Un avocat specializat în drept administrativ explică de ce contestă creșterea taxelor pentru clădiri nerezidențiale la Timișoara

Avocat dr. Anton Trăilescu, conferențiar la Facultatea de Drept, este considerat a fi printre cei mai competenți avocați în materie de drept administrativ. Acesta a reușit, în trecut, să blocheze în instanță HCL-ul care creștea taxele pentru imobile nerezidențiale, și reprezintă și acum Asociația Patronală HORETIM și Mișcarea Întreprinzătorilor din Timișoara în încercarea acestora de a reduce aceste impozite.

La cererea celor pe care-i rerprezintă, avocatul a detaliat un punct de vedere în legătură cu „procedura stabilirii și majorării impozitelor și taxelor locale pentru anul 2025, cu referire specială la impozitul pe clădiri, precum și în legătură cu efectele hotărârilor judecătorești de anulare a actelor administrative normative de stabilire și majorare a impozitului pe clădirile nerezidențiale”, precizări pe care le redăm integral mai jos:

„I. În ceea ce privește stabilirea impozitului pe clădiri care se face venit la bugetul local, Codul fiscal prevede că, în fiecare an calendaristic care corespunde anului bugetar, consiliul local adoptă o hotărâre de stabilire a impozitelor și taxelor locale.

Prin excepție, în situația în care consiliul local nu adoptă o asemenea hotărâre până la sfârșitul anului calendaristic, devin incidente dispozițiile art. 491 alin. 3 C. fisc. potrivit cărora: «Dacă hotărârea consiliului local nu a fost adoptată cu cel puţin trei zile lucrătoare înainte de expirarea exerciţiului bugetar, în anul fiscal următor, în cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei ori se determină prin aplicarea unei cote procentuale, se aplică de către compartimentul de resort din aparatul de specialitate al primarului, nivelurile maxime prevăzute de prezentul cod, indexate potrivit prevederilor alin. (1)».

Referindu-ne, în special, la impozitul pe clădiri, acesta se stabilește de către consiliul local între limitele minime și maxime prevăzute de Codul fiscal, întrucât art. 139 alin. 2 din Constituție prevede că: «Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii».

Astfel, impozitul pe clădirile rezidențiale, indiferent dacă acestea se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, se poate stabili prin aplicarea unei cote de impozitare cuprinse între 0,08% – 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii, în acest sens fiind art. 457 alin. 1 și art. 460 alin. 1 C. fisc.

În schimb, impozitul pe clădirile nererezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice și persoanelor juridice se stabilește prin aplicarea unei cote de impozitare cuprinse între 0,2 – 1,3% asupra valorii impozabile a clădirii, în acest sens fiind art. 458 alin. 1 și art. 460 alin. 1 C. fisc.

De asemenea, Codul fiscal prevede posibilitatea majorării impozitelor şi taxelor locale de către consiliile locale sau, după caz, consiliile judeţene, iar sub acest aspect art. 489 C. fisc. stabilește că:

«(1) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate stabili cote adiţionale la impozitele şi taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcţie de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, urbanistice, precum şi de necesităţile bugetare locale, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 494 alin. (10) lit. b) taxele judiciare de timbru şi alte taxe de timbru prevăzute de lege – n.n.

(2) Cotele adiţionale stabilite conform alin. (1) nu pot fi mai mari de 50% faţă de nivelurile maxime stabilite în prezentul titlu.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale».

Din interpretarea acestui articol de lege decurg următoarele concluzii:

• Numai primarul poate propune stabilirea cotei adiționale de impozitare (art. 489 alin. 1 C. fisc.).
• Numai consiliul local poate stabili cote adiționale de impozitare condiționat de existența unei necesități bugetare în acest sens (art. 489 alin. 1 C. fisc.), ceea ce înseamnă că, la baza adoptării unei asemenea măsuri fiscale, trebuie să existe note de fundamentare și studii de impact întocmite de către compartimentele de specialitate, cu privire la efectele majorării impozitelor atât asupra bugetului public, cât și asupra mediului economico-social, cu indicarea avantajelor și dezavantajelor majorării impozitelor.

De altfel, întrucât hotărârea de stabilire a impozitelor și taxelor locale are natura unui act administrativ normativ, aceasta trebuie adoptată cu respectarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, iar art. 7 din această Lege prevede că:

«(1) Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de lege, a propunerilor legislative şi a celorlalte proiecte de acte normative reprezintă un set de activităţi şi proceduri realizate cu scopul de a asigura o fundamentare adecvată a iniţiativelor legislative. Evaluarea preliminară a impactului presupune identificarea şi analizarea efectelor economice, sociale, de mediu, legislative şi bugetare pe care le produc reglementările propuse.

(2) Evaluarea preliminară a impactului proiectelor de acte normative este considerată a fi modalitatea de fundamentare pentru soluţiile legislative propuse şi trebuie realizată înainte de adoptarea actelor normative.

(3) Fundamentarea noii reglementări trebuie să aibă în vedere atât evaluarea impactului legislaţiei specifice în vigoare la momentul elaborării proiectului de act normativ, cât şi evaluarea impactului politicilor publice pe care proiectul de act normativ le implementează.

(3^1) Propunerile legislative, proiectele de legi şi celelalte proiecte de acte normative vor fi însoţite, în mod obligatoriu, de o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

(4) Evaluarea preliminară a impactului este realizată de iniţiatorul proiectului de act normativ. În cazul unor proiecte de acte normative complexe, evaluarea impactului poate fi realizată, pe baza unui contract de prestări de servicii, de către institute de cercetare ştiinţifică, universităţi, societăţi comerciale sau organizaţii neguvernamentale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la achiziţiile publice».

În mod similar, art. 20 din Legea nr. 24/2000 prevede că:

«(1) Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor Uniunii Europene.

(2) Iniţiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informaţii suplimentare de la Consiliul Legislativ şi alte autorităţi sau instituţii cu atribuţii de informare în materia respectivă.

(3) Rezultatele studiilor de cercetare şi referirile la sursele de informaţii suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie să fie incluse în instrumentul de prezentare şi motivare a proiectului de act normativ».

În plus, art.

21 din Legea nr. 24/2000 prevede că: «În activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curţii Constituţionale în acel domeniu, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, practica instanţelor judecătoreşti în aplicarea reglementărilor în vigoare, precum şi doctrina juridică în materie”, iar art. 23 alin. 1 din această Lege stabilește că: „Pentru alegerea unor soluţii judicioase şi durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluându-se efectele previzibile ale soluţiilor preconizate».

În fine, întrucât hotărârea de stabilire a impozitelor și taxelor locale are natura unui act administrativ normativ, aceasta trebuie adoptată și cu respectarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, care are scop: «a) să sporească gradul de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean, ca beneficiar al deciziei administrative; b) să implice participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative; c) să sporească gradul de transparenţă la nivelul întregii administraţii publice» (art. 7 din Legea nr. 52/2003).

• O altă concluzie care decurge din interpretarea art. 489 alin. 1 și alin. 3 C. fisc. este aceea că legea condiționează majorarea impozitelor de stabilirea criteriilor pe care acest articol de lege le enunță cu titlu generic, cu precizarea că stabilirea în concret a acestor criterii trebuie să se facă de către consiliul local prin hotărâre, în urma deliberărilor și voturilor exprimate de consilierii locali.

Astfel, aceste criterii (economice, sociale, geografice, urbanistice) nu se confundă că motivele pentru care consiliul local decide majorarea impozitelor, întrucât motivele reprezintă scopul pentru care impozitele se majorează, iar criteriile reprezintă mijlocul pentru atingerea scopului propus.

În concluzie, așa cum prevede expres art. 489 alin. 1 C. fisc., impozitele se majorează numai în funcție de criterii precise și concrete stabilite de consiliul local prin hotărâre, iar, în funcție de necesitățile bugetare locale, se pot stabili cote adiționale de impozitare, între limitele minime și maxime prevăzute de art. 489 alin. 2 C. fisc.

Această opinie privitoare la stabilirea și majorarea impozitului pe clădiri este susținută de practica instanțelor de judecată. Astfel, prin Sentința civilă nr. 65/2023 a Tribunalului Timiș pronunțată în dos. nr. 3878/30/2023, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 600/2023 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus anularea HCL nr. 459/2021 în ceea ce privește majorarea impozitului pe clădirile nerezidențiale din proprietatea persoanelor fizice, pentru anul 2022. De asemenea, prin Sentința civilă nr. 177/2024 a Tribunalului Timiș pronunțată în dos. nr. 3248/30/2023, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 836/2024 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus anularea HCL nr. 664/2022 în ceea ce privește majorarea impozitului pe clădirile nerezidențiale din proprietatea fizice, pentru anul 2023, iar rațiunile care au stat la baza anulării acestor Hotărâri ale Consiliului Local Timișoara sunt pe deplin aplicabile și în cazul persoanelor juridice.

II. În ceea ce privește efectele hotărârilor judecătorești de anulare a actelor administrative normative de stabilire și majorare a impozitului pe clădirile nerezidențiale, opinăm ca aceste hotărâri judecătorești au putere de lucru judecat și efect de opozabilitate față de toate persoanele fizice de la care Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara a încasat nelegal impozitele pe clădirile nerezidențiale în anii 2022 și 2023.

Cu alte cuvinte, în urma anulării HCL nr. 459/2021 și HCL nr. 664/2022 în ceea ce privește majorarea impozitului pe clădirile nerezidențiale din proprietatea persoanelor fizice, se impune ca DFMT să restituie impozitele încasate nelegal, întrucât așa prevede legea, iar opinia noastră este susținută și de jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
a) Astfel, art. 168 alin. 1 C. pr. fisc., prevede că: «Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată», iar art. 219 alin. 1 C. pr. fisc. prevede că: «Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire».

b) În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 125/2016 (la pct. 25) că: «pierderea prezumţiei de legalitate a actelor administrative normative implică, pe de o parte, obligaţia de conformare a autorităţilor administrative, care nu mai pot aplica pe viitor textul respectiv şi, pe de altă parte, obligarea acestora de a reanaliza, prin prisma noului cadru normativ, plângerile prealabile introduse după această dată pentru recunoaşterea dreptului pretins, cu efect pentru viitor», iar, cu privire la impozitele încasate nelegal, semnificația o reprezintă restituirea acestora, la cererea persoanelor interesate.

c) Această Decizie a Curții Constituționale este în acord cu Decizia nr. 10/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reținut că anularea actului administrativ normativ produce efecte pentru toate persoanele, cu excepția cauzelor definitiv soluționate. Cu alte cuvinte, anularea HCL nr. 459/2021 și HCL nr. 664/2022 are ca efect restituirea impozitelor încasate nelegal, cu singura excepție în care, anterior anulării acestor Hotărâri adoptate de Consiliul Local Timișoara, s-au pronunțat decizii judecătorești prin care s-au respins cererile particularilor având ca obiect anularea deciziilor de impunere și restituirea impozitelor, întrucât aceste decizii judecătorești au intrat în puterea lucrului judecat. În rest, în toate celelalte situații, care sunt majoritare, impozitele încasate nelegal sunt supuse restituirii, reprezentând plăți nedatorate la bugetul local.

d) În fine, prin Decizia nr. 24/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a pronunțat în sensul că restituirea impozitelor încasate nelegal reprezintă un principiu de bază în materie fiscală, iar această Decizie judecătorească a fost pronunțată în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Această opinie a fost exprimată la solicitarea societăților comerciale pe care le reprezentăm în demersurile având ca obiect anularea HCLMT nr. 655/2018, HCLMT nr. 542/2019, HCLMT nr. 487/2020, HCLMT nr. 459/2021, HCLMT nr. 664/2022 și HCLMT nr. 573/2023 în ceea ce privește majorarea impozitului pe clădirile nerezidențiale din proprietatea persoanelor juridice, cu consecința restiturii impozitelor încasate nelegal în anii 2019 – 2024”.