Așezată între dealurile aflate la poalele Munților Dognecei din vestul județului Caraș-Severin, nu departe de granița cu Serbia, comuna cu același nume, din componența căreia mai fac acum parte satele Biniș și Tirol, o veche așezare medievală românească atestată documentar în secolul al XVI-lea dar mult mai veche, nu este cunoscută ca o destinație turistică, dar cei care ajung să străbată zona vor găsi, totuși, o mulțime de locuri și povești care merită cunoscute.
De la drumul roman la conacul interbelic
Prin hotarul așezării se mai puteau vedea, până nu demult, urmele unui drum roman din vremea împăratului Traian, numit în popor „drumul Irinii”, distrus însă de localnicii care, încă în secolul al XIX-lea, au scos bolovanii pentru alte construcții.
În locul numit „Dealurile line” se află un conac construit în anii interbelici pe moșia lui Octavian Furlugeanu, fost politician liberal, care avea peste 500 de hectare. A fost naționalizat o dată cu venirea la putere a regimului comunist și retrocedat urmașilor acestuia, care au vândut conacul, noii proprietari fiind cei care l-au renovat și l-au făcut un loc atractiv pentru vizitatori.
Un important centru de olărit din Banat și podgorii cu soiuri nobile
Străvechiul sat Biniș, pe unde trecea în antichitate unul din drumurile construite în vremea împăratului Traian, a fost cunoscut, până nu demult, ca unul din cele mai importante centre de olărit din Banat, meșteșug practicat încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea.
Olăritul era principala ocupație a locuitorilor până la sfârșitul perioadei interbelice, în sat existau peste 200 de cuptoare de ars ceramica, iar nea Ionică Stepan a fost ultimul olar care a păstrat meșteșugul până la începutul noului mileniu. Vasele de Biniș, de diferite forme și mărimi, sunt lucrate dintr-un lut de bună calitate și se disting printr-un decor geometric specific, care le deosebeau de ceramica din alte centre de olari.
O istorie aparte are satul Tirol, întemeiat la începutul secolului al XIX-lea de coloniști veniți din Tirolul austriac în timpul războaielor napoleoniene. Satul, care se bucură de o climă blândă și de terenuri însorite, favorabile stupăritului și cultivării viței-de-vie, continuă să fie cunoscut și astăzi pentru soiurile nobile, printre care Riesling, Feteasca, Muscat-Ottonel, Sauvignon, Merlot și Cabernet și a cramei de piatră construite în urmă cu un secol, cu o capacitate de peste 15.000 de hectolitri de vin.
O rezervație naturală de tip paleontologic
Frumusețea dealurilor împădurite ale Doclinului, nu prea înalte dar spectaculoase, sau lacurile artificiale de la Doclin și Tirol, sunt locuri care învită la plimbări în natură, și totodată destinate pescuitului sportiv și vânătorii, speciile de vânat întâlnite aici fiind iepurii de câmp, fazanii, mistreții și cerbul carpatin.
În marginea satului Tirol se flă o rezervație naturală de tip paleontologic care se întinde pe jumătate de hectar, unde, în roca sedimentară, sunt depozitate fosile de nevertebrate și vertebrate, ea fiind una din ariile protejate de interes național, care poate fi un obiectiv turistic demn de vizitat.
