Memorialul Revoluției din Timișoara va găzdui expoziţia artistei Suzana Fântânariu, „ʹ89 din uşă”, un proiect de artă și memorie gândit special pentru spațiul în care va fi expus, în cadrul căruia, după spusele artistei, „ușile” sunt purtătoare de semne şi în-semne ale celor petrecute la Timişoara în decembrie 1989.
Vernisajul expoziției, „o provocare de ordin artistic, etic, moral-civic”, va avea loc joi, 22 august, la ora 11:00, la sediul Memorialului Revoluției, unde – spune Suzana Fântânariu – ușile i-au dat posibilitatea de a instala în modul cel mai divers „provocările legate de o temă atât de sensibil-umană, care poate marca destinul unui întreg popor”. Monumentala instalaţie „ʹ89 din uşă” este „rezultatul unor eforturi de explorare a dimensiunii comemorative a evenimentului trăit, evaluat artistic prin încercarea de reconstituire cu ajutorul limbajului plastic a celui mai important mesaj: libertatea. O renaştere!”
Pentru înfăptuirea acestui proiect, Suzana Fântânariu a recurs, din punct de vedere artistic, la experiment, folosindu-se de limbajul vizual contemporan. „Experimentul şi sacralizarea sunt termeni dificil de corelat, de intersectat, pentru că sunt direcţii diferite. Experimentul este o concentrare spre cognitiv, având o conotaţie prospective, iar sacralizarea, orientarea spre sacru este înţeleasă ca retrospecţie. Atât experimentul cât şi sacralizarea au pus bazele civilizaţiei europene. În cultura postbelică românească, reevaluarea sacrului este, de fapt, datorată unor tensiuni politico-sociale conjuncturale. Sacrul şi modernul sunt doi termeni care se întrepătrund, în cele din urmă, într-o experienţă sacră specifică conceptului de modernitate, determinând, de regulă, schimbarea.
Am folosit în acest proiect un sistem de interpretare a limbajului plastic, dovedind că operele de artă nu sunt simple simboluri, ci obiecte necesare vieţii sociale.
Desfăşurarea discursului sacru în spaţiul public: muzeul şi galeria de artă fiind necesară, iar arta conotativ-sacră răspunde, extinzându-se în spaţiul social (Capela pictată din incinta Memorialului). Artistul simte nevoia să iasă din atelier către public, implicându-se mai mult în viaţa socială. Bipolaritatea sacru – profan creează un punct de perceptive dilematic, căci la antipodul sacrului se află substanţa materială derizorie, profană, săracă, pe care o folosesc în construcţia ambientală. Caracterul ritualic al acestui asamblaj este susţinut, în bună parte, de desenele rudimentare, ce se prezintă ca o crustă a pământurilor secetoase, aride. Epopeea a început sângeroasă şi atavică. Se realizează, astfel, un nou raport de percepţie estetică, produsul artistic găsindu-şi un loc nou în societate. Se mută accentul de pe contemplare pe utilizare, încât opera se schimbă, şi ea, de la stabilitate la mobilitate. Opera este deci vie, dinamică. Interpretul de altă dată al operei devine co-autor sau co-producător. În plus, «opera deschisă» reinstaurează timpul şi, implicit, spațiul, ceea ce conferă artelor plastice noi posibilităţi de interpretare şi manifestare. Am considerat că acest proiect este darul meu către Memorialul Revoluţiei, acest gest civic conturând profilul unui artist responsabil de rolul său în societate, în speranţa că va trezi conştiinţe. şi că «uşile», deschise, vor fi purtătoare de semne şi în-semne ale Revoluţiei din Timişoara, ale Memorialului Revoluţiei, ale revoluţionarilor, ale eroilor, ale martirilor de aici şi din toată ţara. Este vorba de conservarea istoriei recente, o istorie vizuală. Cele 13 uşi simple sau duble aparţin Memorialului Revoluţiei, considerând că locul lor este cel din spaţiul public din România sau din altă parte”.
La vernisaj vor lua cuvântul Suzana Fântânariu, artistul și muzeograful Andreea Foanene și Gino Rado, președintele Memorialului Revoluției.
