Sunt consideraţi intelighenţia Internelor. Ochii şi urechile poliţiştilor, pompierilor, jandarmilor şi a celorlalţi care populează marele 
Minister de Interne. DGIPI sau pe argou „doi ş-un sfert”. (Contra)spionii au devenit celebrii prin zonă pe când îşi făceau rapoartele după ce luau notiţe de la cei din operativ, pe care, în mod normal, ar fi trebuit ei să le ofere informaţii. În ultima perioadă, au strălucit prin absenţă, dacă este să luăm în calcul numai contrabanda cu ţigări. Una dintre misiunile celor de la DGIPI este şi protecţia cadrelor.
Cu toate acestea nu a fost nici un caz în care să avem vreun poliţist de orice tip, prins pe felie cu traficanţii care bântuie la graniţa cu Serbia sau vreunul care să încerce să ungă organu’ aflat în misiune cu nişte euroi. Dacă ar fi să fie plătiţi după realizări, şpionii Internelor din Timiş nu ar trebui să primească salarii, ci să vină cu bani de acasă. Grija mare a protectorilor secretelor fostei Miliţii sunt, mai nou, jurnaliştii. Deveniţi un adevărat pericol pentru securitatea naţională pentru că au vrut să fotografieze ţigările de contrabandă în curtea Poliţiei Timiş, loc tras în poză de nenumărate ori. Ziariştii i-au preocupat mai mult pe cei de la” Doi ş-un sfert”, mai mult decât colegii lor de minister pe sub nasul cărora contrabandiştii trec cu ţigările în fiecare zi. Prea prinşi cu cumetriile din interior, de plocoanele dintre naşi şi fini, cu aprovizionatul aprozarelor sau al locurilor de relaxare, au pierdut, voi sau nu, contactul cu realitatea. Organu’ este pe zi ce trece tot mai delăsător. Pe lângă impotenţa care-l stăpâneşte de prea mult timp.
