Invitat la PRESSALERT LIVE, scriitorul Robert Şerban a oferit detalii interesante despre programul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara, care are loc la mijlocul acestei săptămâni, între 23 şi 25 octombrie.
FILTM se află la a 13-a ediţie şi e printre puţinele evenimente din oraş în care oaspeţi sunt scriitori de renume din străinătate.
„Miercuri începe şi durează până vineri. E un festival care ţine trei zile pentru că aşa am hotărât. E un festival care iată e la a 13-a ediţie şi în care au fost sute de scriitori, au fost oameni formidabili. Tema de anul acesta e: Literatura şi noii ei aliaţi; care sunt aliaţii, în primul rând cititorii, ei sunt oamenii, e şi AI-ul, poate să fie aliat în zona de documentare. Un roman serios, mai ales dacă are un tip de specificitate, scrii un roman istoric, despre anii 50, 60, 90, AI-ul, cu câteva cuvinte de căutare te poate ajuta dacă nu ştii să ai habar. AI-ul te poate ajuta să-ţi corecteze cartea, sunt oameni care scriu, sunt talentaţi în a pune cuvinte pe pagină, mai au probleme cu punctuaţia sau din grabă… în momentul în care ai scris o carte poţi să o dai acelui robot să vadă care-ţi sunt bârfele. AI-ul poate să facă foarte foarte multe lucruri foarte bune, face texte, face cronici, îţi aduce mai aproape cărţi pe care nu le-ai văzut. De ce nu-i bună? Pentru că tentaţia de a publica cărţi, semnate anonim, dar scrise de aceşti roboţi va fi foarte mare. Deja traducere face inteligenţa artificială, sunt tot mai multe edituri din străinătate, dar şi din România, e ieftin, e moca, nu trebuie să plăteşti. Iar un traducător bun, în spaţiul de limbă germană primeşte 20 de euro pe pagină… Ori inteligenţa artificială traduce moca, însă se vede cum traduce AI-ul pentru că-i lipseşte sensibilitatea, îi lipseşte modul de a reacţiona sentimental, e un robot, nu poate să aibă suflet, poate să simuleze în schimb. Am lucrat cu AI-ul, am fost la un mare festival de poezie luna trecută la Ljubljana, mare festival Vilenica. Şi ne-au rugat organizatorii de acolo, pe lângă cinci poeme, pe care le-au tradus şi în limba slovenă şi în engleză, ne-au rugat să trimitem două texte scrise de AI. Şi am scris pe acest ChatGPT două poeme, ieşiseră slab din punctul meu de vedere. Am spus: fă puţin cu cuvintele astea, foloseşte-le; Şi mi-a ieşit la un moment dat nişte texte interesante. Le-am trimis şi toţi poeţii invitaţi, am fost vreo 15, au avut aceste două texte intercalate între textele lor. Şi publicul a fost pus să voteze, a fost un recital de poezie, am citit şapte texte fiecare, din Grecia, Italia, Serbia, Austria, Ungaria, România, iată am fost acolo. Şi publicul a fost pus să voteze care text crede că e scris de AI. Am rămas surprins să văd că s-au înşelat de câteva ori, că inteligenţa artificială reuşise să simuleze destul de bine şi un tip de stilistică, eu am data asta şi eu am fentat una, unul dintre poeme jumătate din public a crezut că e scris de mine. Evident că sunt nişte cuvinte cheie pe care le-a folosit. Se poate şi la un moment dat când agretatorul ăsta de informaţii va creşte, s-ar putea să facă lucruri explozive în sensul bun al cuvântului. Ce nu cred că va reuşi să facă, nu va putea să înlocuiască emoţia. Am văzut reacţia unui mare fotograf român Dinu Lazăr. Spunea pe o postare: fac meseria asta de 30 de ani, mă scol de zeci de ani la 5 dimineaţa, am investit zeci de mii de euro pe scule, alerg pe coclauri, alerg cu maşina pe deal să prind anumite momente din zi pe care numai la anumite ore le poţi prinde, şi văd fotografii făcute mai frumoase decât mine făcute de inteligenţa artificială. Era afirmaţia unui om foarte ancorat în realitate. În fotografie AI-ul poate să creeze nişte fotografii extraordinare. Îţi dai seama la un moment dat că sunt făcute de calculator, nu de o minte umană, dar până la urmă s-ar putea să ne fie suficient”, a spus Robert Şerban la PRESSALERT LIVE.
„Festivalul e un mod în care încerci să atragi omul să vadă scriitori de primă mână… În prima seară, miercuri, la ora 18, în sala Baroc a Muzeului Naţional de Artă. Am rămas aici, care chiar dacă e o sală care devine de multe ori neîncăpătoare şi e frustrant să vezi oamenii care încearcă să intre şi nu mai au loc. E însă centrală, o sală care e foarte frumoasă, contextualizează bine discuţiile. În primul rând trebuie să asişti, să vezi cum gândeşte scriitorul. Literatura pare o chestie abstractă: e o carte pe care sunt nişte nume, ale autorului, ale celui care face coperta şi în rest sunt nişte cuvinte. Ori scriitorii sunt nişte fiinţe remarcabile, oameni care citesc continuu, care îşi imaginează continuu, oameni care produc text. Ori să-i vezi discutând, nu te saturi ascultând, te surprind, sunt oameni capabili de surprize absolut formidabile…
În prima seară vor fi trei scriitori, moderaţi de un jurnalist cultural minunat, Cristian Pătrăşcoiu, a fost colegul nostru, azi e redactor şef-adjunct la revista România Literară, el se ocupă şi România Literară arată foarte bine şi datorită lui. Va fi Daniela Raţiu, Lorina Bălteanu, o scriitoare care vine din Republica Moldova şi a avut un succes formidabil; şi, mai vine din Bosnia Herţegovina Semezdin Mehmedinović, e un scriitor tradus la noi, tradus la o editură de nişă. Un scriitor care a trăit în SUA mult timp, a plecat în clipa în care a început războiul. Are o carte despre trauma pe care dezrădăcinat o trăieşte din cauza războiului. S-a întors acum, trăieşte în Bosnia Herţegovina. Va fi o discuţie despre literatură.
Seara a doua începem cu această dezbatere tot în sala Barocă: Resetând literatura, CTRL plus ALT plus scrie: AI şi Democraţia noilor genuri literare. Participă doi universitari: Constantin Vică şi Cristian Iftode, de la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi sunt moderaţi de profesorul Florin Lobonţ. Vică e poet, îl cunosc de când avea 14 ani, ne-am întâlnit într-o tabără la Oraviţa, era un băieţel înnebunit să ştie tot. Am stat într-o cameră, eu eram student, Vică azi e unul dintre cei mai tari oameni care se pricep la AI, e un poet de primă mână, e un băiat absolut extraodinar. L-am adus la Timişoara pe el şi pe Iftode tocmai pentru a încerca să vedem nişte răspunsuri sau să aflăm nişte întrebări, pentru că literarura nu dă numai răspunsuri.
Iar vineri, de la ora 18, am avut o mare şansă, spun asta pentru că Timişoara totuşi e un oraş la marginea României. Chiar dacă e cel mai frumos oraş din lume, chiar dacă ne simţim minunat.
Dar pentru un străin, când se uită la Timişoara vede că-i trebuie cel puţin să schimbe două avioane… Îl avem pe Matthias Senard, e unul dintre cei mai mari scriitori francezi ai momentului, a luat premiul Goncourt în urmă cu şase-şapte ani, e tradus în limba română cu patru cărţi fabuloase. Inclusiv cu Busola, marea lui carte, şi va discuta cu o tânără fabuloasă din Dr. Tr.-Severin, Despina Jderu, a terminat Liceul Traian, azi e cadru universitar la Facultatea de Litere din Bucureşti. E cea mai bună cunoscătoare de literatură franceză contemporană. Va fi un tête-à-tête, între doi oameni, unul mare scriitor şi o moderatoare cu inteligenţă naturală absolut sclipitoare. Şi, ce mai e important să nu uit. Facem descinderi în şcoli. Scriitorii care sunt invitaţi la festival se duc la câteva licee din Timişoara, dar şi la şcoli din Lugoj, Sânnicolau Mare şi Jimbolia. E atât de important, e formidabil pentru că sunt oraşe mici, în care lumea literară ajunge destul de greu”, a mai spus Robert Şerban.
Despre vitala interacţiune a elevilor cu scriitorii, Şerban a precizat: „Sunt două capete, îi chemăm să vină ei, că dacă e important vor să vină. Anul trecut a venit Ana Blandiana şi era sala plină. Avem filmarea, s-au uitat 70 de elevi, au venit special pentru ei, au stat smirnă două ore… Dar e important să te duci tu peste ei. Jimbolia nu are librărie, are probabil bibliotecă. Sânnicolau Mare nu stă aşa bine la partea asta. Mergem în şcoli să vadă cum vorbesc, să-i audă, să vadă că există scriitori contemporani. De multe ori întreabă unii dintre ei: mai există aşa ceva? Da, există”.
„Seara de vineri va fi mai lungă, e cu poezie, întotdeauna terminăm cu poezie şi muzică, avem un sponsor care ne ajută, Herczeg, un mare colecţionar de artă, familia Herczeg a făcut pentru arta contemporană din Timişoara nişte servicii extraordinare. Vine la festival de literatură, face expoziţii şi sponsorizează uneori cu vinul. Carmen Muşat e redactor şef al revistei Observator Cultural, o revistă care apare de ani buni săptămânal, din bani privaţi. Ea va modera întâlnirea dintre trei mari scriitori: doi români, şi e vorba de Cristian Fulaş, premiat anul acesta de Academia Franceză la Paris, Adrian G. Romila, care a scris un roman fabulos anul trecut, care a luat două mari premii – Premiul Uniunii Scriitorilor şi premiul revistei Observator Cultural; şi una dintre vedetele festivalului Narine Abgaryan, o scriitoare armeancă colosală, are trei cărţi toate traduse de către Humanitas, ultima a apărut chiar acum recent… Două fete şi doi băieţi, am fost atent la chestiile astea de gen, pentru că e bine şi pe bună dreptate… Iar după discuţia asta care va avea două ore, de la 18 la 20, mergem la clubul Nemesis unde va fi seară de poezie şi de muzică. Vine Nora Iuga, Octavian Soviany, Angela Baciu, Lorand Petho, un poet de limbă maghiară care trăieşte în Austria, George State, scriitor formidabil, traducător de literatură germană dar el însuşi un poet minunat, Mădălina Aldescu din Timişoara, sârbul Nenad Šaponja şi Ciprian Măceşaru. Dan-Liviu Boeriu va fi moderator. Întotdeauna avem nevoie de o minte sclipitoare. Dan e notar în Oradea, dar anul ăsta a publicat un jurnal la Humanitas, formidabil. A fost cartea lui de debut, dar e de ani buni imersat în literatură, citeşte enorm de mult. Moderează discuţii culturale la Oradea…”, a mai spus Robert Şerban despre programul FILTM.
Cât despre finanţare, în mod curios festivalul nu mai e susţinut de câţiva ani de Primăria Municipiului Timişoara: „Anul ăsta am avut şansa CJT, ca anul trecut, care este finanţatorul festivalului. N-am mai aplicat la Primăria Timişoara. Am făcut-o în urmă cu doi ani şi n-am mai primit bani. Eu am avut o reacţie, era ediţia de dinaintea Timişoara Capitală Culturală, era a 11-a ediţie, mi s-a părut firesc, pentru că ani de zile PMT a finanţat acest festival care deja era un bun de interes public. Nu-l fac pentru mine, eu nu reuşesc să mă duc în toate locurile unde sunt invitat. Am fost anul ăsta de mi-a ieşit, ultima dată am fost săptămâna trecută în Portugalia, a fost: Noaptea europeană a literaturii; şi am reprezentat Timişoara şi România pentru că am fost invitat să citesc poezie într-un context internaţional. Dar ani de zile să faci un asemenea eveniment, e atât de greu, pentru că eu te invit pe tine tu trebuie să vii, eu trebuie să te invit la începutul anului! Tu trebuie să-mi promiţi pentru că nu pot să fac un contract cu tine şi tu dacă nu vii ce să-ţi fac? Să-ţi iau cărţile? Să nu ţi le mai traduc? Nu, e o chestie care se construieşte foarte greu pentru că trebuie să fii credibil, să faci un eveniment atât de bun încât iată să-ţi vină un laureat Goncourt, să întrebe pe un alt laureat Goncourt, pe care l-am avut, pe Pascal Bruckner, pe care l-am avut la un alt festival şi am avut scriitori de primă mână… şi girează pentru tine. Şi mie mi s-a părut atunci că e o glumă. Am spus: asta e, înseamnă că e un tip de jurizare care se face, care înţelege în alt fel lucrurile”.
„În anul Capitalei n-am mai cerut bani. E un proiect internaţional. Timişoara are atât de puţine proiecte internaţionale, paradoxuri. Te oboseşte să faci aşa ceva, să chemi scriitori din străinătate, să dai o anvergură să scrie presa. E foarte complicat să dai cu piciorul într-o chestie pe care o ştii prea bine… Cultura scrisă e foarte importantă. Adevărata formare e cea care vine citind… Nu există să fii om în afara lecturii, eşti un om prost dacă eşti, la un moment dat nu mai citeşti sau citeşti foarte puţin, se vede asta. Se vede la toţi politicienii, cum gândesc, ce decizii iau. Se vede modul. E ca şi cum ai merge într-o casă splendidă şi nu ai avea tablouri pe pereţi sau cărţi. Păi ce casă îi aia? Aşa şi aici, nu poţi să ai un festival tare de literatură într-un oraş cum e Timişoara… Şi faptul că am ajuns la a 13-a ediţie spune foarte multe despre oraş. Iată că şi-a asumat. Nu e rupere, nu vin mii de oameni, Dumnezeule, dar literatura e pentru iniţiaţi. Sunt cinci oameni, echipa, e Mari Tudor, Ioana Grunwald, fără ele nu se putea face, eu am acceptat să fiu preşedinte doar dacă ele se ocupă de zona de hârţogărie, pentru că e îngrozitoare (…) A citi e cel mai complicat exerciţiu intelectual, dacă nu-l facem, se vede pe noi, în ochii noştri, în reacţiile noastre. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ştii mai mult. Literatura ne face oameni şi cititul ne face oameni. Aveţi copii, trebuie să se vadă citind!”, a concluzionat scriitorul.
