Astăzi, la sala „Mircea Alba” din Timișoara începe turneul final al Campionatului Național de volei feminin destinat junioarelor mari (Liga I U19). CSȘ Bega Timișoara are astfel șansa de a lua aurul acasă în urma confruntărilor cu LPS Cluj, Medicina Tg. Mureș și bucureștenele CSM, Dinamo și CTF Mihai I.
Trurneul care implică șase echipe în faza finală are loc de miercuri până duminică (29 aprilie – 3 mai).
Meciurile vor avea loc, zilnic, de la orele 14, 16, 18, exceptând ultima zi, duminică, atunci când orele de disputare vor fi 10, 12, 14. CSȘ Bega va evolua mereu în ultima partidă a zilei. Se joacă fiecare cu fiecare, iar la final echipa de pe locul 12 va fi desemnată campioană națională la această categorie de vârstă. Se vor acorda și premii individuale.
Șapte jucătoare de la CSȘ Bega se află la finalul junioratului. Este vorba de Carla Pârv, Sara Stancu, Anastasia Crișan, Alexandra Doroșenco, Andreea Vișan și Sara Bonde Păltinișanu.
Multe jucătoare de la celelalte echipe evoluează și în Divizia A1, la senioare.
Antrenor la CSȘ Bega este Cerasella Șerban, secondată de Traian Cionca, iar președintele secției este Cătălin Stancu.
Tobarul formației timișorene JazzyBIT, Szabo Csongor Zsolt, împlinește astăzi 35 de ani, ocazie cu care îi urăm un călduros „La Mulţi Ani!”.
Szabó Csongor-Zsolt și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă de la frageda vârstă de trei anișori, grație concertelor la care participa alături de tatăl său. „Totul a început la vârsta de trei ani. Tatăl meu este acordeonist și am participat și eu la mai multe evenimente unde cânta. În pauza dintre reprize, toboșarul lui mă lua în brațe, mă ținea de mâini și cânta un ritm. De aici s-a declanșat pasiunea pentru tobe și instrumentele de percuție. În clasa a patra am fost înscris la Școala de Muzică «Miron Neagu» din Sighișoara și atunci am început cariera de percuționist. Prima apariție în fața publicului a fost după două luni, la audițiile școlii de muzică. De atunci am avut peste 640 de concerte cu formații de mai multe genuri muzicale și orchestre simfonice“, spune artistul născut în Sighișoara.
De-a lungul timpului, artistul a evoluat și în formații de pop-rock, de ska-punk, în fanfare și în orcheste simfonice și, după absolvirea Liceului de Muzică Sigismund Toduţă din Cluj-Napoca, Szabo a absolvit și secția de Percuție a Facultății de Muzică a Universității de Vest Timișoara, fiind coptat în cadrul formației JazzyBIT..
Formația alcătuită din Teodor Pop (pian, claviaturi), Mihai Moldoveanu (bas) și Szabó Csongor-Zsolt (tobe) a susținut primul concert în data de 2 februarie 2012. Cu câteva zile în urmă, formația timișoreană JazzyBIT a lansat un videoclip filmat alături de celebrul pianist cubanez Omar Sosa, în cadrul festivalului Jazz in the Park, care a avut loc anul trecut.
Celebra formație germană Alphaville va susține un concert în Parcul Rozelor din Timișoara, în data de 21 iunie, evenimentul fiind inclus în cadrul stagiunii culturale Rosarte, inițiată de Primăria Municipiului Timișoara, prin Casa de Cultură a Municipiului Timișoara.
Prima ediție a stagiunii estivale dedicate artei în aer liber propune conceptul „4 zile, 4 arte și un oraș”, reunind teatru, muzică clasică, film și pop internațional.
Programul începe joi, 18 iunie, cu spectacolul de teatru „Pe o pânză de păianjen”, semnat de Alexandru Popa, într-o distribuție de marcă: Medeea Marinescu, Vlad Zamfirescu, Mirela Oprișor, Andi Vasluianu și Diana Roman. Regia este semnată de Vlad Zamfirescu, iar scenografia de Mădălina Marinescu.
Vineri, 19 iunie, scena din Parcul Rozelor va găzdui un concert vocal-simfonic de excepție, „The Blessed Voices”, cu trei soprane de renume internațional: Elena Moșuc, Montserrat Martí Caballé și Laura Bretan. Acestea vor fi acompaniate de orchestră sub bagheta dirijorului Tiberiu Dragoș Oprea.
Sâmbătă, 20 iunie, publicul este invitat la o seară de film în aer liber, cu proiecția producției Whiplash, regizată de Damien Chazelle. Filmul, recomandat persoanelor peste 16 ani, spune povestea unui tânăr muzician ambițios și a relației sale intense cu mentorul său.
Stagiunea se încheie duminică, 21 iunie, cu un concert susținut de celebra trupă Alphaville, cunoscută pentru hituri precum „Forever Young” și „Big in Japan”, un moment așteptat să aducă împreună mai multe generații de spectatori. Cu doi ani în urmă, single-ul „Forever Young” al formației Alphaville a câștigat popularitate pe aplicația de social media TikTok, la 40 de ani de la lansarea piesei și a ajuns pe locul 1 în topul TikTok Billboard Top 50 în octombrie 2024.
Accesul la spectacolele din 18, 19 și 21 iunie se face pe bază de bilet sau abonament, disponibile online și la sediul Casei de Cultură. Prețurile variază între 200 și 500 de lei pentru bilete individuale, în funcție de categorie, iar abonamentele pentru toate cele trei seri pornesc de la 600 de lei. Intrarea la proiecția de film din 20 iunie este liberă, în limita locurilor disponibile.
Evenimentele încep la ora 20:30, iar accesul publicului este permis între 19:30 și 20:15.
Prin această inițiativă, autoritățile locale își propun să transforme Parcul Rozelor într-un punct central al vieții culturale estivale din Timișoara, oferind un program divers și accesibil publicului larg.
Miercuri dimineața polițiștii SICE Timiș, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, au descins în 71 de locații, având mandate de percheziții domiciliare.
„Activitățile se desfășoară pe raza județelor Timiș, Bistrița-Năsăud, Mehedinți, Gorj, Brașov și în municipiul București.
În cauză, sunt efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și obținere ilegală de fonduri.
Acțiunea beneficiază de sprijinul polițiștilor din cadrul inspectoratelor de poliție județene implicate.
Revenim cu informații de interes public pe măsura derulării activităților”, a transmis IGPR.
Conform opiniatimisoarei.ro descinderile sunt legate de un dosar de fraudă cu fonduri prin programul Start-Up Nation.
Un tir a ajuns pe sensul opus miercuri dimineața pe autostrada A1 după ce a lovit parapetul median în zona localității Orăștie, din județul Hunedoara. Traficul se desfășoară doar pe banda a doua pe sensul care duce spre Sibiu.
„Accident rutier pe A1, km 346-347, Orăștie (HD). Un autotren care circula pe sensul Sibiu – Nădlac a lovit parapetul median și a ajuns pe sensul opus. Pe sensul spre Sibiu, traficul se desfășoară dirijat doar pe banda a doua. Se estimează reluarea circulației rutiere în condițiile normale înn jurul orei 11”, a transmis DRDP Timișoara.
Marți au început lucrările de amenajare a parcării stadionului „Eroii Timișoarei”, care se află în plin șantier. De altfel, în zonă sunt restricții în această perioadă pentru amenajările din jurul viitoarei arene. Primarul Dominic Fritz, care a insistat în declarații că obiectivul va fi finalizat în 2026, a anunțat că la sfârșitul lui mai va fi montată și instalația de noctură.
În luna aprilie a fost pusă și ultima grindă de susținere a acoperișului iar stadionul care ar uma să aibă 10.101 locuri prinde contur, deși suporterii și-ar fi dorit cu siguranță un ritm mai alert. În ultima perioadă s-a lucrat inclusiv la trotuarele de acces pentru fani, dar și la tunelul pe care vor pătrunde jucătorii în teren.
„Azi am început amenajarea parcării de la stadionul din Calea Buziașului. Avansăm și cu lucrările la stadion. Tâmplăria e pregătită în fabrică și în două săptămâni ajunge pe șantier. La final de mai montăm și nocturna. Tot mai aproape”, a transmis Dominic Fritz pe pagina sa de Facebook.
Stadionul a cărui construcție a început pe 4 martie 2024 și care inițial trebuia construit în 27 de luni va costa circa 24-25 milioane de euro în total. Va fi o arenă de categoria UEFA 4 (Elite), astfel încât va putea fi folosit și în competițiile internaționale. Început cu finanțare de la bugetul local, de către PMT, CJT s-a alăturat proiectului cu o finanțare de 20 de milioane lei aprobată în noiembrie anul trecut tocmai pentru ca arena să fie finalizată în 2026. Totuși, dacă Poli va promova în Liga 2 probabil că nu își va putea disputa primele meciuri aici în noul sezon.
„Constructorul continuă lucrările de finisaje și a început amenajarea parcării de pe str. Siemens. În total, proiectul include peste 430 de locuri de parcare, precum și un parc cu loc de joacă pentru comunitatea din cartier”, a anunțat și Primăria Timișoara.
Chitaristul Toni Dijmărescu – care astăzi își sărbătorește ziua de naștere și drept urmare îi spunem un călduros La Mulți Ani! – a lansat un nou single și videoclip pentru piesa “The Secret”.
„Purtam în mine ideea piesei ”The Secret” de ceva vreme. Este o piesă mai introvertită, pe care am abordat un stil de compoziție și de interpretare diferit. Am ajuns la concluzia că orice schimbare ce intervine în viața noastră este o ocazie perfectă de a ne reseta complet, de a ne face mai buni – acesta este secretul”, spune artistul despre această piesă.
La înregistrarea acestui single a mai participat vechiul prieten și colaborator al lui Toni, Flavius Suciu (Reșița Rocks, Călin Pop), care a preluat părțile de tobe și de mix/master, iar videoclipul și artworkul sunt realizate de artistul grafic Cătălin Aldea.
Născut la Timișoara, chitaristul Toni Dijmărescu a copilărit în Reșița, unde a devenit cunoscut datorită aparițiilor sale în formațiile Crater, Necroticism sau Screaming Heads, iar la sfârșitul anului 1996 a părăsit țara noastră cu destinația Germania.
Artistul a rămas conectat la viața muzicală a zonei și a cântat alături de Desant, Grigore Bujor Hariga, Arpi Kajtar, Mircea Bunea , Horea Crişovan, MarkOne1 & The Brothers, Narcisa Suciu, Liviu Hoisan (Tectonic), Rising Shadow, Rock ’n Ghena, PHF, Her Prayers Fail, Heilige Bruehder, Tankard și alții. În 2015, Toni a lansat, alături de MarkOne1 & The Brothers, un single numit „Tâlhărie pe faţă“, în care se vorbeşte despre înstrăinarea pădurilor şi a zăcămintelor, dezmembrarea sau lăsarea în paragină a industriei şi, cel mai trist, despre nepăsarea celor care pot opri toate acesta, iar în 2017, alături de Adrian Niţulescu şi Flavius Suciu, Toni a pus bazele proiectului Reşiţa Rocks care în anul 2020 a lansat albumul „Născuți din foc“, cu o grafică ce cuprinde un booklet cu textele tuturor pieselor, poze de arhivă și un eseu scris de Doru „Rocker” Ionescu, realizată de artistul Radu Damian, cunoscut pentru colaborarile sale cu Goodbye To Gravity, White Walls sau Bucium.
În ultimii ani Toni Dijmărescu a fost unul din membrii formației Altar, iar printre colaborările sale se numără și cea alături de Manic Sinners, grup care a lansat albumul de debut „King Of The Badlands“, la casa de discuri italiană Frontiers Music.
Lectura acestui material durează mai mult de 2-3 minute. Nu se rezumă la un titlu și nu se termină cu o concluzie simplă. Conține tabele cu chirii plătite timp de 20 de ani, contracte (semnate și nesemnate), 70 de milioane de euro refuzați, 3,5 milioane de euro cheltuiți – din bani publici -, un tavan prăbușit lângă sala de nașteri și o administrație care știa, vedea și alegea, în fiecare moment cheie, să nu decidă. Dacă oricare dintre aceste cifre vi se pare relevantă pentru modul în care este guvernat cel mai mare oraș din vestul României, merită tot timpul pe care i-l acordați.
CRONOLOGIA DEZASTRULUI: Două prăbușiri, ascunse și minimalizate
Pe 1 decembrie 2024 (chiar de Ziua Națională) tavanul clădirii de peste 120 de ani a cedat în grupul sanitar din vecinătatea sălii de nașteri, la Secția de Neonatologie. Opt bebeluși au fost transferați de urgență la Spitalul de Copii„ Louis Țurcanu”. Patruzeci de mame au rămas internate în imobil, considerat deja periculos.
Incidentul a fost ținut ascuns timp de două zile. Abia presiunea presei, pe 3 decembrie, a determinat recunoașterea publică a situației și luarea primelor măsuri.
Pe 3 februarie 2025, o altă bucată de tavan s-a prăbușit, de data aceasta într-un corp de clădire diferit, cel aflat chiar în proprietatea Primăriei, nu în cel închiriat. Aparatura medicală de milioane de euro era pusă în pericol de apa infiltrată pe pereți.
Concluzia era inevitabilă: nu era vorba de o clădire cu un singur punct slab, ci de un imobil care se prăbușea sistematic. Iar administrația știa: primarul Fritz și viceprimarul Lațcău efectuaseră constatări la fața locului încă din vara lui 2024. Nu au luat nicio decizie.
Consecința imediată: colaps medical regional
Maternitatea Odobescu nu era un spital oarecare. Era maternitate de nivel 3 (cea mai mare din vestul României!) și prelua cazurile obstetricale de risc din Timiș și județele vecine. Închiderea ei a creat un vid imediat:
Volumul de muncă al Maternității Bega (aparținând de Spitalul Județean) s-a triplat în decembrie 2024: de la 40 de nașteri naturale în noiembrie la 110 în decembrie, plus aproape 200 de cezariene.
Între ianuarie și mai 2025, la Bega au avut loc 577 de nașteri naturale și 1.064 de cezariene, de două ori mai mult față de aceleași luni din 2024.
Timp de 7 luni, cel mai mare oraș din vestul României a funcționat cu o singură maternitate de stat.
Sute de cadre medicale și paciente au protestat în fața Primăriei. Sindicatele au cerut soluții urgente. Primăria a lipsit de la ședința Comisiei de Dialog Social convocate de Instituția Prefectului, viceprimarul Lațcău invocând absența unei invitații formale, contrazis public de subprefectul Raul Ambruș.
CALCULUL FINANCIAR. CÂT A COSTAT PASIVITATEA
Clădirea Maternității Odobescu de pe Bulevardul 16 Decembrie 1989 nr. 24 a fost construită în 1910. A fost restituită Fundației Caritatea în 2005 (vezi la finalul articolului cine este Fundația Caritatea), moment din care Primăria Timișoara a plătit chirie lunar, indiferent de starea imobilului.
Contractul de închiriere a fost prelungit succesiv, ajungând la 8.000 euro/lună, valoare rămasă în vigoare până la 31 decembrie 2026.
Perioadă
Chirie lunară estimată
Total perioadă
2005 – 2010 (60 luni)
~2.500 €/lună (estimat)
~150.000 €
2010 – 2016 (72 luni)
~4.000 €/lună (estimat)
~288.000 €
2016 – 2018 (24 luni)
~5.100 – 5.700 €/lună
~129.600 €
2018 – 2021 (36 luni)
~5.900 – 6.500 €/lună
~223.200 €
2022 – 2023 (24 luni)
~6.500 – 6.800 €/lună
~158.400 €
2023 – nov. 2024 (23 luni)
~7.000 – 8.000 €/lună
~172.500 €
8.000 €/lună (clădire GOALĂ)
TOTAL ESTIMAT (2005 – 2024)
~1.121.700 €
IMPORTANT: Primăria Timișoara continuă să plătească 8.000 euro/lună pe clădirea de pe Bd. 16 Decembrie – clădire GOALĂ, inutilizabilă, pentru care tocmai a votat s-o cumpere. Contractul expiră la 31 decembrie 2026.
Costurile crizei: ce a urmat evacuării
Mutarea maternității în fosta clinică President din zona Blașcovici a fost anunțată ca soluție în martie 2025. Activitatea a început efectiv în iulie 2025, cu 7 luni după prăbușirea tavanului.
Contractul de închiriere este pe 3 ani, la 44.500 euro/lună. Iată, mai jos, tabloul complet al costurilor generate de criză.
Povestea achizițiilor: un capitol separat de dezastru administrativ
Clădirea de pe Bd. 16 Decembrie 1989 nr. 24 nu a avut niciodată un singur proprietar. Ea era împărțită în mai multe unități cadastrale: corpul principal SAD 1 (demisol + parter + etaj I, aprox. 2.129 mp) aparținea Fundației Caritatea; etajul II fusese construit de statul român și aparținea deja domeniului public municipal. Separat, un apartament în imobilul de pe strada Alexandru Odobescu nr. 1 aparținea unei persoane fizice. Obiectivul achizițiilor era reîntregirea proprietății, pentru a permite reabilitarea și redeschiderea maternității.
Iată cum a decurs concret procesul, și de ce este, el însuși, o ilustrare a modului defectuos în care a acționat administrația Fritz:
Iulie 2025: Fundația Caritatea notifică Primăria că intenționează să vândă SAD 1 la 375.000 euro. Logica e simplă: după 20 de ani de chirie de la aceeași instituție, Primăria e singurul cumpărător plauzibil pentru un imobil degradat, în sit protejat, cu nevoie de investiții masive.
Octombrie 2025: Consiliul Local votează ambele achiziții în aceeași ședință: SAD 1 de la Caritatea (375.000 euro) și apartamentul de la Diana-Eugenia Ciocan (138.000 euro). Votul trece cu 23 de voturi. Achiziția apartamentului se finalizează.
Noiembrie 2025: Fundația Caritatea comunică retragerea intenției de vânzare. Tranzacția de 375.000 euro nu se mai poate încheia. Votul din octombrie devine literă moartă pentru cel mai important corp al clădirii.
Aprilie 2026: Fundația Caritatea revine cu o nouă ofertă, de data aceasta la 525.000 euro. Creștere față de oferta anterioară: +150.000 euro, adică +40%. Necesită un nou vot în Consiliul Local. Tranzacția nu este finalizată.
Element de cost
Sumă
Status
Chirie nouă locație Blașcovici (3 ani × 44.500 €/lună)
~1.602.000 €
Contract activ
Costuri de relocare
~60.000 €
Realizat
Chirie Caritatea pe clădire GOALĂ (dec. 2024 – mart. 2026)
~128.000 €
Plătit
Apartament str. Alexandru Odobescu nr. 1 (Diana-Eugenia Ciocan)
138.000 €
CUMPĂRAT oct. 2025
Corp principal SAD 1, Bd. 16 Decembrie (Fundația Caritatea)
525.000 €
În așteptare
TOTAL estimat (dacă SAD 1 se finalizează)
~2.453.000 €
Situația la zi: din cele două achiziții votate în octombrie 2025, doar una s-a finalizat (apartamentul de 138.000 euro). Clădirea principală, SAD 1, nu a fost cumpărată. Fundația Caritatea s-a răzgândit, a așteptat, și a revenit mai scump. Fiecare lună de indecizie instituțională a costat, în sens literal, bani publici suplimentari.
Ce mai plătește Primăria în același timp
Absurdul situației devine și mai vizibil când se privesc plățile care rulează în paralel, chiar acum:
44.500 euro/lună – chirie pentru noua locație Blașcovici, unde maternitatea funcționează efectiv.
8.000 euro/lună – chirie pentru clădirea de pe Bd. 16 Decembrie, goală și inutilizabilă, contract valabil până la 31 decembrie 2026. Primăria plătește chirie pe o clădire pe care, în același timp, încearcă s-o cumpere de la același proprietar.
Total plăți lunare curente doar pe spații legate de Maternitatea Odobescu: 52.500 euro/lună, adică 630.000 euro pe an pentru două locații, una funcțională, una abandonată.
Până în martie 2026, Primăria Timișoara a cheltuit sau s-a angajat să cheltuiască aproximativ 3,5 milioane de euro pe tot ce a generat criza Maternității Odobescu: două decenii de chirie plătită pe o clădire privată, costurile evacuării de urgență, relocarea într-un spațiu provizoriu și, în final, achiziția tardivă a imobilului abandonat. Și asta dacă tranzacția cu Fundația Caritatea se va finaliza (ceea ce, după ce proprietarul s-a răzgândit o dată și a revenit cu un preț mai mare, nu mai este o certitudine).
La această sumă nu este inclus niciun euro pentru reabilitarea clădirii cumpărate. Nimeni nu a anunțat public cât va costa, din ce fonduri și în ce termen. Cu alte cuvinte, factura finală a pasivității administrative de două decenii rămâne, deocamdată, deschisă.
DE CE NU S-A REABILITAT CLĂDIREA – BLOCAJUL LEGAL ȘI CEL DE VOINȚĂ
Există un motiv legal real pentru care Primăria nu putea investi masiv în clădire: conform dreptului român, investițiile realizate de un chiriaș pe proprietatea privată a altcuiva revin, la expirarea contractului, în proprietatea locatorului. Concret:
Fonduri publice investite în imobilul Fundației Caritatea ar fi trecut la Fundație la finalul contractului – o pierdere directă din patrimoniul public.
Orice lucrare majoră necesita acordul proprietarului și autorizații, cu incertitudine juridică maximă pentru o investiție publică pe termen lung.
Accesarea fondurilor europene pentru reabilitare era practic imposibilă fără un titlu de proprietate sau o concesiune pe termen lung.
Acest blocaj legal este real, dar el nu exonerează administrația. Dimpotrivă, îl face și mai responsabilă: dacă știai că nu poți investi în clădirea închiriată, și știai că aceasta se degradează, soluția rațională era fie să o cumperi, fie să construiești una nouă. Niciuna din aceste opțiuni nu a fost urmărită consecvent.
Proiectul de maternitate nouă: o oportunitate ratată în patru acte
Actul I — Mandatul Robu (2017–2020): Administrația Nicolae Robu inițiază studiul de fezabilitate pentru o nouă maternitate, alocă un teren de 8.000 mp pe Calea Bogdăneștilor și obține autorizație de construire – proiectul urma să demareze în 2021. Investiție totală în documentație: sub 100.000 euro. Proiect complet, gata de execuție.
Actul II — PNRR (2022): Administrația Fritz depune proiectul în Componenta 12 – Sănătate din PNRR. Proiectul este clasat pe locul 12. La revizuirea listei de către noul Guvern PSD-PNL, proiectul este eliminat. Viceprimarul Lațcău explică public că Timișoara a fost „pedepsită politic”.
Actul III — Pasivitatea (2022–2024): După pierderea PNRR, administrația Fritz nu caută alte surse de finanțare timp de doi ani. Clădirea continuă să se degradeze. Se plătesc chirii. Nu se ia nicio decizie.
Actul IV — Oportunitatea refuzată (decembrie 2024): Cu termen limită 20 decembrie 2024 (adică la trei săptămâni după prăbușirea tavanului) exista un apel de proiecte prin PNIUS care oferea 70 de milioane de euro pentru construcția noii maternități, cu documentație deja pregătită. Primăria refuză să depună proiectul.
Viceprimarul Lațcău a justificat refuzul prin: (1) prioritizarea unui proiect pentru Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” și (2) costul total al maternității, care ar fi depășit fondurile disponibile.
Dr. Olimpia Oprea a respins ambele argumente: legislația nu limitează numărul de proiecte depuse, iar medicii propuseseră deja eliminarea echipamentelor din proiect (obținute separat) tocmai pentru a se încadra în plafon.
POVEȘTI ÎN LOC DE PROIECTE
În martie 2024, cu opt luni înainte ca tavanul să cadă, Primăria Timișoara semna cu mare fast un acord cu Corporația Financiară Internațională a Băncii Mondiale pentru un nou Spital Municipal. Investiție estimată: 141 de milioane de euro. Un investitor privat îl va construi (?????), Primăria va plăti în rate, 20 de ani. Fotografii, comunicate, discursuri…
Nimeni nu a explicat de unde vin banii pentru rate. Primăria Timișoara tocmai contractase un credit BERD și are gradul de îndatorare la limită. Niciun PPP (Parteneriat Pubic-Privat) nu a fost finalizat vreodată în România. Licitația internațională pentru selectarea partenerului privat nu a început încă. Cel mai optimist scenariu: spital gata în 2030.
Între timp, în același oraș, aceeași administrație:
refuza să depună un proiect de maternitate gata, autorizat, cu 70 de milioane de euro nerambursabili disponibili – termen 20 decembrie 2024;
plătea 44.500 euro pe lună pe o locație provizorie unde a mutat maternitatea de urgență, după ce tavanul a căzut;
plătea în paralel 8.000 euro pe lună chirie pe clădirea goală din care tocmai ieșise;
vota să cumpere acea clădire degradată fără să spună public cât costă reabilitarea ei, din ce fonduri, în ce termen și care este rațiunea achiziției – care va fi funcționalitatea viitoare a imobilului.
Logica acestei administrații, pusă cap la cap, arată astfel: în loc de 70 de milioane de euro nerambursabili pentru o maternitate nouă, plătim 3,5 milioane de euro în chirii și relocări de criză, cumpărăm o „ruină” pe care nu știm cum o reabilităm, plătim o rată lunară către un investitor privat pentru un spital pe care nu știm când îl construim și din ce îl plătim.
Primarul Fritz a numit PPP-ul „singura șansă de a avea un spital nou în următorii 10 ani.” Nu a spus că tot el a transformat-o în singura șansă rămasă.
COMPORTAMENTUL INSTITUȚIONAL: UN TABLOU AL EVITĂRII
Dincolo de cifre, modul în care Primăria Timișoara a acționat în această criză ridică semne de întrebare independente de competența tehnică:
Incidentul din 1 decembrie 2024 a fost ascuns două zile. Mamele și bebelușii au rămas în clădire.
Primăria a lipsit de la ședința Comisiei de Dialog Social convocate de Prefectură în ianuarie 2025 – deși spitalul se află în subordinea sa directă.
Primarul Fritz și viceprimarul Lațcău au promis că vor anunța soluția de relocare până la finalul lui ianuarie 2025. Au anunțat-o în martie. Mutarea efectivă s-a făcut în iulie.
Conferința de presă de după prăbușire a fost folosită în primul rând pentru un atac politic la adresa Guvernului, nu pentru asumarea responsabilității față de o situație creată în 4 ani de mandat.
Administrația a continuat să plătească 8.000 euro/lună pe clădirea goală, fără să accelereze achiziția sau să negocieze suspendarea chiriei.
RECAPITULARE: CRONOLOGIA COMPLETĂ. O PRIVIRE DE ANSAMBLU
Moment
Ce s-a întâmplat
2005
Clădirea revine Fundației Caritatea. Primăria semnează contract de chirie.
2017–2021
Administrația Robu pregătește documentația pentru o nouă maternitate: studiu de fezabilitate, proiect tehnic, autorizație de construire. Teren alocat: 8.000 mp pe Calea Bogdăneștilor.
2022
Administrația Fritz depune proiectul în PNRR. Proiectul este eliminat de Guvern. Nu se caută alte surse de finanțare.
2022–2024
Zero acțiuni alternative. Chiria continuă. Clădirea se degradează.
Vara 2024
Primele fisuri și incidente minore. Primarul și viceprimarul merg la constatări. Nicio decizie.
1 dec. 2024
Tavan prăbușit lângă sala de nașteri. Incident ascuns 2 zile.
3 dec. 2024
Evacuare urgentă. 8 bebeluși transferați. Maternitatea se închide.
20 dec. 2024
Expiră termenul pentru proiectul PNIUS (70 mil. €). Primăria refuză să depună cererea.
Ian. 2025
Protest angajați. Primăria lipsește de la Comisia de Dialog Social. A doua prăbușire de tavan.
Mart. 2025
Contract semnat cu fosta clinică President (44.500 €/lună, 3 ani).
Iulie 2025
Maternitatea se mută efectiv. 7 luni de haos după închidere.
Oct. 2025
Consiliul Local votează achiziția clădirii vechi (513.000 €). Fundația se răzgândise deja o dată în noiembrie.
Ian.–mart. 2026
Primăria plătește în continuare 8.000 €/lună chirie pe clădirea goală + 44.500 €/lună pe noua locație.
CONCLUZIE
Cazul Maternității Odobescu nu este o poveste despre o clădire veche. Clădirile vechi există pretutindeni în administrația publică românească. Această poveste este despre cum o instituție responsabilă poate vedea un dezastru și să aleagă, an după an, să nu acționeze.
Suma totală estimată a costurilor generate direct de această inacțiune se ridică la aproximativ 3,5 milioane de euro, fără a include reabilitarea viitoare a imobilului cumpărat. La care se adaugă o finețe mai greu de cuantificat: 70 de milioane de euro în finanțare europeană nerambursabilă, refuzată explicit la trei săptămâni după ce tavanul a căzut.
Întrebările care rămân fără răspuns public
De ce nu a fost cumpărată clădirea în cei 20 de ani în care Primăria plătea chirie și nu putea investi?
Cine a evaluat riscurile structurale în vara lui 2024, când au apărut primele fisuri și ce concluzii au produs acele evaluări?
De ce a ascuns Primăria incidentul timp de două zile, lăsând mamele și bebelușii într-o clădire declarată periculoasă?
Pe ce bază a refuzat Dominic Fritz finanțarea de 70 mil. € din PNIUS, când documentația era gata și medicii propuseseră deja reducerea costurilor?
Care este costul estimat al reabilitării clădirii în care a funcționat Odobescu, de unde vin banii și care va fi destinația ei?
Investigație realizată pe baza surselor deschise: Digi24, HotNews, G4Media, Ziua de Vest, Stiri de Timișoara, Express de Banat, De Banat, Portal Legislativ.
Cine este Fundația Caritatea
Fundația Caritatea a fost fondată de Federația Comunităților Evreiești din România împreună cu Organizația Mondială Evreiască pentru Restituirea Bunurilor (World Jewish Restitution Organization) ca o instituție permanentă de conservare, administrare și valorificare a patrimoniului cultural și spiritual al evreilor din România.
Baza legală a existenței sale este OUG 21/1997, prin care clădirile care aparținuseră comunităților evreiești din România și fuseseră trecute după 1940 în patrimoniul statului român prin măsuri de confiscare și naționalizare au fost restituite acestei fundații. Formal, deci, Fundația Caritatea nu este un proprietar privat obișnuit; este vehiculul juridic prin care statul român a restituit comunității evreiești bunurile confiscate în perioada holocaustului și a comunismului.
Fundația a formulat aproximativ 2.000 de cereri de retrocedare a unor bunuri imobiliare deținute în trecut de evrei și confiscate sau naționalizate, câștigând în instanță un număr semnificativ dintre acestea.
Ce deține în Timișoara
Fundația Caritatea are în proprietate patru clădiri în Timișoara. Pentru două dintre acestea se plătesc chirii, deoarece sunt ocupate în prezent de instituții publice: clădirea Inspectoratului Școlar Județean Timiș și clădirea Secției de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Municipal Timișoara.
A treia clădire relevantă din Timișoara este fostul Liceu Israelit (ulterior Liceul de Arte Plastice). Clădirile liceului au fost restituite Fundației Caritatea în 2003, care în 2014 le-a vândut ca teren cu câteva milioane de euro. Fundația a cerut chiar și declasificarea ansamblului de pe lista monumentelor istorice, pentru a putea fi demolat, ceea ce a generat un conflict public cu Ordinul Arhitecților și cu asociații de protejare a patrimoniului.
Un precedent național neliniștitor: Spitalul Caritas din București
Povestea Maternității Odobescu din Timișoara nu este unică. Există un precedent aproape identic la scară națională.
În 2005, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a validat trecerea Spitalului Caritas din București în proprietatea Fundației Caritatea. Nu a mai durat mult, iar în 2011 personalul și toți pacienții au fost transferați către alte spitale. Motivul: negocierile privind chiria au eșuat. Președintele onorific al Fundației Caritatea a declarat că suprafața de 12.000 de metri pătrați a spitalului era enormă față de chiria de 2.000 de euro pe lună – o sumă pe care o considerau infimă.
Primarul de atunci, Sorin Oprescu a afirmat că a încercat să cumpere spitalul de la Fundația Caritatea, dar că i s-a spus că nu vor să vândă, „probabil din cauza unor presiuni de la nivel internațional”. La Timișoara, situația s-a inversat: Fundația vrea să vândă, Primăria tărăgănează. Rezultatul, în ambele cazuri: o maternitate vitală închisă.
Legea românească nu permite chiriașului să aducă reparații capitale imobilului pe care îl ocupă, ci doar reparații de întreținere, mai ales dacă este vorba de bani publici. Legea nu obligă nici proprietarul care a primit o construcție prin retrocedare să o mențină la anumite standarde de funcționare. Acesta este hățișul legal în care a căzut și Maternitatea Odobescu.
Concluzie
Fundația Caritatea nu este un personaj negativ al acestei povești: a exercitat un drept legal legitim de retrocedare a unor bunuri confiscate abuziv. Răspunsul Timișoarei, timp de 20 de ani: plătești chiria, nu investești, nu cumperi, nu construiești altceva și aștepți să cadă tavanul.
O zi de lucru pe câmp s-a sfârșit în mod tragic pentru un tânăr de numai 19 ani, marți, pe un câmp din zona localității Birda. Acesta și-a pierdut viața după ce a fost lovit puternic în zona capului de un echipament pe care încerca să îl pună în funcțiune.
Polițiștii au fost alertați prin serviciul de urgență 112 astăzi, 28 aprilie, cu privire la un grav accident de muncă petrecut în afara localității Birda. Din nefericire, echipajele medicale sosite la fața locului nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viața tânărului, fiind nevoite să declare decesul.
Din primele cercetări, se pare că victima încerca să monteze un echipament pe un câmp din zonă. Într-un moment de neatenție sau din cauza unei defecțiuni tehnice, utilajul l-a lovit violent în zona capului, provocându-i răni incompatibile cu viața.
Oamenii legii au demarat imediat o anchetă sub supravegherea procurorului de caz. Având în vedere circumstanțele decesului, cercetările sunt extinse pe mai multe paliere legale: ucidere din culpă, neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, respectiv nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.
Polițiștii continuă verificările pentru a stabili dacă tânărul lucra cu forme legale, dacă au fost respectate instructajele de protecție a muncii și cine se face responsabil de producerea acestui eveniment nefericit care a curmat o viață mult prea devreme.
Traficul pe drumul național DN 6 a fost îngreunat marți, 28 aprilie, în urma unui accident rutier produs între localitățile Lugoj și Timișoara. O conducătoare auto a avut nevoie de îngrijiri medicale după ce mașina sa a fost lovită din spate de un alt autoturism.
Polițiștii rutieri au fost alertați în cursul zilei de astăzi cu privire la producerea evenimentului pe tronsonul intens circulat care leagă Lugojul de capitala județului.
Din primele verificări efectuate de agenții sosiți la fața locului, s-a stabilit că vinovat de producerea coliziunii ar fi un bărbat de 54 de ani. Acesta se deplasa la volanul unui autoturism dinspre Lugoj înspre Timișoara, iar la un moment dat, pe fondul neasigurării distanței sau a neatenției, a intrat în coliziune față-spate cu mașina care circula în fața sa.
La volanul autoturismului lovit se afla o femeie în vârstă de 45 de ani.
În urma impactului, șoferița a suferit mai multe leziuni, fiind necesară intervenția echipajelor medicale. Aceasta a fost preluată și transportată de urgență la spital pentru investigații amănunțite și îngrijiri de specialitate. Conducătorul auto de 54 de ani a scăpat nevătămat.
Polițiștii au deschis un dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă și continuă cercetările pentru a stabili cu exactitate toate împrejurările în care s-a produs accidentul.
Primăria Timișoara a anunțat organizarea unei noi licitații publice cu strigare pentru închirierea a șapte spații situate în imobile din cartierele Tipografilor, Calea Șagului, Iosefin, Circumvalațiunii și Ronaț. Inițiativa face parte din strategia administrației locale de valorificare a patrimoniului imobiliar și de încurajare a activităților economice.
Spațiile sunt disponibile pentru închiriere pe o perioadă de cinci ani și pot avea destinații precum comerț, birouri, servicii nepoluante, alimentație publică sau cabinete medicale, în funcție de specificul fiecărei locații. Sunt excluse activități precum jocurile de noroc, amanetul, schimbul valutar, farmaciile și vânzarea de produse second-hand.
Spațiile disponibile sunt:
Str. Gh. Lazăr, nr. 33, suprafață utilă de 44 mp, destinație comerț, prestări servicii nepoluante, alimentatie publică;
Str. I. Văcărescu, nr. 25, suprafață utilă de 52 mp, destinație sediu administrativ, birouri, comerț, prestări servicii nepoluante;
Str. C. Porumbescu, nr. 104, suprafață utilă de 34,03 mp, destinație sediu administrativ, birouri, comerț sau prestări servicii nepoluante;
Aleea Inului, nr. 2, suprafață utilă de 55,763 mp, destinație cabinet medical;
Str. București, nr. 15, suprafață utilă de 45,80 mp, destinație cabinet medical;
Str. Cireșului nr. 1/A, suprafață utilă de 81.34 mp + 31.18 mp, destinație cabinet medical;
Str. Splaiul Tudor Valdimirescu (Parc), suprafață utilă de 12 mp, destinație activități de comerț, prestări servicii nepoluante sau alimentație publică.
Licitația va avea loc miercuri, 20 mai, la ora 10:00, în Sala de ședințe a Consiliului Local, pe bulevardul C.D. Loga nr. 1. Prețurile de pornire variază între 2,5 și 11,11 euro pe metru pătrat.
La procedură pot participa persoane juridice, PFA-uri, întreprinderi individuale sau asociații familiale interesate să desfășoare activități comerciale în aceste spații. Documentația necesară este disponibilă AICI, iar dosarele de participare, însoțite de dovada achitării taxei de participare și a garanției, trebuie depuse până la 18 mai, ora 12:00, la sediul Primăriei Timișoara, într-un plic închis. Pe plic se va menționa denumirea ofertantului și adresa spațiului pentru care se depune oferta.
Primăria Municipiului Timișoara continuă programul de modernizare a infrastructurii din cartierul Blașcovici, unde sunt vizate 12 străzi aflate în diferite etape de reabilitare. Proiectul, derulat de Societatea Drumuri Municipale, are o valoare de peste 21,4 milioane lei și un termen de execuție de 12 luni.
Lucrările fac parte dintr-o intervenție începută anul trecut, când au fost realizate primele etape de organizare a șantierului și au fost demarate intervențiile pe străzile Taborului, Semicerc 1 și Umbrei. În acea fază inițială au fost începute lucrări de modernizare a rețelelor de utilități și pregătirea infrastructurii rutiere pentru reabilitare completă.
În prezent, proiectul a avansat. Pe strada Aurel Bărglăzan au fost finalizate lucrările de asfaltare, trotuare, borduri și racorduri la canalizarea pluvială, iar pe strada Vidin au fost instalați stâlpii pentru iluminat public. Intervențiile continuă etapizat, inclusiv pe arterele Umbrei și Semicerc.
În cadrul programului sunt prevăzute lucrări ample de refacere a carosabilului, amenajare de trotuare unde lipsesc, modernizarea rețelelor de apă și canalizare pe mai multe străzi și, ulterior, plantarea de arbori de talie mare pentru refacerea spațiilor verzi. De asemenea, proiectul include modernizarea iluminatului public și, pe anumite tronsoane, amenajarea de piste pentru biciclete. Autoritățile locale menționează că lucrările implică etapizat restricții de circulație, în funcție de evoluția șantierului.
Programul de investiții vizează străzi precum Academician Aurel Bărglăzan, Amzei, Bachus, Corina Irineu, Eugen Todoran, Madona, Alexandru Cisman, Semicerc, Ștefan Nădășan, Taborului, Tacit, Umbrei și Vidin.
Intervenție promptă a forțelor de ordine în centrul Hunedoarei, unde un bărbat de 60 de ani a fost depistat având asupra sa un veritabil arsenal de obiecte tăietoare și înțepătoare. Individul a fost ridicat din fața Primăriei, după ce fusese observat plimbându-se prin parcul din apropiere cu un cuțit în mână.
Incidentul a fost raportat vineri, 24 aprilie, în jurul orei 12:45. Alarma a fost dată inițial de un cetățean care l-a observat pe bărbat în parcul din spatele Primăriei. Poliția Locală a intervenit imediat și l-a oprit pe suspect chiar în fața instituției, solicitând sprijinul Poliției Municipiului Hunedoara.
În momentul în care a fost interceptat de patrula de ordine publică, bărbatul de 60 de ani stătea pe o bancă. Deși a avut un comportament cooperant în timpul intervenției, controlul corporal a scos la iveală o situație alarmantă. Asupra sa au fost găsite trei cuțite, un burghiu metalic cu vârf ascuțit, dar și un patent și o pilă.
Anchetatorii au stabilit că prezența bărbatului în fața Primăriei nu era întâmplătoare. Din verificările ulterioare a reieșit că acesta fusese la sediul instituției și în urmă cu două zile, pe 22 aprilie. Atunci, nemulțumit de răspunsul primit la o sesizare, bărbatul ar fi amenințat direct o angajată a Primăriei.
Având în vedere natura incidentului și comportamentul suspectului, la fața locului a fost solicitat un echipaj medical. Bărbatul a fost preluat și transportat la Spitalul Municipal Hunedoara pentru un consult de specialitate, în vederea evaluării stării sale psihice.
Polițiștii au întocmit un dosar penal și continuă cercetările pentru a stabili cu exactitate ce intenții avea bărbatul și pentru a lua măsurile legale ce se impun. Grație vigilenței cetățeanului care a sunat la 112 și intervenției rapide a polițiștilor, producerea unui posibil incident violent a fost prevenită.
MedLife Medici’s continuă investițiile în tehnologie medicală de ultimă generație prin integrarea unui sistem modern de endoscopie spinală în cadrul departamentului de neurochirurgie coordonat de Dr. Dan Negoescu, medic primar neurochirurgie. Noua tehnologie permite realizarea unor intervenții minim invazive, cu beneficii importante pentru pacienți: siguranță crescută, recuperare rapidă și reducerea disconfortului postoperator.
Prin această investiție, MedLife Medici’s își extinde capacitatea de tratare a afecțiunilor coloanei vertebrale și consolidează poziționarea spitalului ca centru medical de referință în regiunea de vest a țării, orientat către inovație și excelență medicală.
Recuperare mai rapidă și precizie crescută în intervențiile neurochirurgicale
Endoscopia spinală este una dintre cele mai moderne direcții în chirurgia minim invazivă a coloanei vertebrale, permițând intervenții prin incizii reduse, cu traumă tisulară minimă și durere postoperatorie diminuată. Pentru pacient, acest lucru se traduce prin spitalizare mai scurtă și revenire mai rapidă la activitățile cotidiene.
Noua platformă tehnologică este utilizată în tratamentul unor patologii frecvente și complexe, precum herniile de disc, stenozele de canal spinal și alte afecțiuni degenerative vertebrale, unde precizia intervenției și protejarea structurilor anatomice sunt esențiale.
Tehnologie integrată pentru cazuri complexe
Spitalul MedLife Medici’s dispune deja de infrastructură avansată pentru neurochirurgie, incluzând microscop operator și sistem de navigație intraoperatorie. Integrarea endoscopiei spinale completează acest ecosistem tehnologic și permite abordări chirurgicale personalizate, adaptate fiecărui caz.
Utilizate împreună, aceste tehnologii contribuie la reducerea traumatismului chirurgical și la optimizarea rezultatelor postoperatorii.
„Ne dorim ca pacienții noștri să beneficieze de cele mai moderne opțiuni de tratament disponibile în prezent. Endoscopia spinală reprezintă una dintre cele mai avansate direcții în neurochirurgia minim invazivă, iar asocierea ei cu microscopia și navigația pe care le utilizăm deja ne permite să oferim intervenții mai sigure și o recuperare mai rapidă”, a declarat Dr. Dan Negoescu, medic primar neurochirurgie în cadrul MedLife Medici’s.
Investiții constante în tehnologie și echipe medicale performante
„La MedLife Medici’s, direcția noastră este clară: să aducem medicina viitorului mai aproape de pacienții din regiunea de vest, prin investiții constante în tehnologie și în echipe medicale de top. Integrarea endoscopiei spinale nu este doar un pas înainte din punct de vedere tehnologic, ci o reconfirmare a angajamentului nostru pentru excelență medicală, siguranță și rezultate clinice superioare. Ne dorim ca pacienții să aibă acces, aici, la Timișoara, la aceleași standarde de tratament disponibile în marile centre internaționale, fără compromisuri și fără a fi nevoiți să plece din țară”, a declarat Dr. Adrian Bădescu, CEO și fondator Clinicile Medici’s.
Prin această nouă investiție, pacienții din vestul țării beneficiază de acces local la soluții terapeutice moderne, fără a mai fi necesară deplasarea către alte centre medicale din țară. MedLife Medici’s își reconfirmă astfel rolul de centru regional de excelență, prin dezvoltarea continuă a serviciilor medicale și integrarea celor mai noi tehnologii în practica clinică.
Despre Grupul MedLife
MedLife a pornit acum aproape trei decenii, s-a dezvoltat sănătos și a devenit cel mai mare furnizor de servicii medicale private din România. Antreprenorii români, care au pus bazele acestei companii, au investit și s-au implicat pentru a aduce schimbare în sistemul de sănătate românesc, au crezut în inovație și au îndrăznit să țintească cât mai sus, pentru a oferi pacienților români calitate, profesionalism, grijă și respect pentru nevoile lor.
Compania operează cea mai extinsă reţea de clinici, una din marile reţele de laboratoare medicale, spitale generale şi specializate şi are cea mai mare bază de clienţi corporate pentru Pachete de Prevenţie în Sănătate din țară. Este, de asemenea, din punct de vedere al vânzărilor, unul dintre cei mai mari jucători de servicii medicale private din Europa Centrală și de Est.
Grupul MedLife are un istoric de succes în ceea ce privește atât creșterea organică, cât și creșterea prin achiziții. Echipa sa puternică și experimentată de management a fost capabilă să creeze și să gestioneze aceste oportunități de creștere, dobândind cunoștințe și experiență valoroase, care să îi permită găsirea celei mai bune căi pentru continuarea cu succes a extinderii.
Fiind o companie românească cu tradiție, MedLife a ales să se listeze la Bursa din România, fiind un model al listărilor pe piața locală de capital. A deschis orizonturi, iar prin guvernanța corporativă pe care o are implementată, a inspirat și alte companii locale spre a porni pe acest drum și a ajuta la dezvoltarea capitalului românesc și a economiei. Acțiunile emise de MedLife SA sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată la vedere administrată de Bursa de Valori București, Categoria Premium, având simbolul de tranzacționare ″M″.
În perioada de pandemie, MedLife a reușit să joace un rol esențial în societate și să capete un statut de lider în monitorizarea pandemiei prin implicarea activă în zona de cercetare.
Compania continuă să investească în proiecte cu impact asupra comunității locale, în tehnologie și infrastructură. Creează locuri de muncă și dezvoltă un ecosistem care contribuie la dezvoltarea și menținerea unei Românii sănătoase.
Dominic Fritz a publicat luni o postare în care condamnă colaborarea PSD-AUR la moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan ca pe o dovadă de degradare politică fără precedent:
„Cele două partide sunt din același aluat„, „PSD și AUR aleg haosul și propriile interese.” scrie liderul USR. Tonul este al unui om fără nicio legătură cu precedentul pe care îl descrie.
Faptele
În septembrie 2021, USR PLUS a depus împreună cu AUR o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Cîțu – guvern din care USR PLUS încă făcea parte la momentul inițierii demersului. Documentul poartă semnăturile a 122 de parlamentari. A fost înregistrat la Parlament și relatat de toate publicațiile serioase din România. Câteva săptămâni mai târziu, când PSD a inițiat propria moțiune, parlamentarii USR au votat-o alături de AUR. Guvernul Cîțu a căzut cu 281 de voturi, un record istoric, obținut cu USR și AUR votând în același sens.
Negarea
Confruntat ieri cu aceste fapte de un reporter Gândul, Fritz a răspuns: „Este fals. USR nu a votat niciodată o moțiune AUR.” Afirmația este incorectă factual. Fritz a ales să distingă între moțiunea inițiată de USR împreună cu AUR (blocată la CCR) și moțiunea PSD pe care USR a votat-o alături de AUR.
Distincția există juridic, dar e irelevantă din perspectiva argumentului moral pe care Fritz îl construiește azi: că a colabora cu AUR pentru a da jos un guvern este un act de iresponsabilitate politică și o dovadă de extremism funcțional. Dacă criteriul e colaborarea parlamentară cu AUR pentru demiterea unui guvern, USR a bifat acest criteriu în 2021.
Dubla măsură
Fritz critică colaborarea cu AUR ca pe ceva care te descalifică moral și politic. Exact această calificare morală se întoarce împotriva lui, pentru că USR a construit în 2021 același tip de colaborare pe care o condamnă acum.
Concluzie
Faptele sunt simple: în 2026, Dominic Fritz condamnă PSD pentru același tip de colaborare cu AUR pe care USR a avut-o în 2021. Între cele două momente nu există o diferență de principiu, ci o diferență de interes politic.
Asta se numește dublă măsură. Iar pentru un partid care și-a construit identitatea pe corectitudine, transparență și politică „altfel”, este o vulnerabilitate majoră.
Duminică seara, la Timișoara a avut loc inaugurarea sălii de concerte și evenimente care poartă numele regretatului muzician László Farkas, evenimentul fiind organizat de Asociația Bastion Várbástya. Sala este situată în incinta Casei Maghiare (Bulevardul Revoluției nr. 8) iar la evenimentul de inaugurare diverse personalități au rostit discursuri, evenimentul fiind completat de un concert Quo Vadis – Szilárd Borbély, Attila Kis și Teodor Pop.
László Farkas, a fost unul din fondatorii trupei Quo Vadis. Artistul a cărui amintire rămâne cât se poate de vie în rândul melomanilor a murit la începutul lunii decembrie a anului 2021, în urma unui accident de circulație.
În 1991, László Farkas a pus bazele formației Quo Vadis alături de Farkas Szilámér, Borbély Szilárd şi Gáspár Zsolt, iar primul concert al trupei a avut loc un an mai târziu, în formulă de trio, odată cu plecarea lui Farkas Szilámér. În scurt timp, trio-ul timişorean a avut parte de tot mai multe aprecieri, iar în urma participării la festivalul Top T din Buzău a înregistrat un „split LP” alături de trupa Floare Albastră, editat de Electrecord. Pe faţa B a vinilului editat în 1995 timişorenii au figurat cu melodiile „Blind Shadow”, „Dusty Road Blues” şi „Strange Affair”. Doi ani mai târziu, în 1997, Quo Vadis a editat albumul „Connect with me“ pe casetă, materialul fiind înregistrat la casa de discuri Voxstar Studio B. Discul a cuprins nouă piese şi a avut texte realizate de Cosmin Ţiglar, Mirela Iacob, Zoltan Turi şi membrii formaţiei. În 2004, Gáspár Zsolt a plecat din România şi în locul lui au venit chitaristul Czifrák István şi solistul Nagy Bogdan, trupa reuşind mai apoi să susţină concerte în Franţa, Serbia şi Ungaria. Quo Vadis a cântat de mai multe ori în cadrul festivalului GastroBlues din Paks (Ungaria) şi a apărut cu o piesă pe una din compilaţiile editate de organizatorii acestui eveniment. În 2016, odată cu manifestările incluse în Zilele Culturii Maghiare, trupa Quo Vadis a susţinut un concert de comeback în formula Farkas László (chitară, voce, muzicuţă), Borbély Szilárd (tobe, percuție), Kiss Attila (chitară bas, voce) şi Teodor Pop (claviaturi).
Timișoara a fost gazda unei petreceri inedite la sfârșitul săptămânii trecute, evenimentul fiind o încălzire pentru ediția din acest an a festivalului ElectroRuga, care va avea loc în perioada 29 – 31 mai, la Buzad.
Early Rave a îmbinat muzica, dialogul creativ și energia specifică dimineților transformate în ring de dans. Evenimentul care a avut loc sâmbătă la Ambasada (Faber), le-a oferit celor prezenți o dimineață atipică. După sesiunea Creative Talks susținută de actrița Ada Galeș în cadrul Creative Mornings, la dața locului DJ Seba 1394 a preluat controlul cu un set energic.
Cea de-a patra ediție Electroruga este susținută de Consiliul Județean Timiș, prin Visit Timiș, organizată cu sprijinul Primăriei Bogda și cântată de Radio Guerrilla, iar biletele se găsesc aici.
Unul dintre cei mai prolifici artişti de folk a cărui muzică este inspirată de folclorul urban, Mihai Mărgineanu, a concertat luni seara la Filarmonica Banatul din Timișoara, evenimentul fiind inclus în turneul său național “Omul, Povestea și Muzica”.
“Oricine poate să cante … dacă nu îl ascultă nimeni și oricine poate dansa dacă nu îl vede nimeni. Eu închid ochii și cânt cântecele vechi în forme noi încercând să aduc pe buzele oamenilor zâmbetul ala care ar zice : “chiar bă!”. Sunt mândru de folclor cum sunt mândru de sarmale și tocmai d-aia transform ACDC -ul în Șaraiman de se amuza și Bon Scott laolaltă Romica. Sunt convins că blues-ul este frate geamăn cu lăutăria veche altfel nu înțeleg de ce s-a potrivi în aceleași standarde și de ce Jana poate cantată pe unul dintre negativele Clapton, Dumnezeul meu uman”, spune artistul.
12 ani. Atât a durat să fie construită o clădire de șase etaje destinată copiilor bolnavi din Timișoara (și încă nu e funcțională complet!). Există explicații pentru fiecare etapă a acestui eșec: un contractor intrat în insolvență, vestigii arheologice, cerințe ISU, o finanțare europeană pierdută la București din motive care nu au fost niciodată clarificate public. Explicațiile sunt reale. Problema e că, adunate, acoperă 12 ani.
Administrația actuală a Timișoarei a preluat mandatul în 2020, cu șantierul la 95% și cu promisiunea că lucrurile se vor debloca. În cei șase ani care au urmat, clădirea a fost recepționată, dar dotările pentru care spitalul așteaptă nu au venit. Au existat proiecte depuse, promisiuni ministeriale, speranțe legate de PNRR. Promisiunile nu s-au materializat în echipamentele de care are nevoie un spital de copii ca să funcționeze. Între timp, 45.000 de copii pe an continuă să fie tratați în clădiri ridicate înainte de Primul Război Mondial.
Șase ani sunt un mandat și jumătate în administrația publică românească. Sunt suficienți pentru a construi un spital nou de la zero, dacă există voință și finanțare. În cazul „Louis Țurcanu”, au fost suficienți pentru a recepționa o clădire deja ridicată în proporție de 95% și pentru a muta câteva secții. Restul (dotările, echipamentele) rămâne suspendat în așteptarea unor finanțări care nu au venit și nu au un orizont clar. Întrebarea nu e dacă administrația Fritz a eșuat în sensul dramatic al cuvântului. Întrebarea e dacă un spital de copii a fost sau nu o prioritate reală în ierarhia deciziilor administrative ale acestui mandat. Răspunsul, privind ce s-a livrat în șase ani, nu e confortabil pentru nimeni din administrația actuală.
Există o tendință naturală de a căuta vinovați la București când ceva merge prost în orașele României, sau de a invoca greaua moștenire. Uneori e justificat. Alteori e comod. Vă invităm să citiți materialul integral și să judecați singuri ce s-a întâmplat la spitalul de copii din Timișoara.
Povestea noului corp de clădire al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara nu este, în esență, una despre un șantier dificil. Este povestea unui eșec sistemic al administrației: finanțare insuficientă de la bun început, un contractor intrat în insolvență, lucrări blocate ani întregi, o oportunitate europeană ratată din motive politice și, la capătul a peste un deceniu, o clădire recepționată dar funcțională doar parțial, lipsită de echipamentele necesare pentru a trata copiii cărora le era destinată.
Între timp, aproape 45.000 de copii ajung anual la urgența spitalului – cifră comunicată public de managerul unității, dr. Mihai Gafencu, în septembrie 2025.
De ce s-a construit: o retrocedare și o infrastructură medicală fragmentată
Decizia de a construi un corp nou nu a fost rezultatul unui plan strategic pe termen lung, ci al unor presiuni imediate.
Una dintre clădirile în care funcționa unitatea medicală fusese retrocedată foștilor proprietari încă din 1995 și ajunsese, prin vânzări succesive, în proprietatea familiei Cârpaci. În noiembrie 2013, după ani de procese pierdute în instanță, spitalul a fost evacuat forțat din imobil. Câteva luni mai târziu, în mai 2014, Primăria a demarat construcția noului corp.
La aceasta se adăuga o situație structurală precară: secțiile medicale funcționau dispersat în clădiri ridicate în cea mai mare parte înainte de 1910, unele fără infrastructura adecvată actului medical modern.
„Nu s-a prea investit nimic în spitalul ăsta în 34 de ani, cel puțin de când sunt eu aici”, a declarat dr. Gafencu într-un reportaj ProTV din mai, 2025.
Soluția adoptată de Primăria Timișoara a fost construcția unui corp nou (denumit ulterior Corpul B sau C10) cu demisol, parter și șase etaje, pe o suprafață utilă de 8.000 de metri pătrați, destinat să concentreze urgențele, imagistica, laboratorul, chirurgia pediatrică, terapia intensivă, neonatologia și ambulatoriul. Capacitatea proiectată: 150 de paturi.
Lucrările au început oficial în mai 2014. Termenul de finalizare promis inițial: 2016. Costul estimat: 10-12 milioane de euro, finanțați preponderent din bugetul local. Proiectul pornea, încă de la debut, fără o finanțare complet asigurată pentru toate etapele – în special pentru dotările medicale, o vulnerabilitate care va marca întreaga evoluție ulterioară.
Primul contractor intră în insolvență. Șantierul se blochează
În primii ani apar probleme structurale majore. Firma SC Prompt SA, antreprenorul general desemnat inițial, intră în insolvență, determinând blocarea șantierului. Muncitorii dispar de pe șantier, iar constructorul demontează chiar și placa de identificare a lucrării. Sunt invocate și dificultăți tehnice: structuri de beton descoperite în teren, vestigii arheologice, erori de proiectare. Până în 2016, clădirea rămâne la stadiu de structură parțial realizată, iar spitalul continuă să funcționeze în sistemul vechi, fragmentat.
Abia în 2016, Sulfatim SRL, o firmă de construcții din Timișoara, preia proiectul. „Am fost singura firmă de construcții din Timișoara care am avut curajul să ne angajăm în acest proiect în 2016„, a consemnat compania pe site-ul propriu. Sulfatim a executat practic întreaga clădire, inclusiv instalațiile, sălile de operații și amenajările interioare.
Blocajul inițial nu a produs doar pierderi de timp. A consumat capacitate administrativă, a generat costuri suplimentare pentru reorganizarea licitațiilor și a inaugurat un tipar care va continua să definească proiectul: promisiuni publice urmate de amânări, cu discursul oficial constant mai optimist decât realitatea din teren. În această perioadă sunt ratate inclusiv oportunități de finanțare pentru echipamente medicale, din lipsa unui spațiu finalizat care să poată fi operaționalizat.
2020: 95%, nu finalizat. O eroare care circulă ca un fapt
Un element factual important, preluat greșit în mai multe relatări publice: clădirea nu a fost finalizată constructiv în 2020. În acel an, gradul de realizare era de aproximativ 95%, potrivit relatărilor de presă din acea perioadă, dar au intervenit cerințe suplimentare din partea autorităților de securitate la incendiu (ISU), care au impus modificări. Recepția finală a avut loc abia în mai 2025, la 11 ani de la demararea lucrărilor.
Costul total al construcției a depășit 12 milioane de euro, potrivit mai multor surse oficiale citate în presa locală. Suma totală a cheltuielilor (incluzând suplimentările de contract, expertizele și ajustările tehnice acumulate în 11 ani) a depășit 100 de milioane de lei aproximativ 20 milioane euro. Dotările necesare pentru funcționarea completă a clădirii sunt estimate la aproximativ 20 de milioane de euro suplimentar față de construcție.
Episodul PNRR: o șansă ratată și o poveste cu mai multe versiuni
Unul dintre cele mai importante momente din istoria acestui proiect a trecut aproape neobservat de opinia publică – și are legătură nu cu șantierul, ci cu o decizie luată la București, la Ministerul Sănătății, la sfârșitul anului 2022.
Când România a negociat Planul Național de Redresare și Reziliență, dotarea cu echipamente medicale a noului corp de clădire al Spitalului de Copii „Louis Țurcanu” figura pe lista celor 49 de obiective de investiții în sănătate aprobate de Comisia Europeană, fapt confirmat de documentele publice ale Ministerului Sănătății. Proiectul a trecut și etapa de eligibilitate tehnică: din 46 de dosare depuse, 42 au îndeplinit criteriile, iar Louis Țurcanu se număra printre ele, pe poziția 35.
Selecția finală a celor 27 de proiecte care au primit finanțare s-a făcut, potrivit Ministerului Sănătății și hotărârii de guvern aprobate în acest sens, pe baza unui sistem de punctaj cu șapte criterii: interesul investiției (național, regional sau local), tipul de patologie vizat, valoarea bugetului, factori de corecție regionali, maturitatea proiectului și eficiența energetică. Cele 27 de proiecte câștigătoare au fost selectate, oficial, în ordinea descrescătoare a punctajului obținut.
Spitalul de Copii din Timișoara nu s-a regăsit pe lista finală. Din județul Timiș a intrat Institutul Regional de Oncologie, proiect al Direcției de Sănătate Publică Timiș, cu o valoare estimată de aproape 200 de milioane de euro.
Paradoxul maturității. Ceea ce rămâne greu de explicat prin criteriile oficiale este tocmai absența unui proiect cu gradul cel mai ridicat de maturitate fizică din România: o clădire la 95% finalizată, cu toate avizele obținute, cu proiect tehnic complet. Criteriul de maturitate includea, conform metodologiei, tocmai existența documentației tehnice și a avizelor necesare. Cum a ieșit Louis Țurcanu sub pragul de selecție pe un criteriu la care ar fi trebuit să exceleze este o întrebare la care Ministerul Sănătății nu a oferit public un răspuns documentat.
Acuzația politică și limitele ei. Administrația locală a Timișoarei a dat un răspuns propriu acestei întrebări. Viceprimarul Ruben Lațcău a declarat în septembrie 2025, la inaugurarea UPU, că spitalul „a fost scos de pe listă din rațiuni politice, pentru a face loc unui alt proiect menit să servească drept campanie electorală” – afirmație preluată și de unii consilieri locali USR încă din iulie 2022, când selecția tocmai fusese anunțată. Acuzația circulă, deci, de câțiva ani și vine din mai multe direcții.
Ea rămâne, totuși, o acuzație politică, nu un fapt documentat. Ministerul Sănătății nu a recunoscut nicio abatere de la metodologia aprobată prin hotărâre de guvern. Fără acces la grilele individuale de punctaj (care nu au fost publicate în detaliu) nu există posibilitatea verificării independente a modului în care s-a aplicat fiecare criteriu fiecărui dosar.
Institutul Oncologic: nici el nu a ieșit cum s-a promis. Proiectul care a intrat pe lista finală în locul Louis Țurcanu a confirmat, parțial, îngrijorările exprimate la momentul selecției. O clădire neterminată de 30 de ani, cu un buget de aproape 200 de milioane de euro și un termen de implementare de 42 de luni, nu a putut fi finalizată în termenul PNRR de 31 decembrie 2026. Finanțarea sa a fost transferată, în 2025, pe Programul Operațional Sănătate, cu termenul de finalizare prelungit la sfârșitul anului 2028. Proiectul nu a fost, deci, „pierdut” definitiv, dar nici nu a livrat ce promitea în termenul asumat față de Comisia Europeană.
Concluzia verificabilă este mai îngustă, dar mai solidă decât narațiunea politică a administrației locale: un spital cu cel mai avansat grad de maturitate din România nu a primit finanțare europeană pentru dotare, în timp ce un proiect aflat la stadiu de studiu de fezabilitate a primit-o și nu a reușit să se încadreze în termen. Dacă explicația este una de punctaj corect aplicat sau una de interferență politică rămâne o întrebare fără răspuns documentat public.
Recepția din mai 2025 și realitatea de după
Pe 8-9 mai 2025, Primăria Timișoara a anunțat finalizarea recepției noului corp de clădire. Primarul Dominic Fritz a recunoscut public că, deși construcția este finalizată, urmează o etapă dificilă:
„A fost nevoie de o licitație nouă, de suplimentări, de expertize. Chiar și recepția acestui corp a durat mai mult decât de obicei, tocmai pentru că erau lucrări începute de mult timp, unde trebuia să ne asigurăm că instalațiile funcționează conform celor mai moderne standarde„, a declarat primarul, citat de pressalert.ro în mai 2025.
Consiliul Local a aprobat ulterior predarea clădirii în administrarea spitalului pentru o perioadă de zece ani – condiție juridică necesară pentru ca unitatea medicală să poată contracta în nume propriu servicii și echipamente, după cum a explicat viceprimarul Paula Romocean într-o ședință extraordinară a Consiliului Local, relatată de expressdebanat.ro.
Pe 29 septembrie 2025, Unitatea de Primiri Urgențe a devenit prima secție funcțională din noul corp, coincizând cu împlinirea a 25 de ani de la înființarea UPU. Evenimentul a fost marcat cu declarații oficiale, dar și cu recunoașterea explicită a limitărilor: clădirea nu era dotată, iar mutarea se făcea cu echipamentele existente. Viceprimarul Lațcău a avertizat, în aceeași ocazie (potrivit opiniatimisoarei.ro), că funcționarea la capacitate maximă ar putea fi atinsă „în 2-3 ani”, ceea ce plasează orizontul real undeva în 2027–2028, adică 13–14 ani după începerea lucrărilor.
La momentul publicării acestui articol, managerul spitalului, dr. Mihai Gafencu, descrie un proces de tranziție în desfășurare, dar fără un calendar ferm. Într-o declarație acordată pressalert.ro, acesta a precizat: „Am început în toamna anului trecut cu mutarea UPU, care este de peste cinci luni activ la parter. Apoi am relocat o parte din imagistică, cu aparate noi CT, radiografie și ecograf, astfel încât investigațiile să fie integrate. Aproximativ 80% din laboratorul de analize este acum în clădirea nouă. Am mutat neonatologia și terapia intensivă neonatală, urmează anatomia patologică, farmacia și ambulatorul.„
Privind finanțările viitoare, dr. Gafencu nu poate oferi termene: „Am depus proiecte, au existat promisiuni, dar până acum rezultatele sunt foarte puține. Există eforturi ale spitalului, ale ONG-urilor și ale primăriei, dar multe finanțări sunt încă în evaluare sau blocate.„
Există și vești concrete, pozitive, venite chiar din zona PNRR. Spitalul a finalizat, la începutul anului 2026, proiectul „Dezvoltarea infrastructurii în vederea reducerii riscului de infecții nosocomiale”, implementat prin PNRR între mai 2023 și mai 2026, în valoare de 34,96 milioane lei, din care 29,4 milioane fonduri europene. Proiectul a adus 95 de echipamente integrate, printre care primul robot chirurgical pediatric din România, sisteme de decontaminare UV-C, centrale de tratare a aerului în blocul operator și ATI și un laborator de microbiologie automatizat.
Tot prin PNRR, spitalul derulează și proiectul de digitalizare „Orizont Digital” – 5,87 milioane lei, cu termen de finalizare în aprilie 2026. Sunt câștiguri reale, dar care vizează clădirile vechi ale spitalului și nu acoperă nevoia de dotare a noului corp de clădire.
Un model repetat: investiție începută fără capăt clar
Cazul „Louis Țurcanu” nu este singular în România. Este expresia unui tipar frecvent în infrastructura publică: proiecte pornite pe baza unei nevoi reale, dar fără o planificare completă a ciclului de investiție – de la construcție la dotare și operare. Lipsa unei finanțări integrate de la bun început, schimbarea contractorilor, întârzierile administrative și dependența de surse externe punctuale au transformat un proiect clasificat drept urgent într-un proces de peste un deceniu, fără finalitate completă.
Proiectul a traversat mai multe administrații locale și mai mulți miniștri ai sănătății. De-a lungul celor 11 ani, clădirea a fost vizitată de practic toți miniștrii sănătății din România: „au venit, s-au mirat și-au plecat„, consemna ProTV în mai 2025.
Penultimul dintre ei, Alexandru Rafila, s-a arătat dezamăgit că recepția întârzie, dar a promis că va ajuta la alocarea a 20 de milioane de euro pentru dotări. Banii nu au venit niciodată.
Responsabilitatea administrativă
Indiferent de etapele istorice și de schimbările politice, proiectul a fost gestionat de administrația locală. Primăria Timișoara a fost autoritatea contractantă, finanțatorul principal și coordonatorul investiției pe toată perioada execuției.
Contextul național contează și nu poate fi ignorat: disfuncționalitățile sistemice ale achizițiilor publice, deciziile politice privind PNRR și subfinanțarea cronică a sănătății de la nivel central au contribuit fiecare la rezultatul final. Primăria Timișoara nu este singura responsabilă.
Dar administrația locală rămâne responsabilă de modul în care a gestionat proiectul pe parcursul unui deceniu: de la contractarea unui antreprenor care a intrat în insolvență, la comunicarea publică constant mai optimistă decât realitatea din teren, până la incapacitatea de a asigura, simultan cu finalizarea construcției, o sursă fermă de finanțare pentru dotări. Eșecul nu constă în faptul că spitalul nu există; clădirea este, în cele din urmă, finalizată. Eșecul constă în durata excesivă, în fragmentarea implementării și în incapacitatea de a livra, într-un termen rezonabil, o unitate medicală complet funcțională.
Un spital între două realități
Astăzi, „Louis Țurcanu” funcționează în două registre simultane: o parte din activitate se desfășoară în clădirea nouă, modernă, cu etaje colorate în albastru, verde, galben și portocaliu – culori alese pentru a ajuta copiii să se orienteze mai ușor; cealaltă parte continuă în spații vechi de peste un secol.
Între momentul începerii lucrărilor și funcționarea deplină a spitalului se întinde un interval de aproape 12 ani. Iar în lipsa unei finanțări ferme pentru dotări, finalul rămâne nedefinit.
Proiectul rămâne, în acest moment, nu doar o investiție finalizată parțial, ci un exemplu ilustrativ pentru felul în care o urgență medicală poate deveni un proces administrativ prelungit – și pentru felul în care deciziile politice luate departe de Timișoara pot lăsa în urmă o clădire frumoasă, dar incompletă.
Sursele principale: declarații publice ale primarului Dominic Fritz și viceprimarilor Ruben Lațcău și Paula Romocean (mai–septembrie 2025); declarații ale managerului dr. Mihai Gafencu acordate pressalert.ro; relatări verificate din pressalert.ro, expressdebanat.ro, banatulmeu.ro, opiniatimisoarei.ro, radiotimisoara.ro, stirileprotv.ro (România, te iubesc!, mai 2025) și radioresita.ro; documente publice ale Ministerului Sănătății privind lista obiectivelor PNRR.
România se confruntă cu un deficit major de servicii și specialiști în îngrijiri paliative, în condițiile în care, anual, mii de pacienți ajung în stadii avansate de boală, unde tratamentele curative nu mai sunt eficiente. În aceste cazuri, accentul se mută pe calitatea vieții, controlul durerii și suportul emoțional, însă accesul la astfel de servicii rămâne limitat.
„Avem nu doar prea puține secții de paliație, ci și mult prea puțini medici specialiști. Asociația OncoHelp încearcă să reducă decalajele față de țările vestice pe ambele paliere. Extindem Secția de Paliație din Spitalul Universitar OncoHelp și derulăm un proiect major, împreună cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, prin care vrem să îi convingem pe studenți să se specializeze în îngrijiri paliative. Proiectul OncoBridge, a cărui implementare a început în decembrie 2024, își propune să fie un deschizător de drum pentru cei care, în viitor, vor să devină profesioniști în oncologie și îngrijiri paliative. În total, 250 de studenți de la UMF pot participa la acest proiect. Avem deja mai mulți participanți înscriși și ne așteptăm ca, în următoarele săptămâni, numărul acestora să crească”, a precizat Valeriu Borugă, managerul Asociației OncoHelp – Centrul de Oncologie OncoHelp Timișoara.
Un astfel de demers este proiectul OncoBridge, lansat în decembrie 2024 în parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara. Programul vizează formarea a aproximativ 250 de studenți în domeniul oncologiei și îngrijirilor paliative, oferind atât cursuri teoretice, cât și stagii practice în cadrul secției de paliație a spitalului OncoHelp.
Proiectul își propune să crească interesul tinerilor medici pentru această specializare și să contribuie la dezvoltarea competențelor esențiale, precum comunicarea și empatia în relația cu pacienții aflați în stadii terminale.
„Îngrijirea paliativă nu este despre sfârșit. Este despre calitatea vieții, despre respect și despre umanitate. Practic, vorbim despre o componentă a medicinei moderne care nu a existat, în această formă, până acum câțiva ani și care, în prezent, nu este suficient dezvoltată. Avem nevoie de medici care să înțeleagă că, dincolo de tratament, pacientul are nevoie de empatie. Îngrijirile paliative nu înseamnă renunțare. Înseamnă controlul durerii, sprijin psihologic, suport pentru familie și, mai ales, demnitate pentru pacient. Iar acest proiect oferă mai mult decât câteva cursuri. Vorbim despre o specializare de viitor, despre experiență practică, nu doar teorie, și despre dezvoltarea unor competențe despre care se vorbește mult, dar pe care nu se pune suficient accent: comunicarea și empatia”, a transmis Șerban Negru, președintele Asociației OncoHelp – Centrul de Oncologie OncoHelp Timișoara.
Înscrierile sunt deschise pentru studenții din anii IV-V ai facultății de medicină și pentru cei din anii III-IV de la Asistență Medicală Generală, prin intermediul universității partenere sau direct la Asociația OncoHelp.
