Ediţia 2013 a Cupei Politehnica la handbal masculin a consemnat şi retragerea din activitatea „din teren” a jucătorilor Politehnicii, Sorin Sărăndan şi Adrian Cristescu. Cei doi au fost premiaţi de conducerea clubului, de Fundaţia Politehnica, dar şi de Asociaţia Suporterilor Timişoreni Druckeria. Însumat, cei doi handbalişti au jucat aproape 30 de ani pentru Timişoara în alb-violet.
Momentul festiv a avut loc înaintea utimului joc de la Cupa Politehnica. Handbaliştii au primit statuete, dar şi fulare alb-biolet din partea suporterilor timişoreni, reprezentaţi de Sebastian Novovic de la Druckeria. Cristescu şi Săîndan au fost felicitaţi şi de Ivan Bogdanov, preşedintele Fundaţiei Politehnica din cadrul Universităţii timişorene cu acelaşi nume. Adrian Cristescu are 33 de ani şi a jucat pe postul de extremă stângă. „Riţi” s-a născut la Arad, dar a jucat în alb-violet în ultimul deceniu. Sportivul a fost nevoit să se retragă la această vârstă din cauza numeroasele accidentări, care şi-au pus amprenta asupra genunchilor săi. La premiere, Adrian Cristescu, şi-a înfăşurat fularul alb-violet primit de la Druckeria în jurul gâtului.
Sorin Sărăndan s-a retras din teren, dar a rămas alături de CH Poli. Sărăndan este director tehnic al echipei de handbal, dar şi preparator fizic. Sărăndan are 38 de ani, este născut la Făget şi a evoluat pentru Poli în linia de 9 metri. Handbalistul a venit pentru prima dată în vestiarul Sălii „Constatin Jude”, pe atunci Sala Olimpia, în 1993.
Cu scurte întreruperi în care Sărădan a jucat şi la alte formaţii, inclusiv în Italia, actualul preperator fizic al alb-violeţilor a stat aproape 20 de ani alături de Poli. Sărăndan a spus că cei 20 de ani au trecut parcă prea repede. „A fost o perioadă lungă, o perioadă care a început în 1993, şi iată că am ajuns în 2013. S-au împlinit 20 de ani care parcă au trecut prea repede. Aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine, care au avut încredere şi care m-au susţinut, cât şi cele care de multe ori poate nu au avut încredre, şi nu în ultimul rând publicului şi de ce nu, şi presei. E un moment ciudat pentru mine, o stare ciudată, dar, din păcate este un moment inevitabil în cariera oricărui sportiv. Da, normal că îmi pare rău, dar în acelaşi timp trebuie să privim înainte şi va o urma o altă etapă”, şi-a rezumat Sorin Sărăndan pe scurt cariera.
Sportivul de 38 de ani îşi aminteşte cu plăcere de prima zi în vestiarul lui Poli, în 1993, când handbalul era un sport foarte iubit în Timişoara graţia rezultatelor. În 1991, Timişoara devenise campioana la handbal masculin, ultimul trofeu cucerit de handbaliştii de la Poli. „E foarte greu de spus care a fost cel mai frumos moment, au fost atâtea momente încât mi-e greu să aleg doar unul. Au fost şi lucruri bune, şi mai puţin bune, şi bucurii şi tristeţi. Prima impresie, când am ajuns în 1993 şi am intrat prima dată în vestiarul echipei, a fost un impact emoţional foarte mare. Erau în vestiar jucători care erau deja cunoscuţi, consacraţi şi pe pe final de carieră, cum sunt eu acum, Alexandru Matei, Dan Petru, Ioan Basaraba, CătălinMitre şimulţi alţii, nu aş pute să îi enumăr pe toţi. Acela poate a fost cel mai emoţionat moment, la fel cum este şi acesta, începutul şi sfârşitul”, îşi aminteşte Sărăndan. Preparatorul fizic şi directorul tehnic de acum spune că deocamdată vrea să continue ca preparator fizic şi să nu se apuce de antrenorat. „Am început cu pregătirea fizică, este ceva care cred că mi se potriveşte, fac acest lucru de mai multe vreme, la echipă şi nu doar. Probabil la un moment dat mă voi apuca şi de antrenorat, deocamdată vreau să fac acest lucru”, a adăugat handbalistul retras al Politehnicii.
