Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, sărbătorit de creștini în 26 octombrie, a fost un militar din secolul al III-lea, care a trăit în vremea împăratului Dioclețian, cel care, după ce l-a asociat la tron pe Maximian și a instituit diarhia ca sistem de guvernare, transformată câțiva ani mai târziu în tetrarhie, domnea asupra provinciilor orientale ale Imperiului Roman. Botezat în taină și crescut în credința creștină în vremea în care aceasta era încă prigonită, Dimitrie a propovăduit-o printre supuși în cetatea sa de baștină, Thessaloniki, în care ajunsese guvernator. Recunoscând aceasta în fața împăratului, care ceruse ca oamenii de la palat, cei care dețineau funcții publice și soldații să sacrifice oficial și public după ritul păgân pentru a-și arăta loialitatea față de tron și declanșase mari persecuții împotriva creștinilor în încercarea de a stârpi din rădăcini noua credință care se răspândea tot mai mult, a fost întemnițat și omorât, fiind străpuns de sulițe,
Trupul său a fost îngropat în taină de creștini iar după o vreme, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor și s-au săvârșit multe minuni și vindecări cu haina și inelul său, care fuseseră luate de un servitor credincios. După edicetele anticreștine ale lui Dioclețian, când cei mai mulți, chiar necreștini, detestau omorurile și torturile și erau impresionați de curajul celor care refuzau să se supună, Sf. Dimitrie fost martirizat în anul 306, fiind cunoscut până astăzi ca un mare făcător de minuni. După ce prigoana împotriva creștinilor a încetat, deasupra mormântului său s-a zidit o bisericuță unde mulți care au venit să se roage au fost vindecați. Când a început ridicarea unei noi biserici, au fost aflate moaștele Sfântului, întregi și frumos mirositoare, din care izvora mir tămăduitor. Au fost așezate într-o raclă ferecată cu aur și împodobită cu pietre scumpe iar tradiția vorbește de numeroase alte minuni care s-au săvârșit apoi la Thessaloniki. Sfântul Dimitrie este considerat patronul păstorilor, căci potrivit tradiției, în ziua de 26 octombrie ciobanii își pun cojocul în mijlocul oilor pentru a afla cum va fi iarna. Dacă pe cojoc se va culca o oaie neagră, va fi o iarnă blândă, dar dacă se va culca o oaie albă, îi așteaptă un anotimp rece și greu.
În ziua de 27 octombrie este sărbătorit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul Bucureștilor, care a fost canonizat de biserica ortodoxă română și ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală de pe Dealul Mitropoliei. Născut în vremea țaratului condus de Petru și Asan, a dus o viață de ascet într-o peșteră, unde și-a petrecut zilele în post și rugăciune și unde și-a sfârșit viața. Moaștele sale au fost aflate abia în secolul al XVIII-lea, în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, au fost dăruite României și așezate în – pe atunci – Catedrala Mitropolitană din București, Sfântul Dimitrie fiind prețuit pentru minunile care i-au fost atribuite după ce moaștele sale au fost scoase din biserică și purtate în procesiuni prin oraș. Sunt amintite încetarea epidemiei de ciumă din vremea lui Caragea-Vodă, ploaia căzută după o secetă cumplită care a salvat orașul de la foamete sau sfârșitul epidemiei de holeră din vremea lui Pavel Kiseleff, guvernatorul rus al Principatelor Române în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Și astăzi, de sărbătoarea sfântului Dimitrie cel Nou, Sfintele Moaște sunt scoase din catedrală și mii de credincioși din București dar nu numai vin să se închine la racla așezată în curtea acesteia. Pelerinajul a început cu opt zile înaintea praznicului și cu acest prilej, în acest an au fost aduse la București și moaștele Sfântului Lazăr din Cipru.
