Expoziţia temporară de la „oficiala” bătrânului stadion „Dan Păltinişanu” e de azi deschisă. Deşi în ultimii ani fotbalul timişorean şi Poli au trăit doar la un nivel competiţional scăzut, suporterii şi fostele glorii au venit în număr mare să vadă imaginile şi obiectele care le aduc aminte de vremurile cu 40.000 de suflete pe principalul stadion al Banatului.
Încă dinainte de ora 14, cea a „vernisajului”, zeci de persoane aşteptau deja să intre. La invitaţia Druckeriei, organizatorul „punctului” muzeal temporar inedit, mai ales dacă ţinem cont că stadionul aşteaptă şi tot aşteaptă demolarea (probabil undeva prin primăvară), au venit şi mai multe personalităţi din jurul clubului alb-violet. Inclusiv fostul om de radio Nicolae Secoşan, în expoziţie fiind expus şi într-o variantă multimedia (se poate răsfoi digital), carnetul său de notiţe care include celebrul Poli – Dinamo din 1987. Nu au lipsit foşti jucători, precum Srgian Luchin, Ovidiu Cuc, Sorin Brîndescu, Dănuţ Laţa, Tică Andreaş, Aurel Şunda, care a contribuit la rândul său cu o serie de obiecte (precum fanioane sau ceasuri primite de la adversarii de clasă europeană ai clubului), dar şi mai tineri, precum încă activul Tavi Drăghici (chiar adversarul de mâine al junilor polişti, el fiind acum la Timişul Şag) sau Edi Amariei, actual component al alb-violeţilor în „C” şi antrenorul său Cristi Gălan. Aşadar cam aproape fiecare generaţie din ultimii 40-50 de ani alb-violeţi a avut câte un reprezentant.
Fanii care s-au ocupat de proiect s-au mişcat repede, spaţiul aproape insalubru a fost transformat într-un adevărat mini-muzeu violet, cu panouri care acoperă istoria polistă, dar şi multe obiecte de preţ. Nu lipseşte tricoul lui Dan Păltinişanu, fanionul de la meciul cu Celtic şi medalia de la Cupa României. Au fost contactate inclusiv cluburile întâlnite de Poli în eurocupe, precum scoţienii de la Celtic Glasgow, care au răspuns rapid. Expoziţia actuală se doreşte a fi doar un punct de plecare pentru un viitor muzeu permanent dedicat Politehnicii Timişoara.
„Într-un timp scurt am găsit materiale de colecţie, fotografii, obiecte de colecţie, pe care le aveam sau le-am găsit cu prilejul expoziţiei. Nimic nu a fost greu, oamenii au răspuns pozitiv imediat la chemarea noastră. Cel mai valoros obiect cred că e fanionul din meciul cu Celtic, primit la începutul meciului. L-am primit de la Dan Păltinişanu jr., l-a păstrat de la tătăl lui şi cred că e cel mai valoros obiect, alături de tricoul lui Păltinişanu şi de medalia de la Cupa din 58. Cavalerul e cel pe care l-a făcut Rică Scorobete, care a fost pe cal la meciul cu Juventus şi l-am scos şi pe el la aer… E un episod pilot, să ne demonstrăm cumva nouă că putem să facem şi ce am mai avea nevoie să facem pentru un muzeu permanent. În principal e nevoie de loc şi bani. Fotografiile sunt din colecţia noastră, avem peste 100.000 de fotografii şi articole de ziare. E o muncă de mai bine de 20 de ani. Sunt fanioane cu echipele din meciurile din cupele europene, avem cu Leipzig, West Ham, medalia de la Cupă, e carnetul domnului Secoşan, cu însemnări, e aşa o fereastră foarte faină despre trecut, are meciuri din trei sezoane notate acolo, în stilul de jurnalism pe stil vechi şi sunt obiecte destul de frumoase. Am vrut ca această expoziţie să se concentreze pe stadion, fiind vorba despre stadion şi e înainte de demolare. Nu sunt nici meciuri din deplasare, foarte puţine referinţe altele decât cele de pe Dan Păltinişanu”, a declarat Sebastian Novovic, managerul proiectului din partea AST Druckeria.
„E un sentiment de nostalgie să zic aşa. Am văzut multe poze, multe amintiri, practic am văzut istoria Politehnicii pusă la expoziţie aici. Momente frumoase, invit pe toată lumea să vină să vadă ce înseamnă de fapt Poli pentru acest oraş. De-a lungul anilor oamenii au trăit prin Poli, au respirat fotbalul şi cred că asta ne lipseşte în ziua de azi. Şi cu regret o spun, văzând aceste poze vechi, când stadionul era arhiplin. M-am regăsit în câteva poze, în unele ştiu că am participat la acele jocuri. Eram în calitate de suporter, eram în tribună. De mic am crescut cu spiritul ăsta. Tata m-a direcţionat spre Steaua Roşie Belgrad, când m-a crescut ţin minte că m-a adus, primul meci pe viu pe care l-am văzut a fost un Poli – Bihor în liga a doua, aici pe Dan Păltinişanu, de atunci m-am îndrăgostit de echipa asta şi pot să spun că eu mi-am îndeplinit visul. Am reuşit să calc pe acest stadion, să joc pentru echipa pe care am iubit-o de copil şi într-adevăr îmi doresc ca într-o perioadă cât mai scurtă să revedem în acest loc un nou stadion, cu standarde moderne şi să vedem o echipă de Liga I să zic aşa. În primul rând mi-aş dori să văd acel public, pe care eu l-am simţit tot timpul un al 12-lea jucător, să vină şi să sprijine această echipă”, a spus şi Srgian Luchin, fost fotbalist care acum studiază pentru licenţele A şi B ca antrenor.
„Cu siguranţă va fi un moment special pentru noi toţi, toţi locuitorii din Timişoara şi nu numai. Pentru toţi din judeţ şi toţi bănăţenii, pentru că şi în perioada aceea de glorie multă lume venea şi din alte părţi, nu numai cei localnici. Sunt convins că va fi un moment special pentru toată suflarea polistă”, crede Luchin despre clipa deschiderii viitorului stadion.
„Am prins şi generaţia dinainte un pic. Pe Adi Manea, Roşca, Lehman, Ghiuchici, vechea trupă, atunci s-a lăsat Tata Mare (n.r. Dan Păltinişanu), din generaţia aia. Şi am prins şi trupa asta, cu Vlaicu, Timofte, Varga. La un meci cu Aurul Brad, m-am uitat, am ieşit la încălzire, cred că erau 30.000 de spectatori, şi acum multă lume nu ştie ce e Bradul, au spus că e ansamblu artistic sau oraş? Şi când a început meciul erau spre 40.000, i-am bătut 6 sau 7-1, Divizia B cu aproape 40.000 de spectatori. Era ceva. Chestia asta cu stadionul, dacă se face stadionul automat se face şi echipa.
Un oraş ca Timişoara, nu e posibil să nu vină spectatorii. Galeria aia care a fost, în căminele studenţeşti toţi erau pe geamuri, toţi erau în galeria lui Poli practic… când a dat Tavi Popescu cu Atletico al doilea gol, am zis acum exagerez şi eu, dar puteau să fie trei de Messi sau de Ronaldo în faţa mea că nu aveau cum să treacă. Aşa o energie mi-a dat stadionul când a început să strige Timişoara, Timişoara! Că putea să fie oricine, aşa am simţit eu”, a concluzionat şi Tică Andreaş, exponent al generaţiei de la finele anilor 80, începutul anilor 90.
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 25 octombrie – 15 decembrie, conform următorului program: Miercuri: 10:00 – 14:00; Joi: 14:00 – 18:00M Vineri: 14:00 – 18:00; Duminică: 14:00 – 18:00.
Intrarea e gratuită şi se efectuează pe scara de pe mijloc din dreptul tribune I.
