Muzeul Național al Banatului inaugurează în data de 14 mai expoziția documentară „Mănăstirea cisterciană de la Igriș (1179–1500), din perspectiva cercetărilor arheologice”, care va fi deschisă în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia. În avanpremieră, în după-amiaza zilei de miercuri, 14 mai, de la ora 16:30, echipa de cercetare va susține un tur ghidat special pentru vizitatorii interesați de istoria sitului și de contextul științific al descoperirilor, iar expoziția poate fi vizitată de publicul larg începând cu data de 15 mai, în programul obișnuit al muzeului.
Expoziția reunește rezultatele a aproape un deceniu de cercetări arheologice desfășurate de către Muzeul Național al Banatului în colaborare cu Universitatea Catolică „Pázmány Péter” din Budapesta și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București.
Abația cisterciană de la Igriș, cunoscută în Evul Mediu sub denumirea Egres, a fost întemeiată în anul 1179 de regele Béla al III-lea al Ungariei, la dorința primei sale soții, Ana de Châtillon. Situată pe teritoriul actualei localități timișene Igriș, comuna Sânpetru Mare, mănăstirea a jucat un rol de prim rang în regatul maghiar, importanța ei fiind confirmată și de faptul că a fost o necropolă regală, aici fiind înmormântați Ana de Châtillon, fiul acesteia, regele Andrei al II-lea (1205–1235) și soția sa, regina Yolanda de Courtenay, așa cu atestă unele surse documentare. Înainte de începerea săpăturilor arheologice din anul 2016, cunoștințele despre abație erau limitate la câteva surse documentare, relativ laconice. Primele semnale concrete privind localizarea sitului au apărut în 2013, când prospecțiuni geofizice realizate de arheologii muzeului, în parteneriat cu Universitatea Catolică din Budapesta, au oferit o imagine preliminară a complexului mănăstiresc. Ulterior, cercetările de teren au confirmat existența unor vestigii semnificative, permițând reconstituirea parțială a planului mănăstirii și descoperirea unor artefacte valoroase. Materialul arheologic recuperat în timpul campaniilor este remarcabil atât prin varietate, cât și prin relevanța sa științifică. Expoziția include fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese sculptate care provin de la ancadramente de portaluri, chei de boltă, coloane și capiteluri.
Vizitatorii vor putea admira de asemenea fragmente ale sarcofagelor regale, obiecte de cult, piese de ceramică smălțuită, unelte din fier, elemente de armament și echipamente militare. Din inventarul funerar fac parte obiecte din os, metal, bijuterii și accesorii vestimentare din bronz, argint sau aur, precum și monede datând din secolele XII–XVI. Expoziția evidențiază și o groapă aparținând probabil perioadei invaziei mongole din 1241, despre care relatează călugărul italian Rogerius, canonic de Oradea, în care au fost descoperite resturi osteologice umane alături de fragmente ceramice și obiecte din metal, fragmente ale unei căni din cristal de stâncă, fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese de paviment din ceramică smălțuită. Un element de mare interes îl constituie descoperirile recente din anii 2022–2024, care au relevat vestigii ale corpurilor de clădire mănăstirești, dovedind existența unor sisteme de încălzire prin pardoseală și a unor rețele sofisticate de aducțiune și evacuare a apei. Acestea indică un nivel tehnologic avansat în arhitectura ecleziastică a epocii, comparabil cu cel întâlnit în alte mari centre ecleziastice cisterciene din Europa.
Dincolo de obiecte, expoziția reconstituie prin mijloace grafice și documentare momentele importante din istoria mănăstirii: înmormântarea suveranilor, distrugerile provocate de invazia mongolă, adăpostirea coroanei regale și a trezoreriei în 1280, vizitele regelui Ladislau al IV-lea și transformarea treptată a mănăstirii în fortificație militară în secolul al XVI-lea.
După părăsirea sa oficială de către călugării cistercieni în jurul anului 1500, complexul monastic a fost ocupat de trupele lui Ioan Zápolya și în cele din urmă distrus de otomani în 1551, intrând într-un con de umbră istorică până la demararea cercetărilor recente.
Expoziția a fost concepută de arheologul dr. Daniela Tănase, coordonator științific al proiectului, în colaborare cu Zsuzsanna Kopeczny și Ștefan Popa. Designul expozițional este semnat de arhitectul Mihai Moldovan, grafica de Lucian Popovici, iar traducerea materialelor explicative de Valentin Cedică. Prin această nouă prezentare, Muzeul Național al Banatului reafirmă importanța cercetării științifice în recuperarea memoriei istorice și aduce în atenția publicului larg o filă esențială din patrimoniul medieval al regiunii.
Pentru grupuri organizate și solicitări de tururi ghidate, muzeul pune la dispoziție datele de contact disponibile pe website-ul oficial al muzeului.
