Descoperirile arheologice și mărturii documentare din cele mai vechi timpuri demonstrează că de mii de ani, istoria omenirii a fost marcată, în cea mai mare parte, de războaie. În cele câteva milenii de istorie despre există mai mult sau mai puține informații, sunt cunoscuți mai puțin de trei sute de ani de pace, după al doilea război mondial nu a existat nici o zi fără vreun conflict armat în diferite regiuni de pe glob iar costurile înarmării au crescut mereu, atingând astăzi cifre astronomice. Dacă timp de secole s-a luptat cu arcuri, săbii de diferite forme, halebarde și după descoperirea prafului de pușcă cu arme de foc, pentru prima dată, în timpul primului război mondial, luptele s-au purtat la un înalt nivel al tehnicii, cu o nouă mașinărie de război, iar mulți tineri care au plecat pe front mânați de spirit eroic, convinși că vor pune capăt războiului într-un timp scurt, și-au pierdut viața pe câmpul de luptă în chinuri teribile ori au rămas cu mari traume sufletești, marcați de bătăliile de uzură, când, pentru prima dată, s-au folosit arme de distrugere în masă cu mijloace tehnice de ultimă generație, și nu mai existau fronturi, luptele fiind mortale atât pentru soldați cât și pentru civili.
Expoziția „Front”, deschisă din 8 august la HEI – House of European Institutes de la Bastion, curatoriată de Ioana Cârlig, reunește fotografii din țări aflate în război în ultimele trei decenii, făcute de doi fotografi extrem de curajoși, Vadim Ghirda, prezent pe fronturile din Iugoslavia în anii ʹ90, Transnistria, Israel, Irak, Gaza și Ucraina, și Larisa Kalik, o poetă născută în Transnistria acuzată de extremism de autoritățile de la Tiraspol și mutată în Ucraina, care urmărește acum războiul pe frontul ucrainean.
Fotografiile au imortalizat imagini cu orașe distruse, răniți, oameni chinuiți și cuprinși de frică, mulți cu viețile distruse pentru totdeauna. Vernisajul expoziției va avea loc la ora 19,00, și va fi urmat la 19,30 de un tur ghidat oferit de Ioana Cîrlig și Ioana Pelehatăi.
Expoziția este o incursiune în realitatea războaielor contemporane, cu efectele devastatoare pe care le au asupra oamenilor, și îndeamnă la reflecție asupra a ceea ce este lumea astăzi. Totodată, propune publicului o serie de evenimente legate de etica fotografiei de război, de povești și reprezentări ale violenței în imagini. „Fotografia de război e un act nebun de rezistență. Emană teroare, nedreptate, chin și distrugere, și, undeva timid, o fărâmă de speranță. Că n-are cum să se mai ajungă la masacru, că atacurile împotriva civililor trebuie oprite și criminalii de război trași la răspundere. Un soi de speranță că vreodată un număr suficient de mare de oameni de pe Pământ vor înțelege că nu e necesar să ne omorâm”, speră Vadim Ghirda, fotograful român care, în ultimele trei decenii, de la vârsta de 19 ani, a documentat multe dintre războaiele lumii, ca angajat al Associated Press, după ce a fotografiat mineriadele din București și a văzut pentru prima oară un om murind lângă el.
