezentanților Primăriei pentru că această statuie s-a finalizat. Sper ca acesta să fie doar un început, iar în viitor să urmeze și inaugurările altor statui dedicate oamenilor care au făcut cinste Timișoarei. Tatăl meu a fost un adevărat timișorean, născut, crescut aici. El a ținut steagul sus pe parcursul vieții sale. Deși a avut numeroase șanse să se mute la București, a preferat să rămână aici și să pună umărul la creșterea Timișoarei, atât din perspectivă culturală și, de ce nu, economică, la fel cum proiectul său de suflet Cargo, care este o formație timișoreană, a ajuns sus pe culmile rockului românesc și a pus Timișoara pe hartă ca punct cultural important”, a spus Adriana Bărar, fiica lui Adrian Bărar.
„Îi mulțumesc domnului primar pentru invitație, în primul rând și aș vrea să-i mulțumesc și lui Corneliu. Chiar voiam să-ți spun, Corneliu, că nu știu cum ai reușit, știu prin câte ai trecut, însă pot bănui. Știu că nu a fost ușor și pentru asta, pe de-o parte te felicit, pe de altă parte îți mulțumesc! Ce aș putea să spun eu și să nu știți voi? Pentru majoritatea dintre voi Adi Bărar a fost chitaristul de la Cargo, liderul formației. Pentru mine, Adi Bărar a fost un frate mai mare cu care am trăit niște zeci de ani și pe care îl port în gând zilnic, chiar dacă este greu de crezut. E complicat să mă culc într-o seară fără să-mi aduc aminte de el… cum suntem tot pe drumuri și acum, ne aducem aminte de anumite momente pe care le-am trăit și pe care nu ni le poate lua nimeni.
Mulțumesc pentru că s-a creat un precedent! Mi-ar plăcea să existe o alee a artiștilor, pentru că doar așa putem să ne respectăm valorile. Mi-ar plăcea să devină o alee a artiștilor, pentru că mai sunt câțiva artiști de vază ai Timișoarei. Nu vreau să le dau numele pentru că creez durere și mai mare, dar mi-ar plăcea să-l văd și pe Nicu aici, și pe Bujor Hariga și pe alții…Ar fi foarte frumos, pentru că e un mod prin care ne respectăm valorile. Dacă a fost ceva în sufletul lui Adi Bărar, a fost mândria de a fi timișorean, asta pot să spun. A fost mai mândru că a fost timișorean decât oricine! Sper să ne întântâlnim și cu alte ocazii, alte dezveliri și vă mulțumesc frumos pentru atenție! Doamne, ajută!”, a spus Adi Igrișan, solistul trupei Cargo.
„Eu cu Adi am petrecut multe momente, numeroase nopți la concerte, la el la studio, dar și la el acasă. Unul din ofurile lui era că artiștii de muzică rock nu sunt prețuiți la justa lor valoare. Bineînțeles că el nu s-a gândit la momentul la care nu va mai fi, dar așa mai în glumă, mai în serios, ca să elimin orice alte discuții care au fost în jurul subiectului, el a zis: «Bă, mie mi-ar plăcea ca cineva să-mi facă o statuie când eu n-o să mai fiu» și am ținut minte lucrul ăsta. La câteva săptămâni după ce el «a devenit nemuritor», mi-a venit ideea să-i facem o statuie. Am vorbit cu Moni Bărar, ea s-a bucurat de idee și am căutat un artist care să pună în operă această idee. Nu pot să vă mai spun altceva, decât să vă îndemn le povestiți tuturor că acum în Timișoara există o statuie a lui Adi Bărar! Toți rockerii din țară pot să vină să-l omagieze, nu doar pe Facebook, ci și în realitate, aici în Timișoara în parcul Alpinet. Așa cum a spus și Adi Igrișan, ne-ar plăcea ca și alții să aibe inițiative similare, să vedem și o statuie a altor lideri din rockul timișorean, pentru că Timișoara a fost și este Afla și Omega în ceea ce privește rock-ul din România”, a spus Corneliu Vaida.
„Adi, îți mulțumim că ești aici cu noi, nu doar sub forma unei statui, ci și cu sufletul. Sufletul nostru, al celor care care au crescut împreună în același spirit căutând, luptând și suferind pentru a simți adevărata libertate de exprimare, de a a ne conecta cu lumea liberă a fost poate, cel mai important aspect, nu doar pentru generația noastră, ci și pentru cele care au urmat. Adi a fost una dintre persoanele aflate în vârful acestei generații. Noi, practic, ne-am format împreună. Am avut acea perioadă formatoare, 18 – 25 de ani. Aici în Timișoara, chiar pe malul Begăi, puțin mai încolo, a fost un club – Constructor. Adi a reușit să transforme acest club în ceea ce astăzi am numi ‘hub cultural’, care semăna alteritate din perspectivă culturală. Acolo s-au format numeroase trupe, cel puțin 12 sau 13 formații. Unele au rezistat, altele nu. Adi cânta încă cu formația ‘Autostop’, apoi a format ‘Cargo’. A fost o întreagă stagiune de concerte care aveau loc săptămânal, iar locul acela era atât de plin de lume, încât oamenii urcau chiar și în copacii care erau în stradă ca să vadă și să audă ce se întâmplă, pentru că clubul era la etaj, a spus criticul muzical Mimo Obradov.
