La fel ca alte orașe mari din România și Timișoara a pierdut numeroase terenuri de sport din cartierele sale. În ultimele luni în același pericol e și cel din Ciarda Roșie, cunoscut popular ca „Mănușarul”, dar de această dată oamenii de rând par să fi luat o poziție fermă. Luni dimineața aproape 300 de copii au alergat în ploaie pentru salvarea terenului pe care fac sport ei și părinții lor.
Speța e una veche, încă din vremea fostei administrații. Evenimentul „Alergarea de 10. Ducem Mănuşarul la Timotion” a avut ecou și aproape 300 de elevi şi preşcolari din cartierul Ciarda Roşie au ieşit la start pe strada Theodor Pallady şi au alergat sau au pedalat pentru o cauză concretă: „să nu se construiască blocuri pe terenul de sport al cartierului lor. Prin mişcare şi sport, copiii Ciardei Roşii au dat un exemplu rar de implicare civică”.
Conform organizatorilor, evenimentul a început cu energie maximă: o sesiune de Zumba animată de Ana şi Cory de la TipTop Club i-a încălzit pe participanți şi le-a făcut uitate temperatura scăzută şi ploaia. De acolo, copiii s-au aliniat la start pe categorii de vârstă şi au concurat la trei probe: cros 100 m, cros 300 m şi ciclism 300 m. Au alergat cu zâmbetul pe față, susținuți de învățători, părinți, colegi şi voluntari.
„Primii trei clasați din fiecare clasă şi grupă s-au calificat la etapa următoare: vor reprezenta cartierul Ciarda Roşie la Timotion, pe 10 mai, unde vor alerga din nou pentru proiectul comunității „Ciarda Roşie se mişcă pentru terenul Mănuşarul”, se mai arată în comunicatul organizatorilor, Grupul de Inițiativă Civică Ciarda Roşie şi Şcoala Gimnazială nr. 20, cu participarea copiilor de la Şcoala Gimnazială nr. 20, Grădinița PP nr. 8, Grădinița Madagascar Kids Club şi Grădinița Piticilor din Vest. În organizare un merit important îl are localnicul Lucian Avrămescu și colegii săi, care au realizat pericolul care a făcut ca în multe alte locații din Timișoara și nu numai, încă din anii 90, să apară dezvoltări imobiliare haotice care au dus la pierderea multor terenuri de sport și baze de agrement.
Sprijinul logistic a fost asigurat de C.S. Asociația Alergotura. Pentru siguranța participanților au fost prezenți Poliția Locală Timişoara, Inspectoratul pentru Situații de Urgență şi ambulanța Neuromed.
Terenul Mănuşarul, lupta comunității!
Terenul Mănuşarul se află în cartierul Ciarda Roşie şi are o istorie îndelungată ca spațiu de sport. Cartea Funciară îl atestă ca teren sportiv, iar Legea sportului prevede că schimbarea destinației se poate face doar printr-o Hotărâre de Guvern – care nu a existat niciodată. Pe acest teren s-au jucat în trecut și meciuri oficiale de fotbal ale echipei de cartier cu același nume.
Cu toate acestea, în 2006 terenul a fost cumpărat de o societate comercială, iar în 2008 i s-a aprobat un PUZ pentru un ansamblu rezidențial de 210 apartamente. În Ajun de Crăciun 2019, Primăria a aprobat proiectul de construcție. Comunitatea a aflat abia în 2020 şi a început de îndată demersurile juridice pentru oprirea acestor construcții. Procesele sunt încă în curs, iar oamenii strâng fonduri pentru experți judiciari şi avocați.
Un cimitir dedicat eroilor, fotografii care circulă în mediul online și surprind lipsa întreținerii, un operator privat cu contract valabil și o primărie cu atribuții de monitorizare asumate. Tabloul are toți actorii. Ce lipsește este răspunderea.
CE SPUN IMAGINILE
Cimitirul Eroilor din Timișoara nu este un spațiu oarecare. Este un loc al memoriei colective, dedicat celor care au murit pentru un ideal sau pentru o țară. Astfel de locuri nu trebuiesc administrate, ci îngrijite.
În ultimele zile, imagini distribuite în mediul online au declanșat o dezbatere publică incomodă: fotografii care surprind zone din cimitir în stare de aparentă degradare au circulat pe rețelele sociale și au generat reacții puternice din partea cetățenilor. Nimeni nu a contestat autenticitatea imaginilor. Dezbaterea s-a mutat direct la întrebarea despre vinovăție.
Iar răspunsul la această întrebare nu este simplu, nu pentru că nu există vinovați, ci pentru că sistemul a fost construit, deliberat sau nu, în așa fel încât răspunderea să poată fi pasată între mai mulți actori fără ca niciunul să o asume complet.
ANATOMIA UNUI CONTRACT DE CONCESIUNE
Administratorul Cimitirului Eroilor este, în prezent, DENISALEX SRL, o companie privată care operează în baza unui contract de concesiune semnat cu Primăria Timișoara la data de 19 aprilie 2023, pe o durată de cinci ani. Compania este responsabilă de exploatarea și întreținerea spațiului.
Această arhitectură contractuală ridică, în sine, o primă întrebare: este un cimitir al eroilor un spațiu care poate și trebuie să fie concesionat unui operator privat? Nu este o acuzație la adresa DENISALEX SRL în particular. Este o observație despre un model de gestiune care transferă responsabilitatea fără să transfere și capacitatea de a o onora în parametri acceptabili pentru un spațiu de această natură.
RESPONSABILITATEA DE MONITORIZARE, ȘI CUM DISPARE ÎN CEAȚĂ
Primăria Timișoara nu poate invoca simplu contractul de concesiune și să se declare neimplicată. Pentru că, din 2025, municipalitatea și-a asumat explicit atribuții extinse de administrare a monumentelor Revoluției, printre care și Complexul memorial din Cimitirul Eroilor.
Când o instituție publică preia atribuții de supraveghere și monitorizare a unui spațiu memorial, ea nu mai poate transfera integral responsabilitatea stării acelui spațiu către un operator contractat. Devine responsabilă de calitatea monitorizării (adică de capacitatea de a detecta, de a semnala și de a impune remedierea problemelor înainte ca imaginile să ajungă în mediul online și să devină subiect de scandal public).
Faptul că problemele au ieșit la suprafață prin presiunea publicului, nu prin mecanismele de control intern ale instituției, este, în sine, un eșec de guvernanță. Nu neapărat unul de rea-credință. Dar cu siguranță unul de sistem.
POLARIZAREA ONLINE ȘI CE ASCUNDE EA
Subiectul a fost amplificat în mediul online, unde au apărut numeroase reacții ale cetățenilor, reflectând nemulțumiri legate atât de situația semnalată, cât și de starea generală a infrastructurii urbane. Tonul acestor reacții variază de la solicitări de intervenție și clarificare, până la critici dure la adresa administrației locale:
„Ăsta e respect față de eroi noștri?”
„NU se vede nimic după 2 mandate FRITZ! În tot orașul dacă merg bătrânii la cumpărături pe jos NU au nicio bancă…”
„Cum, individul ăsta slugă obedientă nu simte românește, nu-i pasă de eroii noștri martiri!”
„Locul lui e printre buruieni, nu al eroilor neamului!”
„Ce să vrei de la un intrus?”
„Cumplit, nu are niciun Dumnezeu!” (Comentarii ale cetățenilor în mediul online, aprilie 2026)
Comentariile cetățenilor în mediul online oscilează, previzibil, între două registre. Primul cere intervenție, clarificare, responsabilizare. Al doilea alunecă în teritoriul etnic, xenofob sau personal, exploatând situația pentru atacuri la adresa primarului Dominic Fritz, cu referire la originea sa sau la apartenența sa politică. O asemenea derivă nu trebuie încurajată, tolerată sau cosmetizată: atacul etnic, xenofob ori personal nu este critică legitimă, ci degradare a spațiului public.
Această polarizare este, ea însăși, un simptom demn de analizat. Când o problemă administrativă reală ajunge să fie combustibil pentru discurs etnic și naționalist, înseamnă că administrația a lăsat un vid de răspuns suficient de lung și de adânc încât să poată fi umplut cu orice. Responsabilitatea pentru această evoluție nu aparține doar celor care comentează urât pe internet. Aparține și celor care nu au răspuns la timp, clar și concret.
Critica față de starea Cimitirului Eroilor este legitimă și necesară, indiferent de cine o formulează și indiferent de motivele care o animă. Ea nu trebuie nici amplificată artificial, nici delegitimată prin asociere cu tonurile extreme. Merită tratată exact pentru ceea ce este: o problemă administrativă gravă, cu o miză simbolică excepțională, care nu a primit încă un răspuns pe măsură.
MEMORIA CA INFRASTRUCTURĂ
Timișoara, în particular, are un raport special și grav cu această obligație memorială. Este orașul Revoluției din decembrie 1989. Oamenii au murit pe străzile lui. Complexul memorial din Cimitirul Eroilor nu este o infrastructură abstractă, ci este locul unde familiile îndoliate ale unor morți reali se întorc, an după an.
ÎNTREBĂRILE LA CARE NU EXISTĂ ÎNCĂ RĂSPUNS PUBLIC
O investigație serioasă a acestui subiect presupune răspunsuri la câteva întrebări concrete, pe care nici articolele apărute până acum, nici comunicatele Primăriei nu le-au acoperit satisfăcător:
Care sunt obligațiile contractuale exacte ale DENISALEX SRL în privința întreținerii Complexului memorial? Au fost ele respectate?
Primăria a efectuat controale de monitorizare a contractului de concesiune în ultimele 12 luni? Dacă da, ce au constatat? Dacă nu, de ce nu?
Au fost aplicate penalități contractuale operatorului pentru eventuale abateri? Există un mecanism funcțional de sancționare?
Preluarea celor 13 monumente ale Revoluției în 2025 a fost însoțită de resurse suplimentare de monitorizare sau a fost o extindere de atribuții fără acoperire operațională?
Absența răspunsurilor publice la aceste întrebări nu este o scuză. Este parte a problemei.
CONCLUZIE: MEMORIA NU SE ADMINISTREAZĂ PRIN CONTRACT
Cimitirul Eroilor din Timișoara are un operator, un contract, o primărie cu atribuții de monitorizare și un cadru legal care distribuie responsabilitățile. Are tot ce îi trebuie, pe hârtie, ca să funcționeze corespunzător.
Și totuși, cetățenii postează fotografii cu abandon. Aceasta este, în fond, nu o problemă de contract, ci o problemă de cultură instituțională. Cultura în care un spațiu memorial poate ajunge să arate rău fără ca nicio alarmă internă să se fi declanșat înainte ca imaginile să ajungă pe Facebook.
Eroii înmormântați în Cimitirul Eroilor nu pot cere socoteală. Pot doar cetățenii în viață care le poartă memoria. Iar dacă aceștia trebuie să apeleze la rușinarea publică pentru a obține ce ar fi trebuit să fie livrat automat și continuu de administrația Fritz, atunci problema nu este la cimitir, ci la administrație.
Un bărbat de 41 de ani din municipiul Hunedoara a transformat seara de 19 aprilie într-un scenariu de film de acțiune, încheiat însă în spatele gratiilor. Individul este acuzat că a agresat o femeie, a provocat un scandal public, iar apoi a încercat să scape de polițiști într-o cursă nebună prin oraș, deși abia se mai putea ține pe picioare din cauza consumului excesiv de alcool.
Incidentul a început în jurul orei 22:00, pe terasa unui local din oraș. Pe fondul unor neînțelegeri spontane, bărbatul a devenit violent și a lovit o femeie de 44 de ani în zona capului. Agresiunea a avut loc sub privirile celorlalți clienți, provocând indignare și tulburarea liniștii publice, iar imediat după atac, agresorul s-a urcat la volanul autoturismului său și a demarat în trombă, încercând să se facă pierdut.
Polițiștii hunedoreni, alertați prin serviciul 112, au identificat rapid vehiculul în trafic, însă bărbatul a ignorat semnalele regulamentare de oprire și a apăsat pedala de accelerație. Cursa s-a terminat brusc după ce șoferul a pierdut controlul volanului, mașina a derapat și s-a izbit violent de un gard. Nici după impact individul nu s-a predat, încercând să fugă pe jos, însă a fost prins și imobilizat de polițiști la scurt timp.
Motivul comportamentului său a devenit clar în momentul testării cu aparatul alcooltest, care a indicat o valoare uriașă de 1,18 mg/l alcool pur în aerul expirat. Bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și este cercetat penal pentru loviri sau alte violențe, tulburarea ordinii și liniștii publice, dar și pentru conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, urmând să fie prezentat magistraților pentru dispunerea măsurilor legale.
Sursa foto: Facebook / Echipa națională de fotbal a României
Gheorghe Hagi (61 de ani) a fost prezentat oficial, luni, în funcția de selecționer al echipei naționale de fotbal a României, în cadrul unei conferințe organizate la Casa Fotbalului de către Federația Română de Fotbal.
„Este o onoare cu o mare responsabilitate să reprezint încă o dată România, așa cum am făcut-o ca jucător. Sper să o fac și ca antrenor, pentru că tot ce contează, până la urmă, e să performezi, să ai succes”, a declarat Gheorghe Hagi.
Numirea lui Hagi vine după finalizarea negocierilor cu FRF, fostul căpitan al naționalei fiind prima opțiune pentru înlocuirea regretatului Mircea Lucescu.
Acesta a detaliat principalele direcții ale proiectului său, punând accent pe obiective ambițioase, stil de joc bazat pe posesie și presiune, dar și pe selecția jucătorilor.
„Strategia pe care trebuie să o avem (…) vom încerca să devenim cei mai buni. Poate pare ceva prea mare, dar știți că mie îmi place să-mi fixez obiective destul de îndrăznețe. În sensul că îmi place să câștig, îmi place să am victorii cât mai multe și cred că lucrul care te face fericit este acesta. Cred că unul din obiectivele cele mai importante este ca echipa națională, împreună cu stafful, cu noi, conducerea, să-i facă mulțumiți pe suporteri și îi mulțumești atât timp cât aduci foarte multe succese, performanțe foarte mari”, a declarat Gheorghe Hagi.
Acesta a prezentat și identitatea pe care vrea să o imprime echipei naționale.
„Jucătorul trebuie să știe să atace, să știe să se apere. Principiile de bază pe care le avem sunt posesie și presiune. Posesia prin partea ofensivă, presiunea prin partea defensivă. Dacă ai jucători care fac lucrul acesta, cu siguranță că o să ai o echipă care o să știe să atace și să se apere. Bineînțeles că în cele două există tranziție, când pierdem mingea, dar trebuie să o recuperăm, lucruri fundamentale pentru a câștiga”, a mai spus Hagi.
„Îmi place să folosesc și sistemele cu patru fundași și sistemele cu trei fundași, așa că vom fi destul de dinamici. Ofensiv să încercăm să fim noi, să atacăm, iar defensiv să ne pliem în funcție de adversar”, a adăugat el.
De asemenea, Hagi a adus în discuție și modul de selecție.
„Selecția face diferența. Cele două criterii pentru echipa națională sunt ca jucătorii să aibă experiență internațională (…) Pentru că ne luptăm cu cei mai buni, trebuie să putem să ne luptăm cu ei și automat trebuie să ai jucători care să fie europeni (…) Criteriul numărul doi: cei mai buni din România. Deci, ca să vii la echipa națională, trebuie să fii unul dintre cei mai buni din România. Iar cu aceste două criterii vom încerca să construim succesul cu jucătorii care ne vor veni, să le cultivăm personalitatea lor, pentru că trebuie să ne asumăm și trebuie să luăm decizii. Iar în jucător lucrul cel mai important în teren trebuie să aibă personalitate, să-și asume și să ia deciziile. Bineînțeles, cu o mentalitate foarte bună, care în timp se poate construi, de a lua decizii foarte bune și de a deveni învingători”, a mai spus Hagi.
Hagi a subliniat că performanța va fi criteriul principal al mandatului său.
„Cred, sunt convins și am curaj că putem să realizăm lucruri frumoase. Bineînțeles că timpul ne va da răspuns. Dar, sunt foarte încrezător și sper că și ca antrenor să fac performanțe însemnând calificări sau victorii la fiecare meci”, a conchis noul selecționer.
Județul Timiș se află pe ultima sută de metri într-una dintre cele mai importante competiții de turism din România: „Destinația Anului 2026”. Două repere fundamentale ale patrimoniului local, Bastionul Maria Theresia din Timișoara și Conacul Mocioni din Foeni, au ajuns în faza finală și se bat pentru titlul de cel mai bun obiectiv turistic la categoriile lor.
Mobilizare generală: Mai sunt doar câteva zile de vot
Competiția este extrem de strânsă, peste 250.000 de români exprimându-și deja opțiunile. Asociația Visit Timiș face un apel către timișeni să se mobilizeze, deoarece votul publicului se încheie la sfârșitul acestei săptămâni, sâmbătă, 25 aprilie.
Iată care sunt categoriile unde județul nostru cere votul cetățenilor:
Bastionul Maria Theresia (Timișoara) – concurează la categoria „Landmark”, unde se află într-un pluton fruntaș select alături de Cazinoul din Constanța, Biserica Neagră din Brașov și Ansamblul Brâncuși de la Târgu Jiu.
Conacul Mocioni (Foeni) – luptă la categoria „Sanctuare ale Istoriei”. Recent restaurat, conacul se află în topul preferințelor, măsurându-și forțele cu giganți ai turismului precum Castelul Peleș sau Cetatea Alba Iulia.
Cum poți vota?
Pentru ca votul să fie validat, participanții trebuie să acceseze platforma oficială destinatiaanului.ro și să selecteze opțiunile preferate în minimum cinci categorii ale competiției.
Gala de la malul mării
Rezultatele finale, care vor cumula votul publicului, votul unui juriu de experți și o cercetare de destinație, vor fi anunțate pe 14 mai, în cadrul unei gale fastuoase organizate la Cazinoul din Constanța.
Prezența celor două obiective în finale este deja o recunoaștere a eforturilor de restaurare și promovare din ultimii ani, însă o victorie ar pune județul Timiș pe harta obligatorie de vizitat a oricărui turist român sau străin în anul 2026.
În timp ce zidurile noii clădiri din curtea Spitalului Județean din Timișoara sunt, în sfârșit, în picioare, istoria acestui proiect rămâne un monument al neputinței administrative. La aproape 11 ani de la tragedia din clubul Colectiv, soldată cu 64 de morți și 146 de răniți, statul român abia acum scoate la licitație primele echipamente pentru ceea ce ar trebui să fie primul Centru de Mari Arși veritabil din țară. O cursă de peste un deceniu, în care am pierdut vieți, am schimbat nouă miniștri ai Sănătății și am exportat pacienți pe care sistemul a refuzat să învețe să îi salveze.
Deceniul „avem de toate”: O cronologie a cinismului
Totul a început pe 1 noiembrie 2015, când Nicolae Bănicioiu asigura o țară întreagă că „avem de toate” și că „nu avem nevoie de nimic”. Realitatea a lovit crud: România nu avea niciun pat care să respecte standardele europene pentru marii arși. Au urmat apoi „prioritățile zero” ale lui Dacian Cioloș, care promitea centre funcționale în 2018, și „liniile drepte” ale lui Florian Bodog, care vedea șantiere în 2017.
Până când primul hârleț a lovit pământul la Timișoara, în vara anului 2023, am asistat la o paradă de miniștri – de la Pintea la Rafila – care au „renegociat”, „deblocat” și în cele din urmă au obținut împrumutul de 66 de milioane de euro de la Banca Mondială. În tot acest timp, singura consolare locală a fost modernizarea secției de la Casa Austria în 2019, o investiție de 5 milioane de euro care, deși vitală, a fost doar un pansament pe o rană care necesita chirurgie majoră.
Șantierul de la Timișoara
Dacă este ceva de lăudat în acest proiect, acela este ritmul lucrărilor din ultimul an. Din iunie 2023, când s-a semnat contractul de 66 de milioane de euro, clădirea a crescut văzând cu ochii. Timișoara va avea un centru integrat cu 17 paturi destinate marilor arși, arșilor intermediari și pacienților post-critici, precum și microchirurgiei și chirurgiei reconstructive, o secție ATI cu 27 de paturi, un bloc operator cu 25 de săli de operație, spații de sterilizare, farmacie, precum și un heliport – o structură care, pe hârtie, ne scoate din Evul Mediu medical.
Însă, meritul pentru viteza de construcție aparține constructorului și coordonării tehnice, nu neapărat „viziunii” de la București. De altfel, Alexandru Rafila recunoștea în 2023 că a găsit proiectele „complet blocate” în 2021. Întrebarea critică rămâne: de ce a fost nevoie de șase ani (2015-2021) pentru ca Ministerul Sănătății să realizeze că proiectele sunt blocate?
Șantierul Centrului de Mari Arși de la Timișoara a fost și ocazie pentru vizite „de imagine” pentru Marcel Ciolacu, acum un an, dar și pentru Nicușor Dan, prezent recent în Banat alături de ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, care a și fost în trecut angajat al Spitalului Județean din Timișoara.
Prima licitație pentru echipament
Zilele trecute, pe 16 aprilie 2026, a fost lansată licitația pentru „Echipamente medicale I”, în valoare de aproape 45 de milioane de lei. Este un pas obligatoriu, dar care vine cu un gust amar. Aceasta este însă doar „Etapa I”, deci vor mai urma și alte licitații pentru dotări, instrumentar și mobilier medical.
În România, licitațiile sunt adesea sinonime cu contestațiile și amânările. Chiar dacă avem clădirea gata, un centru de mari arși fără aparatură de ultimă generație și personal ultra-specializat este doar o coajă goală de beton.
Octombrie 2026, un orizont fragil
Dacă totul merge „ceas” – lucru rar în administrația românească – am putea spera ca în octombrie 2026, la fix 11 ani de la Colectiv, să tăiem panglica la Timișoara. Ar fi o premieră istorică: primul centru nou construit în România post-decembristă dedicat acestor patologii.
Până atunci însă, realitatea rămâne neschimbată: la orice arsură gravă care depășește capacitatea limitată a actualelor secții, soluția este tot avionul spre străinătate.
Statul român a avut nevoie de un deceniu pentru a înțelege că „avem de toate” a fost, de fapt, cea mai mare minciună livrată pacienților săi. La Timișoara, clădirea e gata, dar drumul până la vindecarea sistemului rămâne la fel de lung și anevoios.
Elevii din Timișoara s-au remarcat la ediția 2026 a Olimpiadei Naționale de Inteligență Artificială, desfășurată în acest weekend, 18-19 aprilie, la Universitatea Politehnica din București. Competiția a reunit liceeni din întreaga țară, pasionați de noile tehnologii și de unul dintre cele mai dinamice domenii ale momentului.
Lotul a obținut mai multe distincții importante, inclusiv două calificări la lotul național. Cel mai bun rezultat a fost obținut de Georgescu David, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „C.D. Loga” din Timișoara, care a câștigat premiul al II-lea și medalie de aur.
De asemenea, Gorunescu Mihai, elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din Timișoara, a obținut mențiune și medalie de argint, fiind la rândul său selectat în lotul național.
Pe lista premianților se regăsesc și Titihazan Cezar (clasa a IX-a, Liceul Teoretic „Grigore Moisil”) și Petrescu Rareș (clasa a X-a, Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara), ambii recompensați cu medalii de bronz. Din lotul Timișului a făcut parte și Molocea Albert, elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Grigore Moisil”.
Elevii au fost însoțiți de profesorul Ivașcu-Ilici Silca.
Olimpiada Națională de Inteligență Artificială este o competiție relativ nouă în sistemul de învățământ românesc, adresată elevilor de liceu interesați de acest domeniu, în condițiile în care nu există încă o disciplină dedicată inteligenței artificiale în curriculumul școlar. Concursul se desfășoară în trei etape – județeană, națională și selecția lotului național – iar probele sunt practice, susținute pe o platformă modernă.
Cei mai buni participanți vor reprezenta România la Olimpiada Internațională de Inteligență Artificială, programată la începutul lunii august, în Kazahstan.
Un elicopter militar care a survolat luni, 20 aprilie, Lugojul la joasă înălțime a stârnit imediat reacții de neliniște în oraș, după ce mai mulți oameni au filmat aparatul de zbor și au comentat că a trecut neobișnuit de jos, puțin deasupra blocurilor.
Imaginile s-au răspândit rapid pe rețelele de socializare, iar întrebările au apărut imediat: „Ce se întâmplă?”, „De ce zboară atât de jos?” și „Este ceva ce nu ni se spune?”.
Din informațiile apărute până acum, nu este vorba despre vreun incident anunțat public, ci despre prezența Forțelor Aeriene Române la Lugoj, în cadrul „Caravanei Forțelor Aeriene”, programată astăzi în oraș.
Chiar și așa, pentru mulți lugojeni, explicația a venit abia după șocul inițial. Zgomotul puternic, altitudinea foarte mică și apariția bruscă a elicopterului deasupra orașului au fost suficiente ca să provoace teamă și o stare reală de neliniște.
Cele două filmări surprind exact momentul care a pus Lugojul pe gânduri.
Când publicul l-a huiduit, Ruben Lațcău a răspuns cu un „pupic” ostentativ trimis spre tribune. În direct pe televiziunile naționale…
SCENA, EXACT AȘA CUM S-A VĂZUT PE ECRAN
Duminică seară, la ceremonia de premiere a finalei Cupei României la handbal, Ruben Lațcău a coborât pe teren în calitate de viceprimar al Timișoarei. În momentul în care speakerul sălii i-a rostit numele, din tribune s-au dezlănțuit huiduieli puternice. Comentatorii meciului (transmis în direct pe posturile naționale de televiziune) au remarcat sec, în direct: „Nu-i chiar cel mai popular domnul viceprimar.”
Lațcău a reacționat imediat. Și-a dus mâna la gură și a ridicat-o ostentativ spre public: gestul universal al unui pupic trimis în văzduh. Un gest pe care comentatorii sportivi l-au catalogat pe loc drept „un gest așa, de sfidare” la adresa celor care îl huiduiau.
CE ÎNSEAMNĂ GESTUL, DINCOLO DE „PUPIC”
Există o diferență fundamentală între a fi huiduit și a răspunde la huiduieli. Prima este o experiență neplăcută pe care orice politician aflat în dificultate poate să o traverseze cu demnitate. A doua este o alegere, iar alegerea lui Lațcău spune mai mult despre el decât o sută de postări pe Facebook.
Gestul pupicului ostentativ trimis spre o sală care te respinge este, în primul rând, un act de sfidare față de cetățeni.Nu față de adversari politici, nu față de jurnaliști, nu față de un moderator de dezbatere. Față de cetățeni – adică exact față de oamenii al căror vot l-a adus în funcție și în numele cărora exercită un mandat public plătit din taxele lor. A-i sfida în mod ostentativ, în public, în direct la televizor, este un semn de dispreț.
În al doilea rând, gestul trădează o confuzie gravă între persoană și funcție. Când Ruben Lațcău este huiduit pe scena aceea, el nu este huiduit ca persoană privată, ci în calitate de viceprimar al Timișoarei. Răspunsul lui nu este, prin urmare, reacția unui individ care se apără. Este reacția unui demnitar care îi sfidează, cu titlu și funcție aferente, pe oamenii pe care îl reprezintă.
„Nu-i chiar cel mai popular domnul viceprimar.” (Comentatorii meciului, în direct pe televiziunile naționale)
CE REVELEAZĂ GESTUL DESPRE RAPORTUL CU CETĂȚENII
Un ales local care răspunde huiduielilor publicului cu un gest de sfidare demonstrează, în mod neechivoc, că nu înțelege (sau nu acceptă!) natura contractului democratic. Mandatul public nu este un premiu personal care se administrează după bunul plac. Este o delegare de autoritate din partea cetățenilor, condiționată de răspundere, de respect față de cei reprezentați și de capacitatea de a face față și nemulțumirii lor, nu doar aprobării.
Protestul, huiduielile sunt o formă de expresie civică. Sunt neplăcute, sunt incomode, pot fi uneori nedrepte, dar sunt parte legitimă a vieții democratice. Un politician matur, cu înțelegere reală a rolului său, le primește cu demnitate tăcută, nu le răspunde cu gesturi care arată disprețul față de sursa lor.
Reacția lui Lațcău sugerează că, în forul său interior, cetățenii care îl resping nu sunt interlocutori ai căror semnale merită să fie înțelese, ci un public pe care îl poate gestiona sau sfida după dispoziție. Aceasta este, în termeni politici, o problemă de caracter, nu de comunicare. Problemele de comunicare se rezolvă cu un consultant și un mesaj mai bun. Problemele de caracter se rezolvă mult mai greu, dacă se rezolvă.
CE AR FI TREBUIT SĂ FACĂ
Întrebarea nu este retorică. În situații de respingere publică, un ales care înțelege că funcția sa implică servirea întregii comunități (inclusiv a celei nemulțumite) are la dispoziție câteva răspunsuri potrivite: tăcerea demnă, continuarea liniștită a protocolului, sau, în cel mai articulat scenariu, o declarație publică ulterioară în care să recunoască că a înțeles mesajul și că vrea să înțeleagă cauzele lui.
Niciunul dintre aceste răspunsuri nu este ușor când ești huiduit în fața a mii de oameni și a camerelor naționale de televiziune. Toate cer o calitate pe care gestul de duminică seară a dovedit că lipsește din arsenalul lui Ruben Lațcău: capacitatea de a pune funcția mai presus de ego.
CONCLUZIE
Momentele în care un om politic reacționează instinctiv, nepregătit, sub presiunea unui context nefavorabil, acelea sunt momentele în care caracterul real iese la suprafață.
„Pupicul lui Ruben Lațcău”, trimis ostentativ spre o sală care îl huiduia, este unul dintre aceste momente.
Când Ruben Lațcău răspunde disprețuitor propriului oraș exact în clipa în care oamenii îl contestă public, nu mai afișează doar aroganță, ci o ruptură morală față de cei pe care pretinde că îi reprezintă, ca și cum funcția publică i-ar da dreptul să sfideze cetățenii, nu obligația de a le suporta cu decență judecata.
Municipalitatea a finalizat procedura de licitație pentru construirea Podului Solventul, desemnând câștigătoare asocierea formată din compania FREYROM SA (lider) și PROCONS GROUP SRL (asociat). Urmează semnarea contractului de execuție a lucrărilor.
Proiectul vizează realizarea unui nou pod peste Bega pentru a face legătura între Bulevardul Dâmbovița și Calea Bogdăneștilor, prin intermediul Pasajului Solventul și al unui drum nou amenajat pe fosta platformă industrială din zonă.
„E al doilea pod unde începem lucrările în această primăvară, după podul de la fosta Fabrică de țigări. A fost un drum lung, uneori exasperant și frustrant: documentații complexe, multă birocrație, perioade lungi de avizare, exproprieri ale unor terenuri private, atragerea de 18 milioane de euro bani europeni. O muncă uriașă, imposibil de făcut fără efortul coordonat al echipelor din Primărie, cărora le mulțumesc. Legătura de la Solventul – pasajul și podul – sunt așteptate de decenii de timișoreni și mă bucur că în sfârșit se întâmplă”, a transmis Dominic Fritz, primarul Timișoarei.
Podul face parte din Inelul IV Vest, un proiect de infrastructură menit să fluidizeze traficul urban. Construcția va include patru benzi de circulație, linie dublă de tramvai, piste pentru biciclete, trotuare și spații verzi. De asemenea, proiectul prevede reconfigurarea intersecției cu Bulevardul Dâmbovița și conectarea la infrastructura velo existentă de-a lungul râului.
Investiția totală este estimată la 133,5 milioane de lei, din care 93 de milioane provin din fonduri europene nerambursabile, prin Programul Regional Vest 2021-2027, dedicat mobilității urbane sustenabile. Contractul de execuție a fost atribuit pentru suma de 96.076.330 lei, iar termenul de finalizare a lucrărilor este de 24 de luni de la emiterea ordinului de începere.
Rămâne de văzut dacă asocierea de firme desemnată va reuși să respecte graficul de lucrări sau dacă proiectul se va alătura listei de șantiere „nemuritoare” ale Timișoarei, unde termenele de finalizare devin adesea simple sugestii.
Vă reamintim că în zona Gării de Nord din Timișoara sunt în desfășurare lucrările de reabilitare a Podului Muncii (Iuliu Maniu), proiect care prevede consolidarea structurii, înlocuirea suprastructurii, modernizarea acceselor, lărgirea trotuarelor și amenajarea pistelor pentru bicicliști. Sunt incluse și lucrări de iluminat arhitectural și consolidarea malului Canalului Bega. Investiția este realizată de asocierea ZSN CARDINAL – ARDELEAN COMPANY NORD VEST SRL – CML.RO SRL, cu finalizare estimată în februarie 2027, fiind finanțată din fonduri europene și bugetul local.
Duminică 26 aprilie, de la ora 18, la Timișoara, va avea loc inaugurarea sălii de concerte și evenimente care poartă numele regretatului muzician László Farkas, evenimentul fiind organizat de Asociația Bastion Várbástya.
Laci – cum era cunoscut de prieteni a fost unul din fondatorii trupei Quo Vadis. Artistul a cărui amintire rămâne cât se poate de vie în rândul melomanilor a murit la începutul lunii decembrie a anului 2021, în urma unui accident de circulație.
În 1991, László Farkas a pus bazele formației Quo Vadis alături de Farkas Szilámér, Borbély Szilárd şi Gáspár Zsolt, iar primul concert al trupei a avut loc un an mai târziu, în formulă de trio, odată cu plecarea lui Farkas Szilámér. În scurt timp, trio-ul timişorean a avut parte de tot mai multe aprecieri, iar în urma participării la festivalul Top T din Buzău a înregistrat un „split LP” alături de trupa Floare Albastră, editat de Electrecord. Pe faţa B a vinilului editat în 1995 timişorenii au figurat cu melodiile „Blind Shadow”, „Dusty Road Blues” şi „Strange Affair”. Doi ani mai târziu, în 1997, Quo Vadis a editat albumul „Connect with me“ pe casetă, materialul fiind înregistrat la casa de discuri Voxstar Studio B. Discul a cuprins nouă piese şi a avut texte realizate de Cosmin Ţiglar, Mirela Iacob, Zoltan Turi şi membrii formaţiei. În 2004, Gáspár Zsolt a plecat din România şi în locul lui au venit chitaristul Czifrák István şi solistul Nagy Bogdan, trupa reuşind mai apoi să susţină concerte în Franţa, Serbia şi Ungaria. Quo Vadis a cântat de mai multe ori în cadrul festivalului GastroBlues din Paks (Ungaria) şi a apărut cu o piesă pe una din compilaţiile editate de organizatorii acestui eveniment. În 2016, odată cu manifestările incluse în Zilele Culturii Maghiare, trupa Quo Vadis a susţinut un concert de comeback în formula Farkas László (chitară, voce, muzicuţă), Borbély Szilárd (tobe, percuție), Kiss Attila (chitară bas, voce) şi Teodor Pop (claviaturi).
La inaugurarea sălii de evenimente care este amenajată în incinta Casei Maghiare (Bulevardul Revoluției nr. 8) va avea loc un concert al formației Quo Vadis, în formula Borbély Szilárd, Kis Attila și Teodor Pop. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, prin înregistrare pe acest link.
Moștenirea artistică lăsată de Nicu Covaci și amintirea Tamarei (mama care i-a ghidat intreaga existență, farul călăuzitor-așa cum spunea des Nicu) vor fi celebrate mâine, 21 aprilie, de la ora 20, la Sala Capitol din Timișoara.
La acest eveniment special, de suflet alături de actualii componenți ai trupei Phoenix vor fi prezenți: Mircea Baniciu (legendara voce, cea care a dat identitate formației ) și Valeriu Sepi, celebrul „căprar” dar si cel care și-a adus aportul la majoritatea coperților de albume. Sepi și Nicu s-au cunoscut in perioada copilariei, rămânând ca frații până la final. Evenimentul va fi completat și de o expoziție cu tablouri realizate de Valeriu Sepi dedicate Nemuritoarei Păsări Phoenix.
Cu această ocazie, publicul va retrăi energia inconfundabilă Phoenix: riff-uri care ard, versuri care spun adevăruri incomode și o forță scenică ce nu ține cont de timp. Va fi o seară de memorie, dar și de continuitate – o întâlnire între cei care au crescut cu „Cei ce ne-au dat nume” și cei care descoperă acum mitologia unei trupe-fenomen. În deschiderea serii va urca pe scenă trupa Sanctuar din Timișoara, aducând energia hard & heavy și pregătind terenul pentru o seară memorabilă. Biletele pentru acest concert se găsesc aici.
La sfârșitul săptămânii trecute melomanii au avut parte de o seară acustică la Stage Pub, unde Bella Luna a susținut două reprize muzicale bine primite de public.
Pe numele ei adevărat Beatrice Giurgiu, Bella Luna este în viața de zi cu zi medic stomatolog și a devenit cunoscută și datorită participării ei – cu trei ani în urmă – în cadrul concursului Vocea României, unde a interpretat piesa Ironic de Alanis Morisette. Recitalul acustic din Stage Pub a inclus o repriză alături de minunantele sunete de pian ale lui Fodor AlexKeys cu piese mai lente, în cea de-a doua apariție Bella Luna abordând un repertoriu mult mai energic.
„Nu m-am așteptat să am parte de reacții atât de frumoase! Mulțumesc tuturor care au venit să mă vadă și să mă asculte”, a spus Bella Luna.
La Sala Olimpia, primarul Dominic Fritz și viceprimarii Timișoarei au coborât pe teren să ofere medalii și au primit huiduieli. Nu a fost un accident de protocol. A fost un simptom politic.
Sala care nu minte
Există puține locuri în care un politician nu-și poate administra imaginea. Conferințele de presă se controlează, rețelele sociale se moderează, evenimentele oficiale se coregrafiază. O sală de sport nu poate fi regizată. Publicul vine pentru altceva, reacționează instinctiv și nu lasă loc de reformulare.
De aceea, reacția unei săli la o figură politică spune adesea mai mult decât un sondaj. Sondajele măsoară răspunsuri. Huiduielile măsoară reflexe. Iar la ceremonia de premiere a finalei Cupei României la handbal, reflexul unei părți consistente a publicului a fost limpede: respingere.
Explicația comodă va fi că meciul fusese pierdut și sala era tensionată. Dar tocmai aici este miza: reacția nu a venit doar dintr-un nucleu de suporteri, ci dintr-un public eterogen, într-o sală plină. Când un public amestecat produce același reflex, problema nu mai este de galerie. Este de administrație.
Oportunismul de tribună
În politica locală există un tipar bine cunoscut: oficialii apar la evenimente sportive cu miză, sperând să se lipească de emoția colectivă și, ideal, de fotografia victoriei. Funcționează doar dacă publicul îi percepe ca prezențe firești, nu ca vizitatori de ocazie.
La Timișoara, logica a eșuat. Politehnica a pierdut, iar publicul a separat emoția sportivă de prezența politică. Sportul local are memorie: știe cine vine constant, cine apare doar la meciul mare și cine coboară pe teren când sunt medalii de înmânat.
Eroarea nu este că Fritz, Lațcău și Romocean au fost în sală. Eroarea este că au intrat într-un astfel de moment fără să fi construit înainte o relație vizibilă, consecventă, neocazională cu sportul local. Capitalul simbolic nu se obține prin apariții punctuale. Se construiește în timp.
Ce a scos sala la suprafață
Episodul nu poate fi separat de o problemă mai veche. USR a câștigat Timișoara pe un discurs de ruptură: cu vechile practici, cu clientelismul, cu toleranțele selective. Acest discurs a produs legitimitate electorală și a ridicat așteptări foarte mari.
Dar orice administrație construită pe promisiunea rupturii trebuie să livreze pe două planuri: legalitate și vitalitate urbană. La Timișoara, administrația Fritz nu mai stă solid pe niciunul. Discursul despre reguli nu a produs suficientă încredere în justețea și inteligența exercitării puterii, iar orașul nu a primit în schimb nici sentimentul de elan, nici impresia unei conduceri care îi înțelege pulsul real. Când nu mai livrezi nici ordine convingătoare, nici energie urbană, începi să pierzi exact acel capital simbolic care te-a adus la putere.
Huiduielile de la Sala Olimpia nu indică un colaps. Dar indică limpede o eroziune.
Trei nume, aceeași sancțiune
Cei trei oficiali nu ies identic afectați din această scenă, chiar dacă reacția publicului i-a lovit împreună.
Pentru Dominic Fritz, episodul confirmă o vulnerabilitate mai veche: dificultatea de a construi nu doar autoritate administrativă, ci și adeziune spontană, populară, dincolo de nucleul său electoral clasic. Una este legitimitatea obținută la urne. Alta este recunoașterea instinctivă, într-un spațiu popular, că ești reprezentantul natural al orașului.
Pentru Ruben Lațcău, momentul este și mai delicat. Reacția la rostirea numelui său a sugerat nu doar antipatie punctuală, ci sedimentarea unei imagini negative. Asta nu mai este o problemă de mesaj, ci una de percepție consolidată.
Faptul că și Paula Romocean a fost prinsă în același curent arată ceva esențial: publicul nu a sancționat doar persoane, ci întregul bloc de putere locală. Nu a fost huiduit doar Fritz. A fost huiduită administrația Fritz.
Ce spune, de fapt, huiduiala
Huiduiala nu este indiferență. Dimpotrivă. Ea înseamnă că publicul a recunoscut prezența autorității și a ales să-i retragă, în mod public, validarea simbolică.
Această nuanță contează. O sală tăcută ar fi spus mai puțin. O sală care reacționează spune că relația dintre cetățeni și cei care îi conduc nu este moartă, ci conflictuală. Și că o parte a orașului a trecut de la reținere la dezavuare explicită.
De ce contează
Huiduielile de la Olimpia nu schimbă singure o hartă electorală. Dar asemenea semnale apar, de regulă, înainte ca schimbările electorale să devină vizibile. Ele spun ceva despre segmentul fluid, neînregimentat, care nu trăiește în logica militantă, dar reacționează la stil, distanță, ton și prezență.
O sală de handbal nu face politică publică, dar poate livra un adevăr politic brut. Iar adevărul auzit aici este că s-a acumulat o nemulțumire care nu mai rămâne doar în conversații private sau pe rețelele sociale. A ieșit în public.
Concluzie
Scena de la Sala Olimpia a fost un moment de adevăr politic. Într-un spațiu public necontrolat, administrația Fritz a primit exact tipul de reacție pe care nicio regie de comunicare nu îl poate neutraliza: respingere directă, publică, instinctivă.
Asta spune ceva grav despre starea raportului dintre puterea locală și o parte a orașului. Când un primar și viceprimarii lui sunt huiduiți la o ceremonie publică, problema nu mai este de imagine. Este de uzură politică, de distanță acumulată și de neîncredere devenită reflex.
Ar fi o eroare ca actuala administrație să trateze episodul ca pe un zgomot de fond. În politică, huiduielile publice nu apar din nimic. Sala Olimpia nu a sancționat doar trei nume. A sancționat un mod de a conduce care, pentru o parte tot mai vizibilă a publicului, a devenit rece, autosuficient și străin de orașul real.
Ce s-a auzit acolo a fost începutul unei despărțiri politice care, dacă este ignorată, va deveni mai târziu mult mai costisitoare decât pare astăzi.
Un autocamion care transporta fructe a luat foc luni pe autostrada A1, între Deva și Timișoara. Pompierii au intervenit de urgență și încearcă să stingă incendiul în timp ce circulația în zonă este restriciționată.
„Pompierii Detașamentului Deva intervin în aceste momente pe autostrada A1, sens de mers Deva – Timișoara, unde un autocamion care transporta fructe, a fost cuprins de flăcări.
Pentru gestionarea situației de urgență, la fața locului, au fost mobilizate de urgență, două autospeciale de stingere cu apă și spumă, o autospecială de primă intervenție și comandă și o ambulanță SMURD.
La sosirea colegilor noștri, incendiul se manifesta generalizat la întregul autovehicul de transport.
Conducătorul acestuia a reușit să se autoevacueze la timp, însă a suferit un atac de panică și este asistat medical de către paramedici.
Circulația rutieră este restricționată pe ambele benzi. Intervenția este în dinamică”, a transmis ISU Hunedoara.
UPDATE Incendiul este lichidat. Pompierii acționează în continuare pentru înlăturarea efectelor negative înregistrate în urma evenimentului, informează ISU Hunedoara. Circulația rutieră s-a reluat pe o bandă, pe sensul Deva – Timișoara.
ANM a emis luni o informare meteorologică și două alerte Cod galben de vânt și ninsori. Anunță ploi, rafale puternice de vânt și strat de zăpadă la munte în toată țara.
Administrația Națională de Meteorologie avertizează că vremea se strică începând de luni. Informarea meteorologică este valabilă în intervalul 20 aprilie, ora 10:00 – 23 aprilie, ora 10:00.
Luni și în noaptea de luni spre marți, ploile vor afecta cu precădere Maramureșul, nordul Crișanei, Transilvania și Moldova. Marți și miercuri, precipitațiile se extind pe arii mai largi în regiunile sudice și centrale. Aversele pot fi însoțite local de descărcări electrice. Cantitățile de apă vor fi de 15–20 l/mp, iar pe arii restrânse pot depăși 25–35 l/mp. Izolat va cădea și grindină.
La altitudini de peste 1.400 m, ninsorile vor predomina treptat și se va depune strat de zăpadă. Precipitații mixte – ploaie, lapoviță și ninsoare – vor fi semnalate și în dealurile subcarpatice ale Moldovei și în estul și sud-estul Transilvaniei.
Prima avertizare cod galben este valabilă luni, între orele 12:00 și 22:00. Sunt vizate Dobrogea, vestul și sudul Olteniei, vestul și sudul Transilvaniei.
Vântul va atinge 50–65 km/h în zonele de câmpie și deal. În Munții Apuseni, Carpații Meridionali și Carpații de Curbură, vitezele vor fi de 70–80 km/h. Pe crestele înalte, rafalele pot atinge temporar 90–100 km/h.
A doua avertizare cod galben este valabilă de luni seara, ora 21:00, până miercuri, ora 21:00. Vizează zona montană, în general la altitudini de peste 1.400 m.
În Carpații Orientali ninsorile încep din seara zilei de luni. Marți și miercuri, ninsorile se extind în toată zona montană înaltă. Stratul de zăpadă va ajunge la 10–15 cm, iar în Carpații Meridionali poate depăși 20–25 cm.
Marți și miercuri, temperaturile scad semnificativ față de normalul perioadei. În timpul nopților, pe alocuri se va produce brumă. Fenomenul este așteptat îndeosebi în jumătatea de nord a țării și în depresiuni.
Pentru ca utilizatorii să se bucure de o experiență de joc captivantă și variată, operatorii de cazinouri oferă diverse formate de joc. Astfel, puteți alege un joc cu o dinamică diferită, cu funcții bonus, cu un grad de emoție și cu o durată a sesiunilor diferite, așa cum se întâmplă, de exemplu, pe site-ul Swiper România. Dar dacă sunteți începător, prima sesiune de joc va avea o mare importanță, deoarece aceasta poate influența utilizarea ulterioară a site-ului. Și în acest articol vă vom povesti despre instruirea începătorilor la începutul utilizării site-ului de cazinou.
De unde începe primul joc
Când începe să utilizeze jocurile de cazino pentru prima dată, un utilizator neexperimentat începe, în primul rând, să se familiarizeze cu interfața. Datorită acesteia, el se va orienta în butoanele funcționale care vor fi selectate pentru a efectua acțiuni concrete. De asemenea, este important să vă familiarizați cu regulile jocului, în care se va specifica pentru ce anume se vor forma plățile. Acest lucru îi va permite să înțeleagă spre ce trebuie să tindă. Pentru ca prima experiență, inclusiv pe site-ul Swiper România, să fie mai reușită, este mai bine să se opteze inițial pentru cele mai simple și mai ușor de înțeles jocuri, în care nu va fi nevoie să se înțeleagă regulile pentru mult timp. Este important ca prima experiență și impresia despre procesul de joc să fie pozitive.
De ce formatele diferite au ritmuri diferite
De asemenea, atunci când alegi un joc, trebuie să înțelegi că fiecare categorie de jocuri are o dinamică și o durată a sesiunii specifice:
Jocurile crash sunt foarte dinamice și de scurtă durată, în medie între 5 și 20 de secunde. Este importantă o reacție rapidă și controlul asupra entuziasmului, pentru a reuși să retragi fondurile.
Sloturile – în sloturile simple, o rotire poate dura doar 2 secunde, iar rezultatele vor fi afișate jucătorului. Dacă slotul are o mecanică mai complexă și o mulțime de funcții bonus, sesiunea poate dura 5 – 10 minute.
Jocurile în format live cu dealer real – acestea sunt transmisiuni în direct, pariurile se fac în timp real și se poate comunica prin chat. Un format foarte captivant, dar nu tocmai potrivit pentru un începător.
Jocurile de masă – acestea necesită atenție și decizii bine gândite, acțiuni calculate, iar sesiunile vor fi mai lungi.
Cunoscând aceste particularități, fiecare începător, după părerea specialiștilor de la Swiper România, va putea face alegerea optimă pentru sine.
Ce este important să înțelegeți la început
Dacă ați decis să începeți pe unul dintre site-urile de cazinou, cum ar fi Swiper România, atunci pentru a asigura succesul, trebuie să țineți cont de următoarele:
Nu percepeți pariurile pierdute ca pe o tragedie, aceasta este doar o parte a experienței necesare.
Distribuiți-vă soldul pe un număr mare de pariuri mici, acest lucru vă va oferi posibilitatea de a obține o experiență mai vastă.
Dacă nu sunteți pregătit emoțional, este mai bine să începeți jocul după o perioadă de timp, pentru a vă putea concentra și a lua decizii raționale.
Pentru o practică de succes, este importantă regularitatea, nu pariurile mari.
Așadar, dacă și dumneavoastră sunteți începător, încercați să percepeți prima experiență ca pe un proces de învățare, nu ca pe o dorință de a vă mări soldul.
Amatorii de distracție au avut parte la sfârșitul săptămânii trecute de o petrecere magnifică desfășurată pe vaporul Pelican, care a făcut o tură dus – întors între Timișoara și Sânmihai, în cadrul unei noi nebunii sonore pe timp de zi pusă la cale de către cei de la anonimTM.
„Mișcarea muzicii electronice din România e una la formarea căreia am contribuit cu toată forța, și care dăinuiește de 30 de ani. În tot acest timp am fost DJ-ii multor generații succesive de party-people. Pentru asta, de multe ori a trebuit să o luam din mers de la capăt. Acum, în ultimii ani, suntem din noi alături de oameni din primele generații. Veneau la chefuri acum 20 de ani, au avut copii, acum copii sunt mari si parinții pot veni la party din nou. Pe lângă asta, bineînțeles că și vremurile s-au schimbat. Am început acum câțiva ani Evening Dance la Darc pe Mal, și…la început toți au spus că e o nebunie, ca nu va veni nimeni la ora 18 să danseze „pe lumină”. Evident ne-a trebuit ceva timp să reușim, dar azi sunt unele dintre cele mai reușite party-uri din oraș. Boatparty-urile de pe Pelican, pe lângă că se întâmplă pe vaporașul simbol al Timișoarei vin în continuarea ideii Evening Dance. E foarte interesant: un party care începe instant, nu mai e nevoie de așteptarea aia până vine lumea, pentru că există o oră de plecare fixă pentru toți. Iar o dată plecați, chiar faptul că pleci, plutești pe Bega, îți dă o libertate extraordinară. Pe lângă că de pe apă ai o perspectivă diferită asupra orașului, și că in sfârșit se pune in valoare Bega cu malurile ei“, spune Dudu, din partea anonimTM.
Prima petrecere sub eticheta anonimTM a avut loc în data de 18 decembrie 1998, în clubul MV din Timișoara. Alături de petrecerile care au adus în oraşul nostru o serie de nume legendare ale muzicii electronice şi nu numai, cei de la AnonimTM au iniţiat o emisiune săptămânală de radio, o compilaţie anuală dedicată exclusiv muzicienilor timişoreni şi o serie de acţiuni de coagulare a scenei muzicale timişorene sub genericul Made in TM.
Un bărbat a fost prins sub un strung la o fabrică din cartierul Freidorf din Timișoara, în această dimineață. Acesta a fost rănit grav, fiind preluat de o ambulanță SMURD.
„La data de 20 aprilie 2026, în jurul orei 08:40, polițiștii Secției 3 Urbane Timișoara au fost sesizați prin apel 112 cu privire la faptul că un bărbat a fost prins sub un strung la o societate comercială de pe strada Vasile Gheorghevici din Timișoara.
Ajunși la fața locului, polițiștii au constatat că cele sesizate se confirmă, fiind vorba despre un bărbat de 47 de ani, angajat al societății comerciale, care în timp ce efectua manevre de mutare a unui strung, a fost prins sub acesta.
Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea, respectiv neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă”, a transmis IPJ Timiș.
