Blocați într-un colț din sudul Fâșiei Gaza, membrii familiei Abu Jarad se agață de o rutină strictă de supraviețuire. Aici, familiile caută cu disperare alimente și apă și stau la cozi lungi pentru ajutoare, potrivit AP.
Membrii familiie Abu Jarad au fugit din casa lor confortabilă cu trei dormitoare din nordul Gaza după izbucnirea războiului dintre Israel și Hamas în urmă cu aproape trei luni. Familia formată din 10 persoane se înghesuie acum într-un cort de 16 metri pătrați, așezat pe un teren nisipos plin de gunoaie, parte a unei tabere de palestinieni.
Fiecărui membru al familiei i se atribuie sarcini zilnice, de la strângerea de crengi pentru a face focul pentru gătit, până la căutarea de legume în piețele din oraș. Dar cele mai multe eforturi ale lor nu le pot masca disperarea.
Noaptea, „câinii se învârt deasupra corturilor”, a declarat Awatif Abu Jarad, un membru mai în vârstă al familiei. „Trăim ca niște câini!”.
Palestinienii care caută refugiu în sudul Gaza spun că fiecare zi a devenit o luptă pentru a găsi mâncare, apă, medicamente și băi funcționale. În tot acest timp, ei trăiesc cu teama atacurilor aeriene israeliene și a amenințării tot mai mari privind bolile.
Bombardamentele și invazia terestră a Israelului în Gaza, aflată acum în cea de-a 13-a săptămână, au împins aproape toți palestinienii spre orașul Rafah din sud, de-a lungul graniței egiptene. Zona avea o populație de aproximativ 280.000 de locuitori înainte de război, cifră care a crescut la peste 1 milion în ultimele zile, potrivit agenției ONU pentru refugiații palestinieni.
Apartamentele din Rafah sunt înghesuite cu oameni, adesea familii extinse care și-au deschis ușile pentru rudele strămutate. La vest de oraș, au apărut mii de corturi de nailon. Alte mii de oameni dorm în aer liber, în ciuda vremii reci și adesea ploioase din timpul iernii.
Cea mai mare parte din nordul Gaza se află acum sub controlul armatei israeliene, care la începutul războiului i-a îndemnat pe palestinieni să se evacueze spre sud. Pe măsură ce războiul a avansat, au fost emise mai multe ordine de evacuare pentru zonele din sud, forțându-i pe civilii palestinieni să se înghesuie în spații din ce în ce mai mici, inclusiv Rafah și o fărâmă de pământ din apropiere numită Muwasi. Chiar și aceste spații pretins sigure sunt adesea lovite de raiduri aeriene și bombardamente.
Războiul a izbucnit la 7 octombrie, după ce militanții Hamas au luat cu asalt sudul Israelului, omorând aproximativ 1 200 de persoane și răpind alte 240. Luptele au ucis peste 22.400 de palestinieni, potrivit Ministerului Sănătății din teritoriul condus de Hamas, care nu face distincție între civili și combatanți.
Potrivit lui Nouman, fratele lui Awatif, conflictul a împins familia pe toată lungimea Gaza. Ei au fugit din casa lor din orașul de frontieră nordic Beit Hanoun în prima zi a războiului și au rămas la o rudă din orașul Beit Lahia, aflat în apropiere.
Șase zile mai târziu, intensitatea loviturilor israeliene în zona de frontieră i-a trimis în sud, la spitalul Al-Quds din orașul Gaza.
Când oamenii au început să evacueze spitalul, două zile mai târziu, ei au călătorit spre tabăra urbană de refugiați Nuseirat din centrul Gaza, făcând pe jos drumul de 10 kilometri.
Au stat într-o clădire înghesuită a școlii ONU din Nuseirat timp de peste două luni, dar au plecat la 23 decembrie, când armata israeliană și-a îndreptat atenția spre țintele Hamas din taberele de refugiați din centrul Gaza.
Au fugit la Muwasi pe 23 decembrie, crezând că este cea mai sigură opțiune. În prima noapte, au dormit în aer liber. Apoi au cumpărat nailon și lemn într-o piață din Rafah pentru a construi un cort.
Nouman, un contabil, doarme pe podeaua acoperită cu nailon împreună cu soția, sora, cele șase fiice și un nepot. Dorm pe o parte pentru a economisi spațiu. El a spus că a dat 1.000 de shekeli pe cort, aproximativ 276 de dolari. „Este o nebunie totală”, a spus el. În economia de război din Rafah, bazată pe cerere, corturile de familie prefabricate mai mari costă acum între 800 și 1.400 de dolari.
Greutățile familiei încep la ora 5 dimineața. Nouman a spus că prima sa sarcină este să aprindă un mic foc pentru a găti micul dejun, în timp ce soția și fiicele sale frământă aluatul pentru pâine plată și apoi își spală ustensilele și plita metalică de gătit. După ce mănâncă, atenția lor se îndreaptă spre căutarea apei și a hranei, sarcini care ocupă cea mai mare parte a orelor de zi.
Nouman a declarat că el și câteva dintre rudele sale mai tinere colectează ulcioare de apă de la una dintre conductele publice din apropiere, apă care este folosită exclusiv pentru spălare și nu este potrivită pentru băut. Apoi, se îndreaptă spre una dintre zecile de cisterne de apă potabilă răspândite în tot orașul, unde așteaptă la coadă ore întregi.
Un galon de apă potabilă costă un shekel, adică 28 de cenți. După ce apa este adusă, membrii familiei se deplasează între mai multe piețe deschise pentru a vâna legume, făină și conserve pentru masa din acea seară. Între timp, Nouman se ocupă să caute crengi și bucăți de lemn pentru a face focul.
Prețurile alimentelor au crescut vertiginos. Gaza se confruntă cu o penurie acută de alimente și medicamente și depinde în mare măsură de ajutoarele și proviziile care se strecoară prin două puncte de trecere, unul egiptean și unul israelian, și de ceea ce a fost cultivat în recolta recentă. Mai mult de jumătate de milion de persoane din Gaza – aproximativ un sfert din populație – mor de foame, a declarat Organizația Națiunilor Unite la sfârșitul lunii decembrie.
Dalia Abu Samhadana, o tânără mamă care se adăpostește cu familia unchiului ei într-o casă aglomerată de 20 de persoane din Rafah, spune că singurele alimente de bază de la piața locală sunt roșiile, ceapa, vinetele, portocalele și făina. Toate sunt practic inaccesibile.
Un sac de făină de 25 de kilograme (55 de lire) înainte de 7 octombrie costa în jur de 10 dolari. De atunci, a fluctuat între 40 și 100 de dolari.
