Poporul şi dreptul de a rămâne

După luminarea prezidenţială a poporului de la televizor că are dreptul de a pleca din ţară dacă nu-i convine regimul portocaliu, începi să vezi cu alţi ochi lucrurile. Că ai atâtea drepturi de care nu te bucuri. Că viaţa e roz.

Că şpăgile nu-s decât modeste ofrande aduse muncii depuse în guvernarea ţării. Mai nasol este când poporul refuză dreptul de a pleca şi se înfige-n ochii puterii. Trăgând cu foc din punga iluziilor că-i va fi bine. Din punga care i-a fost alimentată sistematic. Nici măcar spatele-ntors nu-l face să renunţe.  S-a obişnuit să-i fie turnată cu precizie de metronom doza de aurolac. Şi se încăpăţânează să nu înţeleagă că nu mai sunt bani şi pentru punga sa. Că doar e criză şi obrazul gros cu cheltuială se ţine.