Învierea Domnului este cea mai mare sărbătoare a creștinătății și zi de mare bucurie, căci ea semnifică biruința Mântuitorului asupra morții, îndumnezeirea naturii omenești și speranța vieții veșnice prin transcenderea morții, de-a lungul secolelor, mii de martiri creștini jertfindu-și viața pământească pentru cea veșnică.
Săptămâna Patimilor este ultima din viața pământească a lui Iisus Hristos, în care a fost vândut de Iuda fariseilor pentru 30 de arginți. La Cina cea de Taină pentru sărbătorirea Paștelui evreiesc, Iisus a spălat picioarele celor 12 discipoli spunându-le că unul dintre ei L-a vândut și a mers apoi în grădina Ghetsimani să se roage. De acolo a fost ridicat de farisei și dus în fața lui Pilat, fiind învinuit că a pângărit legea lui Moise și cerându-se pedepsirea Sa. Judecat după legea iudaică, a fost osândit la moarte, celui care intrase în cetate aclamat fiind ca Rege al iudeilor i s-a pus pe creștet o cunună din scaieți, în semn de batjocură, și a fost biciuit, iar în Vinerea Mare, cea mai neagră zi, a îndurat cumplite suferințe în drum spre Golgota, unde a fost răstignit între doi tâlhari în ajunul Paștelui iudaic, murind în chinuri groaznice pentru păcatele lumii, pe care le-a îndurat pentru iertarea tuturor, nu înainte de a spune că va învia după trei zile. Femeile care l-au vegheat I-au spălat trupul, L-au uns cu mir și L-au învelit cu un giulgiu, așezându-L apoi într-o peșteră care a fost acoperită cu o piatră mare și grea. Mormântul a fost păzit de străjeri, dar duminică, după trei zile, femeile au găsit lespedea dată de o parte și mormântul gol. Discipolii săi, martori ai Învierii Sale, au avut menirea de a-I răspândi învățătura în întreaga lume, dând oamenilor speranță și credința că Iisus va rămâne veșnic alături de ei.
În fiecare an, Lumina Sfântă se pogoară în mormântul lui Iisus de la Ierusalim iar în noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioșii care iau parte la slujba de Înviere – sărbătoarea care reprezintă esența credinței creștine – aprind lumânările cu lumina care se revarsă din trupul lui Hristos ca semn al Învierii Sale și a biruinței asupra întunericului și morții, iar când preotul rostește „Hristos a înviat”, cei prezenți răspund „Adevărat a înviat”, recunoscând astfel taina Învierii.
