În afara faptului că textele trebuiau să treacă ”proba” cenzurii, cei de la Phoenix nu au avut probleme majore în epocă. Exista însă un filaj pus asupra lor, în perioada în care au fugit din România ascunși în boxele lui Nicu Covaci, confirmă fostul director al Aeroportului timișorean, Gheorghe Strâmbeanu.
Fost coleg de bancă cu Moni Bordeianu, Gigi Strâmbeanu a fost ofertat de Covaci să cânte în locul acestuia după ce a plecat. Oferta a fost declinată, dar prietenia a rămas, iar în ultimii ani Strâmbeanu s-a aflat de fiecare data pe scenă, alături de Phoenix, când au fost invițați și foști componenți ai formației. ”De fapt, atunci l-am adus pe Baniciu în trupă. El era mai mic ca noi. Ne întâlneam la Flora, toți muzicanții, vorbeam despre muzică, schimbam idei și discuri de contrabandă”, își amintește Strâmbeanu.
Plata în discuri cu muzică rock
Strâmbeanu povestește că nu va uita niciodată ultima sa întâlnire cu Nicu Covaci înainte de “fuga în boxe”.
”Nicu fugise mai devreme și când revenise în țară, ca să îi ia pe ceilalți, era deja cetățean olandez, iar eu lucram la Aeroport. A venit la mine la lucru, pe 1 iunie 1977. «Gigi, după-amiază să vii pe la mine; vreau să stăm de vorbă». M-am dus la opt seara, când am terminat lucrul, dar când am ajuns, am auzit zgomot mult venind din locuința lui. Se certau. Când am bătut s-a făcut brusc liniște. Am spus cine sunt, dar tot nu a răspuns nimeni, așa că am plecat. După ce am apucat să ies din imobil, a ieșit Nicu, a venit la mine, m-a luat în brațe, apoi mi-a pus în mână două plase pline cu discurile lui. Nu am înțeles nimic atunci. Nicu a început să plângă. Apoi ne-am despărțit. Peste trei zile, eram la un meci de fotbal, și cineva din spatele meu mi-a spus că au fugit Phoenix-ii. Abia atunci am înțeles de ce plângea. Ulterior am aflat și de ce se certau: Baniciu nu voia să fugă cu ei. Mircea Baniciu mi-a spus peste câțiva ani motivul: «nu am putut pleca, mama era bolnavă la pat»”, povestește Strâmbeanu. Acesta nu știe ca Phoenix-ii să fi fost urmăriți permanent de comuniști, dar crede că erau filați de Securitate în perioada dinaintea plecării.
În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977 componenții trupei Phoenix au parasit România acunși în boxe, într-un camion care a trecut granița pe la Porțile de Fier. Vigilența grănicerilor a fost cumpărată cu bani și discuri de vinil cu muzică rock. ”La o săptămână după ce ei au fugit, au venit «niște băieți» la mine la Aeroport să mă întrebe ce am căutat pe 1 seara la Nicu Covaci acasă, ce mi-a zis, ce am făcut. Le-am spus că am primit niște discuri cadou și că toată întrevederea a fost afară, nu în apartamentul lui Covaci. Mi-au cerut să dau în scris și am refuzat”, mai povestește Strâmbeanu.
Cam asta am auzit si eu pe atunci…
In alta ordine de idei – eu asa tin minte ca atunci cand Securitatea iti cerea sa dai ceva in scris, 100% dadeai in scris, nimeni nu facea pe independentul cu baietii cu ochi albastri, riscai sa ramai fara loc de munca…