În cadrul Zilelor județului Arad, muzeul arădean inaugurează, în 4 octombrie, la ora 11:00, secția de arheologie reamenajată în urma reorganizării muzeului din incinta Palatului Cultural.
Sunt expuse cele mai importante și interesante vestigii arheologice descoperite pe raza județului, din epocile preistorice și istorice, însoțite de informații despre artefactele prezentate, reprezentative pentru epoca pietrei fiind fragmentul ceramic pe care se distinge o siluetă feminină, descoperit la Sânpetru German sau reconstituirea unui războinic din epoca eneolitică. Sunt expuse, de asemenea, topoare masive de cupru, cuțite și vârfuri de săgeți din piatră, sau podoabe din oase de animale, care provin din cercetările întreprinse în cimitirul eneolitic de la Pecica, cu ajutorul cărora a fost reconstituit unul din cele mai interesante morminte, artefacte din epoca bronzului, precum tipare pentru turnarea obiectelor de bronz, spade, topoare, dar și piese ceramice sau unelte din oase de animale. În secțiunea dedicată epocii antice sunt expuse panoplii ale războinicilor, urne funerare, vase de uz casnic, dar și monede din argint, a fost reconstituită imaginea unui războinic din perioada respectivă iar o proiecție prezintă cele mai importante descoperiri ale antichității. O importantă descoperire arheologică făcută la Milova a fost folosită ca punct de plecare pentru reconstituirea unei scene funerare. Vase ceramice, podoabe și unelte, dar și reconstituirea unei locuințe și a unui cuptor pentru producerea vaselor din perioada dinastiei arpadiene, morminte și proiecții video oferă o imagine a vieții de zi cu zi din epoca migrațiilor. Unul din cele mai atractive puncte ale expoziției este reconstituirea virtuală3D cu ajutorul tehnologiei moderne a fortificației de la Sântana-Cetatea Veche din epoca bronzului iar în sala tezaurului sunt expuse piesele de valoare ale colecției muzeului arădean, printre care se remarcă podoabele de aur de la Pecica, cu o vechime de peste 6.000 de ani, și o serie de monede antice, accesorii vestimentare, podoabe și monede din perioada migrațiilor, alături de tezaurele monetare și podoabele din perioada medievală. În ultima sală, care ilustrează perioada medievală, informațiile istorice și artefactele expuse sunt reprezentative pentru rolul jucat de comitatele Arad și Zărand în cadrul regatului maghiar, acestea fiind completate cu proiecții video și reconstituiri grafice și tridimensionale.
Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva găzduiește în Sala Șemineului din Palatul Magna Curia expoziția temporară „Șoimăritul între tradiție multimilenară și Patrimoniu Spiritual UNESCO”. Îndeletnicire milenară, șoimăitul a devenit, de-a lungul timpului, o adevărată artă, în care frumusețea păsării s-a împletit cu practica vânătorii, șoimăritul modern devenind o îndeletnicire cu conotații culturale, cinegetice și bioecologice. În 2010, șoimăritul a fost recunoscut de către UNESCO o moștenire umană vie, fiind inclus în lista reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii.
O strachină cu grâu carbonizat, descoperită în cadrul săpăturilor arheologice din așezarea preistorică de la Zorlențu Mare – Icleliște, care oferă informații prețioase despre viața comunităților străvechi, este exponatul lunii octombrie la Muzeul Banatului Montan din Reșița. Așezarea aparține culturii neolitice Vinča, unde în primele faze ale așezării (5200-5000 î,Ch.) oamenii locuiau în bordeie, ulterior, în următoarea jumătate de mileniu, construindu-și locuințe mari, cu structuri din lemn și stâlpi cu fundație adâncă. Pe lângă vânătoare, locuitorii se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor. Strachina expusă este lucrată din pastă semifină, cu slip cafeniu-roșcat, iar gura vasului a fost căpătuită cu un strat subțire de lut, pentru a păstra semințele de grâu. Cercetările arheobotanice au concluzionat că semințele din conținutul vasului sunt de grâu de tip Triticum dicoccum Schrank, aceasta fiind specia de grâu cea mai răspândită în așezările culturii Vinča din Banat. Aceasta este una din cele mai timpurii şi frecvente specii de grâu, fiind descoperită în preistoria Orientului Apropiat, iar cele mai vechi mărturii despre cultivarea lui datează şi din fazele timpurii ale unor așezări din Thesalia, între 6200 – 5300 î.Ch.
Muzeul Național al Banatului a ales ca exponat al acestei luni o elegantă sticluță de parfum în stil eclectic care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cunoscută sub numele de „Belle Époque”, și provine dintr-un atelier central-european.
Sticluța, o mică operă de artă, este din cristal roșu, îmbrăcată într-o montură cu decoruri vegetale, lucrată dintr-un aliaj de argint, cupru și plumb, care denotă importanța acordată unor astfel de obiecte de către doamnele acelei epoci atât de rafinate, în care accesoriile cele mai mărunte erau ca o carte de vizită pentru cele care le dețineau. Era epoca în care o sticluță de parfum era la fel de importantă ca o bijuterie scumpă, parfumieri precum François Coty revoluționau acest domeniu, iar sticlele în care era păstrată esența erau la rândul lor adevărate bijuterii.
