sursa foto: ziare.com
Iranul condiționează redeschiderea Strâmtorii Ormuz de dreptul de a percepe taxe pentru navele care o tranzitează. Propunerea ridică însă probleme majore de legalitate, pentru că intră în conflict cu principiul libertății de navigație, unul dintre pilonii comerțului internațional.
Teheranul a inclus în planul său de pace pentru încheierea conflictului cu Statele Unite și Israel un mecanism prin care, împreună cu Omanul, ar putea percepe taxe pentru navele care traversează strâmtoarea. Potrivit unui oficial regional citat de Associated Press, „banii ar urma să fie folosiți de Iran pentru reconstrucție”.
În același timp, redeschiderea rutei ar avea un impact imediat asupra piețelor: aproximativ 20% din petrolul mondial tranzitează această zonă, iar blocajele din ultimele săptămâni au dus la creșteri puternice de prețuri la energie și îngrășăminte.
Experții spun însă că introducerea unor taxe ar încălca un principiu fundamental consacrat de Convenția ONU privind dreptul mării: marea nu aparține niciunui stat. Articolul 17 al convenției garantează dreptul de „trecere inofensivă” pentru navele care nu amenință statele de coastă.
„Libertatea de navigație a fost întotdeauna recunoscută, inclusiv în mod specific în strâmtorile internaționale”, a explicat Philippe Delebecque, profesor de drept maritim la Universitatea Sorbona. El a avertizat că acceptarea taxelor ar crea un precedent periculos, care ar putea fi extins și la alte puncte strategice din lume.
Criticii propunerii spun că măsura ar consolida controlul Iranului asupra strâmtorii și ar genera venituri importante pentru Corpul Gardienilor Revoluției Islamice, structura militară implicată în programul de rachete balistice și în reprimarea opoziției interne.
În paralel, există indicii că Iranul a început deja să aplice un sistem informal de control asupra navelor. Potrivit analiștilor din transporturi, unele petroliere au fost obligate să își modifice ruta și să transmită informații detaliate despre echipaj și încărcătură, iar cel puțin două nave ar fi plătit echivalentul a aproximativ 2 milioane de dolari pentru a-și putea continua tranzitul.
Președintele american Donald Trump a făcut din redeschiderea strâmtorii o prioritate, însă Casa Albă se opune introducerii taxelor. Analiștii spun că și marile state producătoare de petrol din Golf resping ideea. Arabia Saudită a cerut menținerea rutei deschise „fără restricții”, în condițiile în care țările din regiune au fost nevoite să-și reducă producția din lipsa unor alternative viabile de transport.
Introducerea unor taxe în Strâmtoarea Ormuz ar putea crea un precedent cu efecte globale, avertizează experții în drept maritim. „Un astfel de mecanism ar putea determina alte state să restricționeze circulația în strâmtori strategice”, a spus Julien Raynaut, președintele Asociației Franceze de Drept Maritim. El a dat exemplul Strâmtorii Taiwan, unde China ar putea invoca un astfel de precedent pentru a limita tranzitul navelor.
Deși propunerea Iranului ar putea părea o nouă presiune asupra pieței energetice, economiștii spun că impactul direct asupra consumatorilor ar fi limitat. „Povara nu cade asupra consumatorilor globali, ci în principal asupra statelor din Golf care exportă petrol prin această rută”, arată o analiză a unui grup de experți economici din Bruxelles.
În acest context, costurile suplimentare ar fi absorbite în mare parte de producători și nu s-ar transfera integral către consumatori, în timp ce redeschiderea completă a strâmtorii ar avea un efect mult mai puternic asupra pieței: ar readuce rapid pe piață volume mari de petrol și ar reduce presiunile asupra prețurilor.
Urcă prețurile
Prețurile petrolului au revenit pe creștere joi, după ce Iranul a acuzat Statele Unite că au încălcat mai multe elemente ale acordului de armistițiu de două săptămâni, readucând în prim-plan temerile privind o nouă escaladare în Orientul Mijlociu și posibile probleme în aprovizionarea cu energie.
Două repere majore ale pieței petroliere au urcat simultan. Petrolul Brent – indicatorul folosit în Europa și pe piețele internaționale – a crescut cu 2,52%, până la 97,14 dolari pe baril. În același timp, West Texas Intermediate (WTI) – referința pentru piața americană – a urcat cu 2,72%, la 96,96 dolari pe baril, potrivit CNBC.
Ambele cotații se bazează pe contracte futures, adică tranzacții pentru livrări viitoare de petrol, care arată cum văd traderii evoluția prețurilor și riscurile din piață. Creșterea urmează unei zile în care petrolul american înregistrase cea mai mare scădere zilnică din 2020, semn că piața este extrem de instabilă.
Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, a transmis miercuri că Washingtonul a încălcat termenii armistițiului. „Neîncrederea profundă și istorică pe care o avem față de Statele Unite provine din încălcările repetate ale angajamentelor – un tipar care s-a repetat din nou”, a spus acesta.
Potrivit lui Ghalibaf, trei elemente din propunerea iraniană de armistițiu în 10 puncte ar fi fost încălcate: continuarea atacurilor Israelului în Liban, pătrunderea unei drone în spațiul aerian iranian și refuzul recunoașterii dreptului Iranului de a îmbogăți uraniu.
Donald Trump a spus anterior că propunerea Iranului ar putea reprezenta o bază pentru negocieri. Vicepreședintele JD Vance a respins însă ideea că acordul ar include Libanul și a minimalizat incidentul cu drona. „Armistițiile sunt întotdeauna complicate”, a spus acesta, adăugând că SUA își mențin poziția că Iranul nu trebuie să aibă dreptul de a îmbogăți uraniu.
Piața petrolului reacționează rapid la orice risc geopolitic. Dacă există temeri că livrările ar putea fi afectate – de exemplu, prin blocaje în zone-cheie precum Golful Persic sau Strâmtoarea Ormuz (ruta prin care trece aproximativ o cincime din petrolul global) – prețurile cresc aproape imediat.
Actualul nivel sub 100 de dolari pe baril oferă o „fereastră” pentru rafinării să cumpere petrol mai ieftin, spune Janiv Shah, vicepreședinte pentru piețele de mărfuri la compania norvegiană de analiză Rystad Energy.
„Totuși, perioada de tranziție în sine ar putea reprezenta următoarea provocare. Dacă rafinăriile întârzie achizițiile, în așteptarea unor scăderi suplimentare ale prețurilor, în timp ce fluxurile fizice rămân constrânse, deficitul de produse ar putea să se agraveze chiar și în condițiile unei dezescaladări”, a avertizat analistul pieței de energie.
Cu alte cuvinte, chiar și într-un scenariu de calm relativ, piața poate rămâne tensionată din cauza dezechilibrului dintre cerere și ofertă.
