Ziua corporatist, noaptea… instrumentist. Fabricio Martín Alva Delgado este un artist cunoscut în Timișoara și nu numai, grație numeroaselor proiecte muzicale în care a activat de-a lungul ultimilor ani. Născut în Peru și stabilit în Timișoara de aproape zece ani, tânărul muzician și-a creat un nume ca și percuționist în diverse petreceri cu muzică house, iar de anul trecut a pus bazele unei formații de cover-uri care cântă la diverse evenimente private. În plus, Fabricio a mai fost implicat în proiectele Sangre Latina (muzică latino comercială) și Orquesta Gran Montuno (orchestră de salsa). Fabricio s-a ales cu pasiunea pentru muzică încă de la o vârstă fragedă, îndemnat fiind de tatăl său să se îndrepte spre tobe.
„M-am născut în 4 noiembrie 1986 în Chiclayo, un oraș aflat în nordul Republicii Peru. Încă de când eram mici, tatăl meu ne-a împins să ne deprindem cu arta. Așa că eu am ales muzica. Încă de la vârsta de patru ani cântam la diverse spectacole cu bongos-uri. Inițial am vrut să cânt la chitară electrică, dar am descperit că aveam mai mult talent la tobe. Mai apoi, pe la vârsta de 15 ani, m-am reprofilat. Era acea perioadă în care toți eram influențați de MTV. Ascultam trupe ca Green Day, Blink 182 sau Offspring și încercam să cântăm așa ceva, punk rock și alte din astea. Făceam parte din trupe locale, era doar distracție, nu era nimic business”, spune Fabricio.
După terminarea liceului, Fabricio a început cursurile universitare în orașul său natal și a ajuns în Timișoara printr-un concurs de împrejurări interesante, în luna noiembrie a anului 2009. Fiindcă a găsit un mediu „prietenos”, artistul a început să colaboreze cu diverși muzicieni din scena locală și încet – încet s-a integrat cât se poate de bine în viața socială a orașului nostru.
„Am făcut doi ani de facultate de inginerie electronică în orașul meu natal și după aceea am avut ceva probeleme. Ar fi trebuit să mă mut în Lima, m-am oprit din studii. Ulterior, am venit în România la invitația unchiului meu, care era stabilit de mai bine de 30 de ani aici la Timișoara. Am venit în noiembrie 2009 la Timișoara, nu știam mai nimic de România, doar de Nadia Comâneci și Dracula. Am urmat facultatea la Timișoara timp de patru ani și am început să fac și muzică. Am colaborat la început cu Muneer și cu alți artiști și încet – încet m-am profilat pe live bongo sessions pe muzică house. Am învățat să fac chestia asta pe Youtube“, spune Fabricio.
Alături de aparițiile sale ca percuționist în cadrul unor petreceri diverse axate pe muzică de factură deep – house, Fabricio a inițiat și două proiecte în care muzica latino era în primul plan. Este vorba de trupa Sangre Latina (cu care a abordat muzică latino comercială) și Orquesta Gran Montuno (orchestră de salsa).
„Cu orchestra de salsa era foarte greu de întreținut. Erau mulți oameni fiindcă interpretam salsa live. Eram nouă oameni în formație și era un proiect destinat pentru festivaluri și evenimente mari. Din păcate nu ne-am înțeles cu organizatorii unor asemenea evenimente fiindcă aceștia vroiau să cântăm pe gratis sau dacă se poate chiar pe banii noștri. Cu trupa comercială am abordat piese cu influențe latino ce se aud pe la radio, gen Danza Kuduro sau Balada Boa“, spune Fabricio.
Începând de anul trecut, peruanul stabilit de aproape un deceniu în Timișoara a pus bazele trupei Versus, un proiect adresat în special evenimentelor private, în cadrul căruia se cântă un repertoriu divers.
Alături de el în această trupă se mai află Marian Crișan (voce), Amalia Iordache (voce), Vincențiu Ghergulov (clape), Adinel Berehorschi (chitară electrică/acustica) și Radu Sinitean (chitară bas).
„Acest proiect s-a născut pentru că nu-mi mai permitea timpul să am o repetiție cu cineva luni, cu altcineva marți ș.a.m.d. Se suprapuneau cântări, existau discuții și din acest motiv am decis să merg cu un proiect propriu, care s-a născut în luna septembrie a anului trecut. Au mai fost câteva schimbări de componență, dar acum e varianta optimă. A fost greu să găsesc muzicieni la nivel local. Și asta pentru că cei buni și responsabili sunt deja implicați în multe proiecte. Marian Crișan este coleg cu mine de pe vremurile când aveam «Sangre Latina Band» și «Orquesta Gran Montuno», cu un talent deosebit pentru canto și limbi străine. Amalia Iordache s-a alăturat anul trecut în decembrie, când am aflat că era liberă din punct de vedere muzical, ea fiind foarte talentată la voce și show live. Adinel și Vinți au venit deodată, când am format trupa… și se potrivesc din toate puncte de vedere cu noi. Radu s-a alăturat de puțin timp și am rămas foarte plăcut surprinși când a învățat întregul playlist în mai puțin de o săptămână”, spune Fabricio.
Chiar dacă la nivel local există aproximativ 15 trupe de cover-uri care cântă la evenimente private, Fabricio e de părere că „este loc pentru toată lumea”, iar sângele lui latin îi ajută să fie o pată de culoare în această branșă.
„Noi abordăm un repertoriu variat. Cântăm și Sex On Fire și The Best, dar cântăm și reggae sau latino. Avem și câteva piese românești în repertoriu. Unii comentează că noi facem manele, dar nu e așa. Manelele sunt un gen muzical iar reggaeton-ul altceva. Din păcate, în Timișoara am abservat că muzica live nu se prea consumă, nu e apreciată ca în alte părți ale României, unde am avut ocazia să ajung și unde am avut succes. Din câte știu eu, sunt vreo 15 trupe de coveruri cu nume în Timișoara. Am câțiva colegi care cânta la un nivel ridicat. Alții, nu fac la nivel profi. Nu-mi place să dau nume, dar ideea este că e loc pentru toți“, spune Fabricio.
Pe lângă aceste proiecte, ocazional, artistul născut în Peru participă și la evenimente care prezintă cultura din Peru în țara noastră, alături de colegi care cântă la instrumente andine cum ar fi zampoña (un fel de nai) sau quena (un fel de fluier). La capitolul lucruri care îi lipsesc „de acasă“ Fabricio amintește clima și frcutele specifice Americii de Sud.
„În România nu-mi place vremea. E de înțeles, căci acasă iarna eram obișnuit să stau în pantaloni scurți la 17 grade. În regiunea noastră din Peru nu există zăpadă. Un alt lucru care nu îmi place aici este faptul că nu găsesc frcutele naturale cum aveam acasă. E drept, se găsesc ceva fructe la hypermarket, dar ele vin înghețate și nu au același gust. Obișnuiesc să ascult muzică salsa, merengue sau bachata. Când eram student îmi amintea de casă. Din fericire m-am acomodat perfect aici și îmi place ceea ce fac. Atunci când sunt la percuție, mă detașez de tot. Pun pasiune în ceea ce fac și dau randament sută la sută”, a mai adăugat Fabricio.
