Invitat la PRESSALERT LIVE, inginerul Ilie Vlaicu, managerul general al Aquatim şi preşedintele Asociației Române a Apei, a vorbit de importanţa Begăi în viaţa Timişoarei şi despre cum investiţiile cu bani europeni şi regionalizarea pot contribui la bunăstarea întregii zone. 400 de milioane de euro au intrat în judeţ prin astfel de fonduri, jumătate în ultimii zece ani.
„Avem acum în desfăşurare un proiect care iniţial este 240 de milioane euro. Am terminat cam jumătate din el. Se lucrează la cealaltă jumătate. În proiectele astea de investiţii care se fac în judeţul Timiş, în 80 de localităţi şi asta înseamnă cam 20-22 de uzine de apă noi, şapte staţii de epurare, nişte sute bune de kilometri de apă, cam de aici până la Bucureşti. 480 de kilometri de reţea de apă, 420 de kilometri reţea de canalizare. Astea sunt în desfăşurare. Ziceam cam 50% sunt făcute. În paralel avem proiecte pe PNRR. Am semnat la începutul lunii două proiecte pentru nişte străzi din Timişoara şi pentru alte cinci localităţi care sunt peste 2.000 de locuitori, din judeţul Timiş. Reţele apă şi canal… Sunt străzi care trebuiesc reabilitate. În special pe partea de apă, dacă nu le schimbi la vreme, la un moment dat ai probleme mari, scade presiunea, sunt pierderi mari şi asta am făcut noi. Am schimbat masiv şi am venit cu investiţii prin care să înlocuim tronsoanele care sunt defecte. Pregătim studii de fezabilitate, alte proiecte, extinderi. O viaţă vie în zona aceasta de apă şi canal. Pentru că e nevoie de investiţii mari”, a spus Ilie Vlaicu despre proiectele în derulare.
Singurul oraş rămas încă în afara ariei „de acoperire” Aquatim în Timiş e municipiul Lugoj, „dar suntem în discuţii destul de avansate. Oraşele sunt toate la Aquatim în momentul în care intrăm în service şi la Lugoj practic vor fi toate. Majoritatea localităţilor mari, care au peste 2.000 de locuitori. Lucrăm în acest moment în aproximativ 55 de UAT-uri. Ele sunt 99, dar unele dintre ele sunt localităţi mici, sub 2.000 de locuitori sau nu au servicii care să fie de o complexitate care să fie gestionată de Aquatim. Lugoj închide subiectul mare numit judeţul Timiş”.
Ilie Vlaicu a subliniat importanţa regionalizării, în special în domeniul apei, pentru atragerea fondurilor fără de care investiţiile mari ar fi aproape imposibile: „Regionalizarea este un concept care trebuie jucat, nu doar apă-canal, administrativ cred că poate fi jucat foarte tare subiectul acesta. Dar da, apă-canal este un concept care este recunoscut la nivel de Europa, dar nu numai, că poţi să faci un business rotund, când ai aproximativ 1 milion de consumatori. Avem în judeţul Timiş în jur de 500.000. Fie de discutat cu localităţi sau cu judeţele care ar fi dispuse să vină într-un altfel de concept. În viitorul imediat şi imediat următor nu vor mai veni finanţări decât pe un concept din acesta regional, în special pe partea de apă şi canal. De asemenea, pentru că România este un proces de infringement. Adică infringement-ul înseamnă că localităţile peste 10.000 de locuitori trebuiau să aibă apă, canal, până în 2015. Au trecut, iată, suntem în al nouălea an cu acest lucru nerezolvat.
Lugojul este cu probleme şi pasibil de a fi în infringement. Aşadar, vine infringement-ul şi spune: tu ca ţară nu ţi-ai făcut problemele pe care ai spus că ţi le faci când ai intrat în clubul numit UE. Şi atunci vei plăti. În momentul în care vor veni aceste amenzi va fi forfotă pentru a găsi sursele de finanţare. Ar fi aşadar biciul care te obligă la reformă şi, pe de altă parte, e zahărul care zice că dacă respecţi conceptul de regionalizare vei primi nişte bani. Eu cred că lucrurile vor fi demarate în sensul bun al regionalizării. Care nu înseamnă că vine nu ştiu ce firmă de la Timişoara şi preia segment din Reşiţa şi aşa mai departe. Ci de fapt tot aceeaşi oameni… Ca să spun cumva foarte plastic. Ce înseamnă de fapt regionalizarea? Dacă vă uitaţi, localităţile pe care noi le luăm sunt pe minus. Deci noi nu luăm o afacere pe plus. Girocul, localităţile pe care le-am luat, toate sunt cu probleme, toate sunt cu minus. Lugojul este în aceeaşi situaţie, este într-un minus mare din punct de vedere operaţional. Localităţilea astea când vin, noi nu le facem pe plus imediat, în secunda 1, dar intră într-un concept care poate să creeze un business. Aquatimul lucrează de mult şi preia localităţi: câte 5-7-10 pe an şi vedeţi că nu i s-a întâmplat nimic. Deci luăm găuri şi le acoperim printr-un business global. Şi de şapte ori rămânem tot locul 1 pe ţară.
În Timişoara sau judeţul Timiş, intrând aceşti bani pe concept de euroregionalizare, 50-60-80 milioane euro au intrat în Timişoara. Un Aquatim singur, fără fonduri, ar fi adus banii ăştia în 30 de ani. În 30 de ani tu un ai fi deservit locuitorii tăi, consumatorii tăi. La apă nu ai alternativă. Să ne închipuim Doamne fereşte două zile fără apă, sfârşitul lumii! Ce s-ar întâmpla vizavi de canalizări înfundate, boli care pot să apară. Deci acest lucru nu este negociabil şi serviciul de alimentare trebuie să fie continuu. Nu e ca la încălzire, deşi dacă nu merge serviciul de la Colterm, alternativ bagi un aparat în priză şi te încălzeşti. Aici, neavând variante, lucrurile trebuie să fie foarte bine gândite, concepute şi cred că ăsta e un fel de motiv pentru care Aquatim-ul a avut cumva înţelegerea autorităţilor locale în decursul timpului, că trebuie să ducem acest serviciu pe plus şi în condiţii de siguranţă. Cam asta am făcut noi… şi ştim să facem treaba asta. Am intrat într-o cadenţă care ne permite să funcţionăm bine. Eu ştiu care e situaţia, s-a îmbunătăţit puţin situaţia şi în zona de Arad şi în zona de Caraş, de Reşiţa. Sigur că mai trebuiesc bani veniţi. Conceptul aduce şi bani după el. Extindere cu bani de la UE, pentru că nu poţi să faci investiţii doar pe banii tăi. Uite, ce am făcut noi, investiţiile astea aproximativ 400 milioane pe care i-am adus în decursul timpului, păi dacă ar fi trebuit să facem numai pe tarife proprii, ar fi trebuit să avem un tarif de şapte ori mai mare. Ceea ce e inadmisibil, peste puterea de cumpărare a clienţilor. E viitorul României până la urmă. Să lucreze pe bani de la UE”.
Muzeul Apei, un succes neaşteptat
Proiectul important prin care Aquatim a contribuit la anul Capitalei Culturale a fost crearea unui muzeu spectaculos pe locaţia uzinei de apă de pe Calea Urseni din Timişoara.
„Muzeul Apei e pe plus. Nu vrem să câştigăm bani acolo. E făcut ca să intrăm în comunitate. Şi suntem prezenţi în toate şcolile care sunt în Timişoara. Dar nu numai. Avem foarte foarte multe acţiuni acolo. De unde a pornit ideea. Am vrut ca odată cu Timişoara Capitală Culturală să avem şi noi aportul nostru. Puteam să participăm cu diverse contribuţii la grupul comun şi să generăm diverse concepte. Dar am zis: hai că e o zonă neexploatată, asta veche industrială a Timişoarei. Şi atunci am venit cu acest concept. Am făcut acest muzeu al apei. Care s-a făcut ca investiţie din sursă proprie şi l-am lansat în comunitate prin acţiuni foarte diverse. Acţiuni educative în şcoli, acţiuni educative şi de implicare în simpozioane cu zona universitară. Suntem prezenţi în diverse acţiuni de conştientizare, de lansare carte, acţiuni culturale care se fac, acţiuni de zonă. În primul an, la un moment dat după şase luni, am avut undeva la 20.000 de vizitatori. Aproape că aş putea să zic şi, mai în glumă mai în serios, îi spuneam cuiva, acest Muzeu al Apei ne-a adus mai multă vizibilitate decât cele 400 de milioane pe care noi le investim în judeţul Timiş. O dată pentru că aveam nevoie de un muzeu. Pe de altă parte, această zonă a apei intră şi ea în acele priorităţi timişorene pe care noi le ştim şi ne place să ne mândrim cu ele. Pentru că Timişoara a avut primul sistem centralizat de alimentare cu apă, la 1914, prima uzină de apă şi printre primele din Europa, la 1912, deci iată că sunt subiecte cu care să ne mândrim. Eu păstrez aşa un blazon, nu doar să ne lăudăm cu el. Nu mi-aş fi putut închipiu că putem fi aşa prezenţi în comunitate şi cultură. Vreau să extind acest concept şi la nivel de ţară, prin intermediul colegilor mei operatori de apă ca şi o bună practică”, a mai spus Ilie Vlaicu.
„Ca şi impact, a fost una dintre etapele bune ale Timişoara şi nu ar trebui să se încheie în anul care a trecut. Prin vizibilitatea anului respectiv la Timişoara să fie o lansare a activităţii culturale. Cum a fost la Sibiu, Sibiul s-a lansat după evenimentul respectiv din anul în care a fost Capitală Culturală. Aşteptăm să se vadă roadele acestui an. Faptul că am reuşit să lansăm conceptul acesta de apă, mediu, în şcolile din Timişoara pentru noi a fost o chestie foarte bună”, a adăugat directorul Aquatim.
Apa de la robinet din Timişoara, cea mai bună. Importanţa Begăi
„După nişte indicatori suntem primii în ţară de şapte ani certificaţi, la serviciul cu apă, întreg serviciul indicatori tehnici şi economici, în care intră şi calitatea apei. Calitatea apei în Timişoara este bună. Garantez acest lucru. Comparaţiile cu apa plata, sunt discutabile, s-au făcut tot felul de analize incognito, în care s-au dus la alimentară, au luat apa şi au luat şi de la robinet, în toate situaţiile apa de la robinet a ieşit ca având calitate bună. De ce? Apa plată stă prin magazine, în plasticurile alea, şi vedeţi că e un concept la nivelul Uniunii Europene în care nu se mai încurajează plasticul. Şi în momentul în care stă prin călduri, acea apă plată sigur că ea creează probleme. La noi apa e verificată, sunt 25 de puncte verificate zilnic în oraş. Monitorizare împreună cu DSP-ul şi asigurăm siguranţa alimentării cu apă în Timişoara şi localităţi”, a precizat directorul Aquatim referitor la calitatea apei furnizate.
Timişoara nu foloseşte o singură sursă de apă, un avantaj major. „Partea de alimentare cu apă din Bega, în Timişoara este în jur de 75-80% luăm apă din Bega. Restul de 20-25 e apă de adâncime. Acum revin la perioada de acum 25 de ani, când eu venind de la catedră şi erau tot felul de discuţii: domle încotro extindem partea de alimentare cu apă. Au fost voci care au spus, să punem mâna pe foraje pentru că e apa rece, e bună, timişorenii merită acest lucru. Cumva m-am opus pentru că un oraş trebuie să aibă siguranţă în alimentarea cu apă. Iar un oraş alimentat din două surse conferă multă siguranţă şi anul acesta a fost anul când s-a validat acest concept. Pentru că pânza freatică e într-o continuă scădere. Dacă noi am fi alimentat, un oraş ca Timişoara, care are nişte mii de cisterne care ar trebui să fie continuu să alimenteze un oraş ca Timişoara nu am fi avut suficientă apă în subteran şi am fi rămas fără apă. Apropo de secetă. Anul acesta în România a fost o secetă cum n-a mai fost niciodată, o perioadă aşa de lungă. Sunt peste 600 de localităţi care au avut restricţii de apă şi apa oprită. În special cele care au mers pe apă de adâncime. Aşadar în momentul în care Bega vine şi beneficiem de investiţiile făcute acum sute de ani de acel viaduct la Coştei, în care apa din Timiş vine în Bega. Cumva Bega este viaţa oraşului. Pe Bega se desfăşoară toate acţiunile culturale, toate plimbările, frumuseţea oraşului în jurul acestui fluviu Bega şi partea de apă ne-a ajutat fantastic şi nu am greşit când am mers pe aceste două surse. Bega pentru noi, chiar dacă ea ca şi calitate, e mai caldă, trebuie să o tratezi mai mult, să cheltui mai mult, cheltuim mai mult pe apa de Bega decât pe cea de adâncime, dar ne conferă siguranţă şi conferim la rândul nostru siguranţă cetăţenilor”, a subliniat Ilie Vlaicu.
În următorii zece ani, directorul Aquatim avertizează că întreaga ţară va trece prin provocări cauzate de secetă. „La nivel global schimbările climatice peste tot şi-au spus cuvântul. E o realitate că şi la noi în zonă am simţit o vară foarte secetoasă. A fost cea mai lungă vară în aceste ţinuturi. Asta s-a întâmplat şi în Europa şi în toată lumea. Sudul Italiei e foarte afectat, Spania… Această resursă nu este la discreţie şi ar trebui mai bine gospodărită. (…) La nivel de ţară, la nivel de Timişoara gestionăm, o să fie vizibil în ţară deşertificare în Oltenia. Noi suntem într-o zonă de semiatenţie, înseamnă că trebuie să fim atenţi şi pânza freatică va scădea. Trebuie să suplinim cu Bega, dacă forăm mai adânc investiţia e mare şi nu ai siguranţa că pânza freatică se reîmprospătează. Această gestiune cum o facem noi e corectă. Când scade trecem pe Bega, mai avem Surducul, care în situaţie excepţională poate fi transversată…”, a explicat directorul Aquatim.
