Schimbarea la Față, momentul în care, potrivit Evangheliilor lui Matei, Marcu și Luca a avut loc minunea transfigurării Domnului, acesta fiind văzut de apostolii săi într-o lumină nouă pe muntele Tabor, este o sărbătoare prăznuită de creștinii ortodocși și catolici în data de 6 august.
„Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”, spune evanghelistul Matei, iar evanghelistul Marcu spune că veșmintele lui „erau ca zăpada”. Schimbarea la Față s-a petrecut cu puțin timp înaintea răstignirii, când Iisus s-a descoperit în fața ucenicilor săi fără nici un văl, pentru a-i întări atunci când îl vor vedea răstignit și pentru a le dezvălui lumina divină, dar poruncindu-le să nu spună nimănui ceea ce au văzut, până când El se va scula din morți. Schimbarea la Față este considerată a fi cea mai mare minune care desăvârșește harul botezului și arată credincioșilor perfecțiunea vieții în Împărăția lui Dumnezeu.
Schimbarea la Față a Domnului este sărbătorită de la începutul secolului al IV-lea, cand împărăteasa Elena a pus să se zidească o biserică pe muntele Tabor, și începe să fie menționată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea Schimbării la Față s-a răspândit mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist al III-lea ca mulțumire pentru biruința creștinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.
În iconografie, Iisus este reprezentat înveșmântat în alb, iradiind lumină, și înconjurat de un fond închis, la fel ca în icoana Învierii, la picioarele sale sunt înfățișați ucenicii Petru, Iacob și Ioan, precum și proorocii Moise și Ilie, care, după spusele Sfinților Părinți, au fost prezenți pe muntele Tabor.
În această zi se obișnuiește să fie pomeniți cei trecuți la cele veșnice și cu toate că credincioșii se află în postul Adormirii Maicii Domnului, biserica a rânduit ca pe 6 august să fie dezlegare la pește.
