Obiectele vechi din gospodăriile țărănești încep să fie tot mai prețuite nu numai de muzee ci și de localnicii satelor, căci ele sunt mărturii ale istoriei acestora și ale unor tradiții păstrate de-a lungul veacurilor, adevărate „călătorii” în lumea satului de altădată, iar dispariția lor ar însemna pierderea identității locului. În tot mai multe sate și comune, astfel de artefacte, de la obiecte de uz gospodăresc până la piese de port popular, țesături sau mobilier sunt adunate și expuse în mici muzee locale, în care sunt prezentate file reprezentative ale vieții de altădată a localității.
Un astfel de muzeu etnografic, numit „Casa Curteană” a fost amenajat de Liana Mănescu într-o casă veche din comuna timișeană Curtea. Ea a început prin a aduna și restaura vechi obiecte aflate în gospodăriile localnicilor, unele banale în aparență dar toate cu povești deosebite, care, împărtășite vizitatorilor, dau o altă dimensiune așezării și oamenilor care au trăit în acele locuri.
Obiecte vechi și poveștile lor
O veche tăbliță de scris, un abecedar și un manual de matematică pentru clasa I, un maculator pentru diferite discipline ilustrează materiile pe care le studiau elevii în școlile sătești, după o programă care le asigura cunoștințe mult mai temeinice și utile decât cele oferite de sofisticatul învățământ actual. S-au păstrat, de asemenea documente legate de strămutarea românilor ardeleni în Transnistria, unde li s-a promis pământ mai bun, precum și o mică arhivă a învățătorilor cu date despre elevi.
Fotografii din primul război mondial, așezate în rame lucrate manual de fetițele din sat, sunt, de asememena, mărturii despre oamenii care au trăit acei ani dramatici, precum și aparatele de fotografiat de acum un veac, care i-au imortalizat pe oamenii acelor timpuri, iar o ladă militară expusă în muzeu a aparținut unui soldat căzut prizonier la ruși și deportat în Siberia, care s-a reîntors acasă după opt ani, cu lada de lemn făcută de tatăl său.
Mobilierul țărănesc a fost lucrat, de asemenea, de meșteri populari iar țesăturile care decorează interioarele și piesele de îmbrăcăminte erau țesute la război de gospodinele din sat sau lucrate în atelierele locale. Bruderiile și piesele de port popular, de o frumusețe ieșită din comun, sunt caracteristice subzonei etnografice de la interferența Banatului cu Crișana și Ardealul, fiecare model, țesătură sau culoare având o semnificație anume.
Printre curiozitățile aflate în muzeu se află unul din primele fiare de călcat folosite în comună, numite de localnici „piglais”, care se încălzea cu ajutorul unor cărbuni încinși până când se ajungea la temperatura potrivită pentru a netezi hainele.
Muzeul de la Curtea, la fel ca multe alte muzee sătești, păstrează vie o lume de mulți uitată și complet necunoscută de tineri, făcând legătura nescrisă a locuitorilor de altădată cu cei de azi, căci fiecare obiect are o poveste a lui, care reconstituie viața satului de altădată.
Muzeul poate fi vizitat lăsând un mesaj pe pagina de Facebook Casa Curteană – Muzeu Etnografic, iar intrarea este gratuită, fiind acceptate donații – inclusiv obiecte legate de profilul muzeului – pentru a ajuta la păstrarea tradițiilor locului, sau sume de bani pentru întreținerea muzeului.
