Nu facem nimic bine

Nu facem nimic bine

1
DISTRIBUIȚI

Ideal ar fi, pentru fiecare dintre noi, să găsim acel lucru la care ne pricepem cel mai bine și să ne concentrăm pe el. Iar aici avem o problemă.

Aparent, nu facem nimic bine. Începând de la Revoluția care în ochii multora a fost de fapt o lovitură de stat și până la protestele din aceste zile, care după unii sunt mult prea pașinice, dar ei nu și-ar mișca dosul în stradă sau oriunde altundeva pentru a face și altceva în afară de a comenta (așa cum fac eu acum).

Nu suntem în stare să facem niște autostrăzi, iar alea pe care le-am făcut sunt pline de probleme. Nu suntem în stare să creăm condiții decente în spitale sau, atunci când reușim, durează mult prea mult.


Nu putem să aducem sistemul de învățământ la minimul nivel necesar pentru a începe să dăm înapoi roata zdrobitoare a analfabetismului funcțional.

Nu putem, aparent, să trecem peste orgolii și să luăm ce-a fost bun chiar și de la cei care ne sunt, dintr-un punct de vedere sau altul, rivali. Administratorii acestei țări, după mintea mea puțină, ar trebui să ia ce-a fost bun de la cei dinainte și să construiască mai departe. Dar, în general, cu fiecare schimbare de putere, se pare că înainte n-a fost nimic bun. Chiar dacă înainte ai fost tot tu. În loc să construiască, cei care ar trebui să administreze par mai degrabă preocupați să modeleze țara după chipul și asemănarea lor: needucată, arogantă, ahtiată după câștiguri rapide și dacă se poate nemuncite.

Și aici ajungem la acel unic lucru pe care se pare că îl facem bine: știm să furăm. Furăm mărunt, furăm grandios. Furăm activ, din buzunare, peste gard sau în fugă, furăm pasiv, călătorind fără bilet sau evitând să plătim ceva doar pentru că putem să nu plătim și vrem să ne simțim „șmecheri”. Furăm cu cuțitul sau furăm cu semnătura. Furăm votându-ne pensii speciale. Ba chiar modificăm legile ca să ne facem furatul mai ușor, ceea ce, trebuie să recunoaștem, confirmă faptul că acesta este lucrul care ne definește pe toate palierele, de la măturătorul de pe stradă la gunoiul din Parlament. Filosofia lui „da’ mie ce-mi iese” este la ea acasă în România, iar asta este tot un fel de furt. Însă fie că furăm micro sau furăm macro, un lucru e sigur: ne furăm singuri căciula.

1 COMENTARIU

  1. Pedeapsa noastra este Dumnezeiasca – de la manelistii Revolutiei Romane de acum apropae 30 de ani, la monarhistii din Parlamentu Romaniei este doar Dunarea Albastra si mistificarile introduse prin backdoor-urile din redactiile aservite unor bordeluri stiintifice tip Challenger. In rest, sa auzim de bine, ca voi nu stiati nici ca ISIS-ul nu este al Quaida !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.