Legendara formație Celelalte Cuvinte a susținut un concert de zile mari la sfârșitul săptămânii trecute la M2 Event Venue în Timișoara, în cadrul căruia muzicienii au cântat – așa cum era de așteptat – o serie de piese cunoscute din bogata discografie a trupei, spre mulțumirea fanilor. După recital, am realizat un interviu cu solistul formației, Călin Pop.
În cadrul concertului, ai anunțat că în acest an veți lansa un CD aniversar – 30 de ani Armaghedon. Ce ne poți spune despre acesta?
Propunerea de a scoate un CD cu Armaghedon a venit de la casa de discuri Loud Rage Music, cei care au scos și vinil cu noi. Ne-am gândit să folosim termenul de 30 de ani de la lansarea acestui disc. Discul a fost remasterizat și a apărut și la 20 de ani după, dar noua variantă a CD-ului va conține în plus două track-uri live, prelucrate frumos, care sună bine și care au fost cântate cu ocazia concertului streaming pandemic aniversar susținut în orașul nostru de suflet, Timișoara.
Care e media de vârstă la concertele voastre? Aveți mulți fani tineri?
Media de vârstă e în cel mai bun caz 40 de ani. Cei bătrâni …o parte au murit sau au alte treburi. Sunt și copii , dar din păcate…eu constat un lucru..copii vin pentru că au ascultat la părinți. Nu au ascultat la radio, nu mă plâng de acest lucru, doar aminteam. Treaba merge mână-n mână.
Cum stăm cu politica de respectare a valorilor în România?
În România nu există politica de respectare a propriilor valori. Și asta e valabil în multe domenii. În sport, facem asta când câștigă cineva. Noi nu câștigăm nimic. În Ungaria sau fosta Iugoslavie oamenii vin la concerte…cumpără bilete…cântă cuvânt cu cuvânt cu trupele lor.. Mai pot spune ceva? Celelalte cuvinte sunt de prisos în acest caz. A rămas însă bucuria să cântăm pentru cei care mai vin la aceste evenimente.
Cum se întâmplă procesul de creație la Celalalte Cuvinte?
E mai complicat fiindcă în trupă există mai multe păreri.
Standardul reprezintă când toată lumea e mulțumită. În această trupă e atât de vastă cultura muzicală… încât există multe contradicții. Contraziceri. Sunt lupte grele. Dar… în fond… ne simțim bine. Ne place ce facem mai și ne bucurăm că vin oamenii la concerte.
Cât de greu e să fii o trupă din provincie? De ce nu v-ați mutat la București?
Acuma nu mai e greu. A existat o tendință dar trupa n-a vrut. După 90. Nu știu cum ar fi fost… că n-am făcut-o. Probabil că dacă ne mutam la București nu mai eram Celelalte Cuvinte. Noi aparținem zonei de vest a țării, ca stil. Zona de vest. Toți am crescut cu teme balcanice. În cap. Dacă ne mutam în perioada aia de anii 90… vroiam să facem și bani. Poate ne-am fi prostituat un pic.
Ți-ar fi greu să scoți o piesă …hit?
Nu știu să scriu hituri. Am o autocenzură. O limită. E ca și când ai o problemă cu fierea dacă mânânci prea gras…. treci peste o limită… nu te lasă. Așa și pe mine. Nu mă lasă conștiința. Este organic. Nu pot să mă duc mult în comercial… chiar până acolo.
Ce înseamnă comercial pentru tine?
Comercial înseamnă la ora actuală… trupele… numele de artiști… care seamănă între ele. Îl observăm cu toții. Sunt în mâna unui cerc restrâns. Toți au un format, un template… în care în primele 30 de secunde trebuie să captezi atenția. E tendința să intre-n refren cât mai repede. Eu ca și coompozitor așa ceva nu pot să fac.
Menționezi de fiecare dată la concerte că Timișoara e un oraș de suflet. De ce?
O menționăm și pentru cei care nu știu. Poate le băgăm un pic de cultură și respect în cap. Vrem să ne respectăm valorile. Poate și noi suntem unele dintre ele. Nu cred că am devenit o placă stricată. Dar trebuie amintit acest fapt. Că… de exemplu ce a făcut Pittiș nu a fost în zadar. De aia îl amintim mereu. Repet asta fiindcă eu sunt omul care nu uită de unde a plecat. Omul de multe ori uită. Eu nu sunt acela.
