Istoria Pieţei Libertăţii este la fel de veche ca cea a cetăţii medievale, chiar dacă, în timp, ea a suferit numeroase transformări. Nucleul primei aşezări civile a Timişoarei, care avea un caracter rural, s-a aflat pe actualul loc al pieţei iar în secolele XVI-XVII era piaţa centrală a oraşului, un spaţiu liber neconstruit de o formă aproximativ triunghiulară, unde se întâlneau principalele drumuri de tranzit care veneau dinspre nord, nord-est şi sud. În timpul ocupaţiei turceşti a existat aici o baie publică iar piaţa era mărginită doar de câteva dughene.
Piaţă de ceremonii în vechea cetate habsburgică
După cucerirea Timişoarei de Habsburgi şi reconstruirea din temelii a cetăţii, piaţa a fost lărgită, ajungând la dimensiunile de 103×99 metri. În secolul al XVIII-lea, cetatea Timişoarei era pentru imperiali o bază pentru operaţiuni militare, piaţa, numită pe atunci Prinţul Eugen sau Piaţa Paradelor a fost înconjurată de numeroase clădiri specifice unui oraş militar, care-i dădea un aspect preponderent cazon. Pe un plan din 1727 era deja conturat Generalatul Nou şi alte trei clădiri conform noului plan de reconstruire a cetăţii, care prevedea demolarea clădirilor existente şi construirea altora noi, din fonduri militare sau civile. La începutul secolului al XIX-lea încă mai existau în jurul pieţei parcele rezervate pentru construirea unor clădiri publice. Ceremoniile şi fastul erau foarte gustate, potrivit spiritului baroc al epocii, piaţa fiind spaţiul festiv, de paradă, al cetăţii, militar sau religios. La mai bine de o lună după înmormântarea ultimului locuitor al oraşului răpus de cumplita ciumă din 1738, s-au organizat procesiuni la statuia Sfântului Nepomuk, ocrotitorul catolicilor din Banat, aflată pe atunci în Piaţa de Paradă, în semn de recunoştinţă a celor care au supravieţuit cumplitei molime faţă de milostenia cerului şi au făcut legământ ca astfel de procesiuni să aibă loc în fiecare an.
Evenimente istorice în Piaţa Libertăţii
De-a lungul anilor, în actuala Piaţă a Libertăţii au avut loc multe evenimente legate de momente importante din istoria oraşului. În 1848, după ce vestea evenimentelor de la Viena şi Pesta se răspândise şi la Timişoara, revoluţionarii maghiari au prezentat şi aici un program de revendicări în Piaţa de Paradă, care şi-a luat atunci numele de Piaţa Libertăţii, s-au ţinut slujbe religioase, s-a înfiinţat garda naţională şi s-a cerut comandamentului militar ca armata să nu intervină în manifestările publice. În oraş s-a instituit starea de asediu, comandantul cetăţii, baronul Rukavina, a concentrat armata în piaţă şi a îndreptat tunurile cu focoasele aprinse asupra primăriei şi sediului comitatului, obligându-l pe primar să ordone dezarmarea gărzii naţionale maghiare. În vara anului 1849, timp de 107 zile, Timişoara a fost asediată de trupele revoluţionare maghiare, care au provocat mari distrugeri oraşului. În urma înfrângerii revoluţiei, piaţa şi-a reluat numele de Prinţul Eugen iar din porunca împăratului Franz Iosef, aici a fost înălţat un obelisc în amintirea rezistenţei cetăţii în faţa revoluţionarilor. Acesta a înlocuit statuia Sfintei Maria pînă în anii ’60 ai secolului trecut. În octombrie 1918, după destrămarea imperiului dualist, avocatul Otto Roth a ţinut o cuvântare în piaţa primăriei oraşului în care pleda pentru constituirea unei „republici bănăţene” în cadrul unei republici ungare care să aibă graniţele regatului medieval maghiar, ceea ce a dus la riposta ofiţerilor români, dezlegaţi de jurământul de credinţă de împăratul Carol I de Habsburg. În 3 septembrie 1940, chiar după Diktatul de la Viena, când în oraş era aşteptat generalul Heinlein, au avut loc proteste şi în faţa consulatului italian din Piaţa Libertăţii, care a suferit mai multe stricăciuni.
Piaţă civilă, cu spaţii verzi
După asediul din 1849, rolul strategic şi militar al Timişoarei a scăzut considerabil şi ca urmare a noului context politic dar şi pentru că fortificaţiile bastionare de tip Vauban nu mai constituiau un obstacol de temut în faţa noilor tehnici de luptă. Defortificarea începută în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea a însemnat transformarea deplină a cartierului Cetate într-unul civil, care va continua să repreznte nucleul istoric al oraşului. A fost elaborat un nou plan de sistematizare, s-au trasat noile bulevarde, s-a impus un nou stil arhitectonic şi s-a acordat o deosebită atenţie plantaţiilor de arbori şi amenajărilor horticole atât în parcuri cât şi pe străzi şi în pieţe, spaţiile verzi fiind socotite extrem de benefice pentru solul mlăştinos pe care e construit oraşul Timişoara. Potrivit imaginilor păstrate de la sfârşitul secolului secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, şi în Piaţa Libertăţii au fost plantaţi o mulţime de pomi.
Stejarii Familiei Regale
Cu prilejul unei vizite făcute la Timişoara de Regele Ferdinand şi Regina Maria în 1923, suveranul a plantat în faţa comandamentului militar doi stejari la baza cărora a fost aşezată o placă memorială pe care stătea scris: „SĂDITU-SA ACEST STEJAR ÎN NUMELE TATĂLUI, AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH, ÎN ANUL 1923, LUNA MAI, ZIUA ÎNTÂIA, SUB GLORIOASA DOMNIE A MAJESTĂŢILOR LOR REGELE FERDINAND, FĂURITORUL ROMÂNIEI MARI ŞI DE TOŢI IUBITEI REGINE MARIA, PRINŢ DE COROANĂ ŞI MOŞTENITOR AL TRONULUI FIIND CAROL, PRIM SFETNIC AL TRONULUI ION I.C.
BRĂTIANU IAR EPISCOP IOAN AL ARADULUI.
SĂDITUS-A ACEST STEJAR SPRE VEŞNICA POMENIRE A TUTUROR ROMÂNILOR ŞI A SFINTEI ÎNCORONĂRI SĂVÂRŞITE ÎN CATEDRALA DE LA ALBA IULIA ÎN ANUL 1922 DUPĂ CRISTOS SPRE BUCURIA ÎNTREGULUI POPOR ROMÂNESC. CREŞTI CU VIGOARE ARBORE AL ÎNCORONĂRII ŞI FII SIMBOL AL DACIEI FELIX REÎNVIATE SPRE FERICIREA ŢĂRII ŞI MÎNDRIA NEAMULUI”.
Plăcuţa memorială nu mai există, totuşi stejarii sunt singurii copaci din piaţă care au scăpat de furia defrişărilor când a început reamenajarea pieţei. Deşi noul proiect includea numeroşi arbori în piaţă, primarul Nicolae Robu se arată din ce în ce mai potrivnic plantării acestora, arătându-şi preferinţa pentru statui care nu au nici o legătură cu istoria pieţei şi pretextând că pomii ar încurca diverse evenimente care s-ar desfăşura în piaţă.
Foto: wikipedia.ro, adevărul, banaterra
