Proiectul de restaurare a cetății Ineului, una din cele mai frumoase din județul Arad, s-a lovit vreme de mai mulți ani de obtuzitatea administrației județene, care a blocat mai multe încercări pentru obținerea fondurilor necesare inițiate de primarul orașului, Călin Abrudan, cauzate de orgolii politice.
Cetatea ajunsese într-o stare deplorabilă dar insistențele primarului au fost răsplătite și proiectul de restaurare al castelului a beneficiat prin intermediul ADR Vest de aproape 23 de milioane de lei fonduri nerambursabile. În urmă cu doi ani, au început lucrările de restaurare ale cetății, care s-au desfășurat într-un ritm alert, iar cetatea începe să revină la viață și să-și recapete aspectul fastuos de odinioară.
O cetate cu o istorie tumultoasă
Vechea cetate medievală, atestată documentar pentru prima dată în anul 1295, când era o fortăreață cnezială, care a devenit cu timpul centrul unui mare domeniu feudal. Și în secolele care au urmat, a avut o istorie tumultoasă. A fost propeietatea lui Ioan de Hunedoara, cu un important rol strategic în luptele antiotomane, dar în 1566, după lupte crâncene, cetatea a fost cucerită de turci. În 1595, garnizoana otomană aflată aici a fost silită să capituleze, iar în 1599, după victoria de la Șelimbăr, a poposit în cetate Mihai Viteazu, aflat în drum spre Praga, pentru a purta tratative cu împăratul Rudolf al II-lea. Între 1645 și 1652, în vremea principilor Rákoczi, fortificațiile au fost întărite dar cetatea a fost recucerită de turci în 1658, fiind stăpânită de aceștia până la sfârșitul secolului al XVII-lea.
O descriere a fortăreței, din 1660, s-a păstrat de la călătorul turc Evliya Çelebi: „Este o cetate în formă pătrată, aşezată pe malul râului Criş, are bastioane mici de piatră, iar în fiecare din ele încap o mie de oameni, fiecare are câte zece tunuri. Prin şanţurile cetăţii curge doldora râul Criş. În interiorul cetăţii se află cetatea nouă. E o mică cetăţuie în care în afară de odăile ienicerilor nu se mai află nimic altceva. În cele patru colţuri sunt patru turnuri solide, cu acoperiş de scânduri şi cu ziduri late de 20 de picioare. Această cetate interioară are o poartă spre apus şi şanţul acesteia e plin de apa râului. Oraşul are 800 de case…”. După ce a fost cucerită de trupele habsburgice, cetatea a devenit un centru de regiment grăniceresc. Abandonată apoi și lăsată în paragină, cetatea a fost reconstruită în 1870 în stil neoclasic, cu elemente ale Renașterii târzii și ale barocului. În anii regimului comunist, când castelul a fost transformat în școală specială, s-au mai făcut unele amenajări necorespunzătoare, care au dus la dispariția sau acoperirea multor decorațiuni interioare, dar în regimul postdecembrist, monumentul de la Ineu, la fel ca multe altele, a fost victima nepăsării celor care aveau obligația să le protejeze și să le întrețină și a ajuns în paragină.
Castelul interior, cu două nivele, în formă de pătrat, străjuit la colțuri de patru bastioane circulare, s-a păstrat până astăzi, iar la câteva sute de metri se afla cetatea exterioară, din care se mai păstrează doar niște urme, printre care rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, care mărginea cetatea pe o latură. Pe celelalte trei părți, zidurile erau înconjurate de șanțuri umplute cu apă. Cercetările arheologice întreprinse cu prilejul lucrărilor de restaurare au scos la lumină vechi elemente arhitecturale dispărute în timpul unor lucrări de amenajare anterioare, dar și o mulțime de artefacte care completează tabloul vieții cotidiene a locuitorilor cetății cu informații din cele mai interesante.
Se apropie repunerea cetății în circuitul turistic
Lucrările de restaurare au presupus o muncă enormă, dar în cele aproape o sută de încăperi ale cetății și în cele două curți interioare, ele sunt aproape gata. O parte a cetății va fi destinată unui muzeu care va prezenta istoria Văii Crișului și a județului Arad, unde, pe lângă expoziția permanentă, vor fi găzduite și expoziții temporare.
Alte spații vor fi ocupate de biblioteca orășenească, de săli destinate pentru o școală de arte și meserii și de o sală pentru oficierea căsătoriilor. Va fi amenajată și o cafenea, un apartament turcesc care să amintească de anii în care cetatea s-a aflat sub stăpânire otomană, iar la subsol, sub vechile bolți, vizitatorii vor avea parte de o cramă.
Va fi dărâmat și gardul din jurul castelului, care va fi înconjurat de o zonă verde, pentru a-l face cât mai accesibil. În cursul acestui an se dorește finalizarea lucrărilor exterioare, după care cetatea va fi repusă în întregime în circuitul turistic, cu speranța că va atrage cât mai mulți turiști și va deveni din ce în ce mai cunoscută.
