Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului din acest an a prilejuit punerea pietrei de temelie a schitului „Izvorul Tămăduirii”, care va fi înălțat în localitatea arădeană Frumușeni, nu departe de locul în care a fost descoperită mănăstirea medievală Bizere, cu speranța că noul lăcaș va atrage nu numai credincioși și pelerini, ci și numeroși vizitatori dornici să descopere lucruri inedite legate de vechea comună germană din sudul Mureșului, numită odinioară Schöndorf. În apropiere se va mai construi un așezământ pentru bătrâni, un centru cultural și un muzeu etnografic.
Rezervația arheologică Bizere
Atestată inițial la sfârșitul secolului al XI-lea, așezarea a fost repopulată în anul 1766, în timpul colonizărilor făcute în Banat de arhiducesa Maria Tereza, când au fost așezate aici 210 familii de șvabi, locuitorii români fiind mutați la Toracul Mic.
În secolul al IX-lea a existat aici un lăcaș de cult bizantin, devenit în secolul al XII-lea mănăstire catolică benedictină, cu un impozant complex arhitectural. Vestigiile fascinantului complex monahal, atestat documentar în 1183, au fost scoase la iveală la începutul anilor 2000, în urma mai multor campanii de săpături arheologice, și reprezintă una din cele mai interesante așezări mănăstirești din întreaga Europă răsăriteană. Descoperirea, care atrage numeroși turiști, este unică în România și a fost declarată rezervație arheologică. În apropiere, pe vechea albie a Mureșului, se afla un port, iar călugării care trăiau în complexul monahal aveau o viață îndestulătoare datorită comerțului cu sare care se transporta pe apa râului, precum și a mărfurilor din atelierele de fierărie și sticlărie din apropierea mănăstirii. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea nu a mai fost locuită.
Săpăturile arheologice au identificat, pe lângă biserică, un impresionant palat abațial, o necropolă întinsă, o capelă cu mormântul unui personaj de vază, un tezaur cu monede din secolele XII-XIII și multe alte elemente care atestă monumentalitatea bazilicii, alături de extrem de bogatul inventar arheologic. Cele mai valoroase descoperiri ale complexului rămân însă mozaicurile medievale policrome, care s-au aflat pe pardoseala vechii biserici de rit bizantin, înainte ca aceasta să devină lăcaș de cult benedictin, un unicat în arheologia medievală românească. Cei aproximativ șapte metri pătrați de mozaic înfățișează motive zoomorfe reale sau fantastice, florale și geometrice, și pot fi admirați la Palatul Cultural din Arad, în spațiul expozițional al complexului muzeal.
Clădiri istorice și vechi case șvăbești
Pe lângă rezervația arheologică, comuna mai are câteva inedite locuri de interes turistic. În apropierea acesteia mai poate fi văzută „Fântâna turcului”, de formă rotundă și căptușită cu piatră, legată de urmele unei vechi construcții despre care unii afirmă că ar fi vestigiile unei cetăți din secolele XV-XVI. În comună se mai păstrează clădirea vechii școli, din secolul al XIX-lea, iar în actualul cămin cultural, odinioară han și stație de poștalion, au fost expuse mai multe piese arheologice descoperite în hotarul așezării și diverse obiecte vechi care au aparținut pe vremuri localnicilor, și care se aflau depozitate încă din secolul trecut într-o încăpere a vechii școli.
La vremea respectivă, localitatea încă era cunoscută pentru atelierele de împletit nuiele, de îndelungată tradiție, unde erau confecționate diverse obiecte, de la cele de uz casnic până la mobilier de grădină, căutate nu numai în întreaga țară, ci și peste hotare. În satul Aluniș, care aparține de comuna Frumușeni, se mai pot vedea case germane construite la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, cum puține se mai păstrează în vechile așezări ale coloniștilor, ai căror urmași și-au păstrat gospodăriile și obiceiurile până la sfârșitul secolului trecut.
