O ieșire de weekend perfectă pentru a mai descoperi un colțișor de istorie timișeană. La aproximativ 30 de kilometri de Timişoara se află oraşul Ciacova, o veche aşezare medievală atestată documentar încă din secolul al XIII-lea, sub numele de Csák. Spre sfârşitul secolului al XIV-lea localitatea a fost donată lui Peleskei István care a fost înnobilat şi şi-a luat numele de Csáki, de la denumirea aşezării. Între anii 1390 şi 1394, unul din fiii săi a construit aici o cetate. Înconjurată de o reţea de canale, era greu de cucerit, astfel încât, în Evul Mediu, a devenit un punct de rezistenţă în numeroasele lupte cu turcii.
Castru regal
Cetatea a devenit şi mai puternică după ce, în urma permisiunii date de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, s-a construit şi un turn de apărare, în 1395. Acesta a fost ridicat lângă o întăritură din val de pământ cu palisadă de lemn iar printr-un şanţ interior curgea un braţ al Timişului. Cetatea astfel întărită a devenit castru regal şi a rezistat mai multor incursiuni otomane, din ce în ce mai dese după ce turcii îşi stabiliseră graniţa imperiului pe Dunăre. Când sultanul Soliman Magnificul a cucerit Banatul, în 1521, cetatea Ciacovei a fost predată fără luptă. Se spune că această capitulare ar fi avut loc în urma unei trădări, prin care turcilor le-au fost dezvăluite secretele cetăţii. În secolul al XVI-lea, cetatea a fost refăcută de turci şi au mai fost construite câteva turnuri de apărare, care îi întăreau capacitatea defensivă. În 1701, la doi ani după pacea de la Karlowitz, când s-a pus problema distrugerii tuturor cetăţilor bănăţene, zidurile Ciacovei au fost dărâmate, fiind păstrat doar turnul de apărare, dar aşezarea şi-a păstrat importanţa militară şi în secolul al XVIII-lea, sub administraţie austriacă.
Cula din Ciacova – istorie şi legendă
Turnul, o construcţie masivă din cărămidă arsă, cunoscută sub numele de cula din Ciacova, se mai păstrează şi astăzi şi este cel mai reprezentativ monument istoric al oraşului. Fortificaţia medievală este singurul donjon rămas în Banatul de câmpie dintre toate reşedinţele nobiliare fortificate de odinioară şi este caracteristică pentru zona sudică şi central-europeană, fiind asemănătoare cu cula din Vârşeţ şi cu cea din cetatea Nagyvázsony, în care a fost înmormântat Pavel Chinezul. Turnul are o înălţime de peste 23 de metri şi o formă aproape pătrată, fiecare latură având peste nouă metri. Fundaţia are o adâncime de aproximativ cinci metri, zidurile de cărămidă au la bază o grosime de aproape trei metri iar la colţuri sunt întărite cu contraforţi, cei mai masivi având o grosime de un metru şi jumătate la bază. Pentru întreaga construcţie au fost folosite peste un milion de cărămizi. În interior, deasupra parterului care este acoperit de o boltă, sunt trei etaje delimitate de planşee de lemn iar în partea superioară există o platformă de apărare, cu ziduri crenelate, care au o înălţime de peste un metru. În interior există o scară săpată în grosimea peretelui, care urcă până la platforma de apărare. Dintr-o altă nişă aflată la parter, câteva scări coboară la un canal subteran din cărămidă, astăzi surpat şi impracticabil.
Legenda spune că acesta era un coridor care lega turnul de aşezarea vecină, Ghilad. Cel mai probabil, coridoarele subterane, descoperite când s-a edificat noua primărie, mergeau până în afara zidurilor cetăţii şi au fost construite pentru fugă în caz de primejdie. Ferestrele seamănă cu nişte metereze, îngustate şi alungite, cele mai multe terminate în arc în formă de semicerc. Peste vechiul curs al Timişului şi a sistemului de diguri construit pe la jumătatea secolului al XV-lea, care uşura apărarea turnului, singura cale de acces era un pod de lanţuri legat de primul etaj al turnului, care era folosit pentru aprovizionarea apărătorilor cetăţii. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cula a fost renovată şi transformată în turn de pompieri iar în anii interbelici s-a montat în interior un rezervor şi a devenit turn de apă. Această intervenţie i-a slăbit foarte mult structura de rezistenţă şi încă nu s-au găsit fonduri pentru restaurarea acestui monument istoric care ar putea deveni o mare atracţie turistică. Piaţa centrală a oraşului este, la rândul ei, o zonă de rezervaţie arhitecturală, în care se mai regăsesc construcţii din secolul al XVIII-lea ridicate cu cărămidă din vechea cetate.
