20 decembrie 1989 a fost ziua în care Timişoara s-a declarat primul oraş liber de comunism. Era începutul sfârşitului epocii lui Ceauşescu. Timișorenii scandau ”Români veniți cu noi” și ”Azi în Timișoara, mâine-n toată țara”, iar peste o zi acest lucru chiar s-a întâmplat.
Manifestaţiile publice începute cu câteva zile în urmă s-au transformat în cea mai puternică mișcare anticomunistă, în ciuda opoziţiei armatei, în ciuda morților, oameni simpli executați, împușcați în cap, în ciuda furtului cadavrelor lor.
Întors din vizita oficială în Iran, Nicolae Ceauşescu a cerut, la televizor, poporului să i se alăture în ”lupta contra huliganilor din Timişoara”. A acuzat agenţiile străine de implicarea în evenimentele din Timişoara. Totodată, a proclamat stare de necesitate în tot judeţul Timiş.
Doar că nu era vorba de huligani, ci de eroi. Și, în plus, mișcarea devenise deja de neoprit. Pe 20 decembrie, centrul Timişoarei a fost blocat de muncitorii care s-au alăturat studenţilor. Generalul Vasile Milea, ministrul Apărării, a cerut Armatei să se retragă. Miliţia şi Securitatea au eliberat arestații.
S-a organizat un comitet cetăţenesc, pentru dialogul cu autorităţile comuniste. Premierul Constantin Dăscălescu a fost trimis la Timişoara. Să liniștească lucrurile. Să promită. Să facă orice, numai să se termine revolta. A primit o listă de revendicări: demisia lui Ceauşescu şi a guvernului, alegeri libere, reforma educaţiei, libertatea presei, anchetarea şi condamnarea celor vinovaţi de represiunea armată din zilele de 17, 18 şi 19 decembrie.
Frontul Democratic Român, creat în același timp, a proclamat Timişoara drept primul oraş liber din România. Protestele s-au extins în tot Banatul şi lumea a ieşit în stradă şi în Lugoj, Jimbolia, Sânnicolau Mare şi Deta.
