Fuga românească de Schengen

De când s-a spus României pas la intrarea în spaţiul Schengen, oficialii români  nu mai ştiu ce să scoată pe piaţă ca să uite lumea de acest eşec usturător. Un singur exemplu – furtuna din paharul cu apă regală de parcă s-ar pregăti o lovitură de stat pentru înlocuirea republicii. În acest timp, contrabandiştii îşi văd liniştiţi de treabă la viitoarea graniţă a spaţiului Schengen cu Serbia, în  timp ce ministrul de Interne anunţă triumfător că-s îndeplinite criteriile tehnice, dar sunt nasoi ăia care nu ne vor. Prosteala branconierului Igaş este dublată de aroganţa şi tupeul ministrului de Externe, Teodor Baconschi. Care a explicat că ministerul său a făcut tot ce a putut pentru integrare deoarece a cheltuit toţi banii ca să-şi modernizeze reţeaua consulară.

Altfel spus toată silinţa la întins cabluri şi instalat calculatoare şi mai nimic în zona extrem de sensibilă a diplomaţiei – cea a negocierilor şi a demersurilor cu adevărat profesioniste. Şi ca să nu mai mi existe atâtea discuţii, Baconschi a anunţat că nu mai comentează ce spune lumea pe tema eşecului Schengen pentru că politicienii „care contează” şi-au spus punctul de vedere, iar restul nu contează. O aroganţă inutilă care trădează modul de gândire a insului care ar trebui să fie unul dintre cei mai abili negociatori ai României. Cu un ministru de Interne apărător al dubioşilor puşi să apere graniţa şi cu unul de Externe atotştiutor şi lipsit de viziune, putem vorbi mai degrabă de fuga românească de Schengen, decât de aderare.