Primul meci de fotbal pe teritoriul actual al României s-a jucat, la Timişoara, în 1899, iar evenimentul a fost marcat, astăzi, prin 
transformarea pasajului CFR de pe Calea Aradului într-o imensă poartă de fotbal.
Profesorul de gimnastică de la Liceul Piarist, Carol Müller, a fost cel care a avut ideea de a prezenta noul sport venit din Anglia în cadrul unui eveniment. “Cel mai interesant moment al serbării şcolare a fost noul joc englez cu mingea. Acesta se practică doar cu piciorul şi a fost prezentat prima dată la Timişoara în 25 iunie 1899. Au jucat câte 11 elevi din clasele a şasea şi a şaptea, iar după 45 de minute niciuna dintre echipe nu a reuşit să marcheze vreun gol”, nota la vremea respectivă presa vremii. Organizarea acestui eveniment face parte dintr-o serie organizate de Primăria Timişoara de promovare a municipiului ca viitoare capitală culturală europeană prin evidenţierea premierelor care au avut loc de-a lungul timpului în oraşul de pe malurile Begăi.
Primul joc oficial de fotbal din România a fost găzduit la Arad, la data de 16 august 1899, pe un teren aflat în spatele Uzinei de vagoane (Stadionul Vagonul).
hotarastete acuma la arad sau la timisoara
Ehei, unde’s vremile cand Măhala era supranumita Copacabana Romaniei. Unde’s vremile cand pustanii se jucau cu lopta din carpe, mai apoi din piele de caprioara, care daca cumva se uda era vai si amar de capu’ jucatorilor.
Putini mai stiu ca mari jucatori de fotbal ai perioadei interbelice vin din Mehala.
Acu’ trebe o vinitura ca Brendu, nascut in orasu’ Stalin si un alt ipochimen ca Alifantu’, tzigan nascut in Giulesti sa conduca fotbalu’ cimisan. Mare rusine. Pai si io stiu sa conduc clubu’ la modu’ cum lucreaza Alifantu’ de Giulesti si Armeanu’ de Piatra Neamt. Ia banu’ de la cejete, celete, lepefe, nu plateste datoriile si apoi arunca praf in ochii prostilor. Desfid pe oricine care spune ca Alifantu’ si Armeanu’ isi platesc datoriile la timp. Niic macar avocatii aia care pana acu’ i’au asigurat suportu’ juridic si scaparile legale nu sunt platiti la timp. De multe ori Motica se ruga de Alifantu’ sa’i achite facturile ca vine fiscu’ si’i pune sechestru’ pentru teveau’ neplatit la timp.
Dar greseala este si a noastra a cimisorenilor. Daca oamenii de afaceri cimisoreni, aia adevarati cu afaceri pe bune, s’ar intruni si ar stabili formarea unei societati pe actiuni, listata si la bursa, alta ar fi calimera.
Orice druker a lu’ Poli ar putea frumos sa investeasca, sa cumpere actiuni sau obligatiuni alb violete, nu neaparat pentru un castig financiar ci pentru mandria de a fi suporter.
Dar listarea la Bursa presupune corectitudine, contabilitate si management transparent, respectarea unor reguli clare ale jocului. In acel moment, nu prea mai poti face golanii si alte cele. De ce? Pentru ca cel mai mic scandal afecteaza banii investiti pe bursa in actiuni. Pentru un druker care a cumparat actiuni de o suta de ioroi, pierderea ar fi mica, dar pentru unu’ care a bagat meleoane, o pierdere de 10, 20 la suta inseamna ceva. Ceva cam mult.
Dar Alifantu’, Armeanu’, Brendu si altii ipochimeni ca ei se simt bine in mocirla asta, ca doar asa pot mai pune la cale un smen, o invarteala si alte cele. Problema este cand cluburile din Romania vor trebui sa respecte legea „ferpleiului” si sa foloseasca doar banii care’i produc din fotbal. Atunci sa vedem cati din falsii, fonfii, gagautzii shi gushatzii actuali o sa mai ramana in fotbal?
Pentru cimisoreni chiar este o mandrie ca primu’ meci de fotbal s’a jucat aici, in Timisoara. Acest fapt a creat in timp o mare rivalitate intre Timisoara si Arad. Rivalitate niciodata transata definitiv, dar castigata temporar de Timisoara (palmaresu’ oldtime inclina in favoarea Cimisorii, oricat s’ar chinui Gogu Falca sa masluiasca cifrele. Aici nu’i ca la Ambasada din Paris, la votare.). In ciuda unor stalinisti ca Brendu’ si Ciuhendu’, Cimisoara isi va gasi un nou drum. Sa speram ca va fi mai fructuos. Vorba cantecului: „Fie sa renasca, numai cel ce …”
Inchei cu vorba ciorcovatzului: Sa renasteti bineeeeeee.
ciuhandu e stalinist?:)