Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului și lui Iisus Hristos, e celebrată în prima vineri după Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată, în acest an fiind prăznuită în data de 25 aprilie.
Originea sărbătorii este legată, potrivit tradiției, de o minune petrecută în secolul al V-lea, în urma căreia un orb, povățuit de viitorul împărat bizantin Leon I Tracul și călăuzit la rândul lui de glasul Maicii Domnului, și-a recăpătat vederea după ce și-a spălat ochii cu apa unui izvor din apropierea zidurilor Constantinopolului, vechea capitală a Imperiului Roman de Răsărit, împlinind îndemnul divin. Ajuns împărat, Leon I a ridicat, pe locul respectiv, o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, unde s-a vindecat și împăratul Iustinian de o boală grea și a ridicat o biserică și mai mare, distrusă de turci în 1753, după cucerirea Constantinopolului. Un nou lăcaș a fost ridicat în secolul al XIX-lea, iar în subsolul acesteia se păstrează un vechi paraclis, unde se află izvorul. În acestă zi de sărbătoare, după Sfânta Liturghie, are loc sfințirea Aghiasmei Mici, cu credința că cei care beau din această apă sunt feriți de boli și de duhurile rele întregul an.
Și în România se află mai multe izvoare tămăduitoare despre care se crede că au fost dăruite de Maica Domnului. În județul Timiș, se spune că izvorul cu apă semitermală care curge în apropierea mănăstirii Izvorul lui Miron, nu departe de Românești, are puteri tămăduitoare. Construcția mănăstirii a început în 1912, prin grija episcopului de atunci al Caransebeşului, Miron Cristea, devenit în 1925 primul patriarh al României, și a fost terminată în 1929, fiind sfințită doi ani mai târziu de episcopul Caransebeşului, Iosif Traian Bădescu. În 1995, ieromonahul Lucian Mic, în prezent episcop al Caransebeşului, a început aici construcția unui ansamblu monahal, cu un paraclis care are al doilea hram al mănăstirii, în vinerea din Săptămâna Luminată, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
În iconografie, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii o înfățișează pe Maica Domnului cu mîinile înălțate în semn de rugăciune și pe Mântuitorul care răspunde rugăciunilor ei și binecuvântează cu amândouă mâinile apa care izvorăște dintr-un bazin, dându-i puterea de a tămădui bolile sufletești și trupești.
