Galeria Park găzduiește până în data de 18 iulie expoziția „Aitherium”, al cărei vernisaj va avea loc vineri, 4 iulie, la ora 18:30, curatori fiind Anca Maria Ciofârlă și Bianca Ioniță.
Reunit sub numele de „Himerele”, grupul înființat în urmă cu patru ani este alcătuit din artiste care împărtășesc concepții și tendințe de lucru comune. Inițial, grupul a reunit patru artiste, dar pe parcurs s-au alăturat nume noi, din grup făcând acum parte Diana Brăescu, Mihaela Laura Boeru, Mihaela Constantin, Anca Maria Ciofîrlă, Andreea Floreanu, Cristina Ionescu-Berechet, Bianca Ioniță, Alexandra Tătaru și Dagmar Oprea. De-a lungul acestor ani, ele au organizat mai multe expoziții în diverse orașe din țară.
Într-o lume saturată de informație dar adesea săracă în simțire, „Aitherium” propune o regăsire a dimensiunii subtile a existenței, acel spațiu eteric unde emoția, proiecția și percepția devin limbaj. Expoziția reunește lucrări ale unor artiste contemporane care sondcează granița dintre real și iluzoriu, între forma vizibilă și vibrația invizibilă. „Aitherium” este chipul nevăzut al sufletului, ecoul sinelui invizibil, materializat prin culoare, gest și vibrație.
Este o invitație la contemplare profundă, unde întrebarea nu este „ce reprezintă?”, ci „ce trezește în mine?”.
Expoziția debutează cu lucrări ce transfigurează realul. Aici, percepția devine spațiu de creație, iar imaginația intersectează vizibilul într-un teritoriu fluid. Arta se manifestă ca ecou al sufletului în materie, ca expresie temporară a ceea ce, altfel, s-ar pierde în neantul celor nespuse. Imaginile eterice, structurile translucide sau tușele în vibrație par să aparțină unui vis: o plutire între lumi, unde logica e suspendată și emoția se exprimă deplin.
În centrul reprezentării vizuale se află ideea de reflecție și metamorfoză. Omul devine ceea ce percepe, absorbind din natură, sunete, gesturi sau energii subtile. Ființa umană este în continuă remodelare, iar celălalt devine oglinda gândurilor și proiecțiilor noastre. Lucrările adunate aici evidențiază această permeabilitate între sine și lume, între eu și celălalt. Arta devine un canal nevăzut, fragil, dar puternic, prin care se reconfigurează realitatea.
O secțiune importantă a expoziției analizează visul ca motor al percepției și sursă de creație. Visele artistei devin forme energetice, care modelează spațiul și emoția. Cu cât ne lărgim orizonturile interioare, cu atât putem asimila mai mult din complexitatea lumii. Pânze, colaje și obiecte care sugerează imagini onirice sau cartografii mentale deschid porți către o realitate extinsă. Artistele provoacă privitorul să se transforme din spectator în explorator senzitiv.
Expoziția oferă, totodată, un omagiu sincerității exprimării. Atunci când cuvântul nu mai ajunge, culoarea, ca limbaj al sufletului, îl continuă. Când vocea se blochează, vizualul preia comunicarea. Fiecare lucrare devine o mărturie a unei interiorități exprimate, fără filtre, printr-un limbaj personal și profund.
