O dilemă hamletiană macină poporul în aceste ultime zile înainte de alegerile europarlamentare în România: a vota sau a nu vota? Iată întrebarea care ne arată, dacă nu tendința noastră de a fi gică contra, atunci cu siguranță atmosfera generală de dezamăgire în politicieni. Nu mai crede nimeni demult în buna lor credință, ni s-a cam acrit de jocul ăsta în care pierdem iar și iar. Mesajele stupide și fețele spălate cu Photoshop de pe afișele electorale care ne-au invadat orașele nu mai amăgesc pe nimeni – un copil pe care-l bați în fiecare seară mai crede că-l iubești dacă o dată pe an îi cumperi o înghețată și îl duci în parc?
În plus, mulți nici nu pricep foarte bine ce face un europarlamentar și cam de ce contează cine ajunge acolo. Foarte puțini sunt cei care au aruncat un ochi pe rapoartele ce reflectă prestația aleșilor români în Parlamentul European. Așa că, de ce să te obosești să ajungi la vot? Cei din tabăra dezamăgiților susțin că niciunul dintre candidați nu merită ales, că doar astfel îi vom sancționa.
Așa că să facem bine să stăm acasă. Poate se dă ceva interesant la televizor.
La fel de vocali sunt și avocații sufragiului. Dacă nu te prezinți la vot, îți bați joc de democrație, de libertatea pe care unii au câștigat-o cu sânge pentru tine. Te mai acuză și de lipsă de patriotism, iar în anumite cercuri e foarte la modă azi să fii patriot, să-ți iubești țara de la opt la patru. Așa că nu dă bine să pari subversiv, deci trebuie să mergi la urne.
Ce nu înțeleg însă și unii, și alții este că democrație cu forța nu se poate. Asta înseamnă, în primul rând, să fii liber să alegi, chiar și dacă să mergi la vot sau nu. Patriotismul sau dezamăgirea nu au nimic de-a face cu liberul arbitru. Democrația presupune și accesul la informare. Manipularea se termină în ziua în care decidem să ne deschidem mintea și, în loc să ne blocăm telecomanda pe un singur post de televiziune, să urmărim măcar două, dacă nu trei sau patru. Să ne dăm jos ochelarii înguști și, în fiecare zi, să cunoaștem, să aflăm, să citim, să discutăm. Atunci cu siguranță am cântări mai bine pe cine trimitem în PE, de exemplu, pe salarii de mii de euro, cu bilete de avion decontate și cheltuieli aferente. Să nu uităm niciodată că cei care vânează mandate și funcții pe bani publici se hrănesc cu un singur lucru: mintea leneșă a celor care i-au ales.
„Sunt suparat pe omul care spune: „Nu ma intereseaza politica, nu ma doare capul, imi vad de treaba mea, de profesiunea mea, politica nu ma intereseaza si faca cine ce vrea”. Pe acela care vorbeste asa sunt foarte suparat, pentru ca atitudinea aceasta inseamna cinism si indiferantism fata de viitorul neamului romanesc. Noi cetatenii acestei tari, suntem cu totii datori sa ne ocupam de problemele politice ale neamului si tarii romanesti. Suntem datori sa cautam cu totii calea cea mai buna pentru inaintarea fericita a tarii romanesti si aceasta inseamna politica. Suntem obligati sa aratam ce ne dicteaza convingerea noastra si nu avem dreptul sa spunem ca nu ne intereseaza ce cale trebuie sa apuce neamul romanesc, pentru fericirea lui.” – Iuliu Maniu (din pacate, intreg poporul roman, a ajuns asa de indiferent)
şi d-vs faceţi o confuzie! „Ce nu înțeleg însă și unii, și alții este că democrație cu forța nu se poate. Asta înseamnă, în primul rând, să fii liber să alegi, chiar și dacă să mergi la vot sau nu.”
Democraţia (în greacă dēmokratía = „rule of the people”) înseamnă vot..
A vota sau nu ţine de libertatea noastră individuală…
Cazul ăsta când cineva decide să nu voteze e unul din puţinele momente cănd libertatea individuală intră în conflict cu democraţia…