<
p>

Întâmpinarea Domnului, sărbătorită în 2 februarie, marchează împlinirea a 40 de zile de la Nașterea lui Iisus Christos, și este ziua în care credincioșii retrăiesc momentul în care pruncul Iisus a fost dus la templul din Ierusalim de Preacurata Fecioară Maria și dreptul Iosif pentru a fi închinat lui Dumnezeu, potrivit vechii Legi. „N-am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc”, va spune, mai târziu, Iisus. Sărbătoarea semnifică lumina lui Dumnezeu dată de Iisus într-o lume întunecată de păcat, și care trebuie răspândită de creștini. Sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Gelasius I, la sfârșitul secolului al V-lea, înlocuind o sărbătoare păgână celebrată în onoarea zeului Pan, iar în biserica răsăriteană a fost generalizată în secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului Justinian. Sărbătoarea semnifică îndatorirea mamelor de a duce copiii la biserică la 40 de zile după naștere și închinarea lor la sfintele icoane, fiind apoi însemnați cu semnul Sfintei Cruci, ca un simbol al Maicii Domnului cu Iisus în brațe în templul din Ierusalim, urmat de taina botezului.
Și biserica romano-catolică sărbătoreşte în 2 februarie Întâmpinarea Domnului și în aceeași zi, în anul 1997, papa Ioan Paul al II-lea a instituit Ziua Mondială a Vieții Consacrate, în care se binecuvântează lumânări. De praznicul Întâmpinării Domnului are loc sfințirea lumânărilor, mai ales în regiunile care s-au aflat sub influența catolicismului.