Prof. dr. Dana Stoian, endocrinolog și antrepenor, a vorbit la PRESSALERT LIVE despre calitatea noilor generații de studenți la medicină.
„Sunt buni. Există un procent de 30% care învață foarte mult, a devenit din nou o plăcere să predai. A fost o gaură de potențial cognitiv, dacă vreți, acum vreo șapte – opt ani, nu știu din ce motive. Probabil din motive de piață, orientarea forței de muncă cu siguranță. Acum studenții noștri sunt chiar super ok în proporția asta. Există desigur procentul de 5-10% care și-au găsit greșit cariera, drumul sau nu sunt destul de motivați, dar global sunt foarte buni și sunt dornici să învețe. Mi-aș dori de la ei să fie mai «demanding», să și verbalizeze lucrurile care nu le plac, să depășească faza de comentariu la nivel de «underground». (…) Eu predau la anul V, deja sunt ani mari, și până la mine cumva lucrurile s-au netezit, tocit, așezat. Poate au încercat să aibă un feedback înainte și le-a fost potolit. Poate s-au plictisit ei, poate s-au resemnat, mi-e greu să spun”, a explicat medicul specialist în endocrinologie.
Dana Stoian vede în ultimii ani și o creștere a calității școlilor de medicină din România.
„Noi am început, noi ca și grup socio-profesional, să înțelegem că exiști dacă publici, și trebuie să publici în reviste din străinătate care sunt validate, să publici cărți în străinătate care sunt valabile, să publici cărți la editura universității tale, care desigur că este un lucru bun pentru universitate, dar nu este neapărat recunoscută la nivel internațional. Noi ca și țară am purces pe acest drum relativ de puțin ani, până în 20 de ani și este intens de 10 ani încoace, de când rigorile de promovare sunt altele, deci noi ne-am aliniat încet, discutăm de istorie și mai discutăm de ceva. În clasamentele internaționale – și asta este o mare problemă la noi, mai ales la universitățile de medicină – în vasta majoritate, universitățile sunt o entitate mare. Este universitatea care are toate profilurile. Noi suntem doar medicină. Să zicem că Universitatea noastră de Vest din Timișoara stă mai bine, dar nici ei nu au profil de medicină. UBB-ul are ranking bun, dar nu are ranking-ul care ar putea să-l aibă dacă ar avea și medicină. Asta e valabil pentru toate universitățile”, a detaliat doctorul timișorean.
Din punctul său de vedere, viitorul sună bine pentru educația din domeniu, în România.
„Evoluția noastră în ultimii 10-15 ani, nu a noastră UMF Timișoara, a noastră ca și universități de medicină din România, este zona de vizibilitate, de publicații de acces în zona internațională incomparabil mai mare. Dar desigur că suntem la început și suntem pe o curbă ascendentă. Suntem departe de a fi ajuns în zona de platou. Potențialul de creștere este mare, dar depinde de noi cum îl gestionăm. (…) Regulile concurenței din zona internațională sunt ușor altele. De exemplu, la un eveniment internațional, dacă ți se alocă o temă de a prezenta, nu poate să ți se aloce o temă decât dacă ai expertiză în acea temă. Iar expertiza nu e autoclamată sau declarată. Nu este autointitulată, eu sunt expert în X. Expertiza este evaluată de alții în baza ceea ce publici. Nu în baza de că am văzut 5, 10 sau 15 la cabinet. Noi suntem zona academică, nu existăm decât dacă publicăm. Ai 10 publicații într-o anumită direcție, este de așteptat să primești o invitație să oferi o prelegere”, a spus dr. Dana Stoian.
Sprijin pentru comunitatea LGBTQ+
Medicul endocrinolog a deschis și o clinică privată, devenit între timp centru integrat de endocrinologie
„Am început doar cu endocrinologia acum mulți ani, pe vremea când eram numai eu în cabinet, Doctor D. Acum suntem mai multe specialități, dar care suntem toate înrudite. (…) Am adus nutriționiști, apoi pentru patologie oncologică, pentru copii, eu nu mă ocup de endocrinologia pediatrică, nu m-am ocupat niciodată, pe măsură ce a existat cerere (…) am adus zona aceasta.
Am purces pe drumul ecografiei mamare, cu toate aparatele mele, cu elastografiile, toate care au fost în piață, pe măsură ce au apărut, le-am adus. Implicit am văzut mult mai multe leziuni care aveau indicație de puncție. Eu nu mă ocup de puncții mamare, mi-am adus un coleg care se ocupa de zona de puncții mamare. Văzând multe cancere, implicit, profilul genetic al anumitor grupuri de femei impun și un consult genetic. Și atunci am și un coleg de-a meu, profesor în genetică, care este specializat pe genetică oncologică. Deci, cumva, ele se leagă”, a povestit doctorul Dana Stoian.
Clinica s-a dezvoltat și pe zona de sexologie, iar medicul a vorbit despre complexitatea problemelor din această sferă.
„Din perspectiva serviciilor, și la sexologie, precum la nutriție, oamenii așteaptă soluții externalizate. Iau o pastilă ca să slăbesc. Mă duc la un aparat ca să-mi rezolv disfuncția erectilă, care în esență nu are cum să-ți rezolve în totalitate aparatul disfuncției erectile, că nu se poate. Trebuie să-ți rezolvi mediul hormonal, trebuie să-ți rezolvi relația, trebuie să-ți rezolvi stresul, trebuie să rezolvi mai multe aspecte. Și din perspectiva pieței, au apărut centre care ofertează tot felul de aparate de rejuvenare, mai ales în zona feminină, dar nu numai, și cumva i-a externalizat problema. (…) Dincolo de a-mi rejuvena nu știu ce parte a corpului meu, hai să mă uit și în relația mea, hai să mă uit și în sinele meu, hai să mă uit și așa. Este încă o problemă de atitudine și de abordare, din perspectiva mea, în zona de sexologie…”, este de părere medicul, care a vorbit și despre un subiect încă tabu în România, pacienții LGBTQ+.
„Zona LGBTQ este în umbră. Există, este bine structurată. Cine dorește să facă terapie hormonală, o face. Problema este că nu o fac verificat și supravegheat. Este zonă de risc pe patologie cardiovasculară, oncologică, sân, prostată, ovare. Zona asta este zonă mare de risc pe complicații tromboembolice, pe infarct, pe accidente vasculare cerebrale, din cauză că se supraîncarcă sau se mișcă dintr-o zonă hormonală dintr-una între alta, nu vreau să zic cuvinte care să supere pe nimeni. Dar este de înțeles că stau ascunși. Eu am puține cupluri LGBT ca pacienți, nu pe cât multe mi-aș dori, dacă vreți. Pentru că este un grup special de oameni, e un grup de oameni aparte, în sensul bun. De-a lungul timpului s-au lovit de atâția medici care s-au purtat cu ei non-conform, sau care au considerat că, nu știu, homosexualitatea se poate converti în psihiatrie, ceea ce se știe că nu e cazul în zona de Vestea Europei de cel puțin 50 de ani. Și nu mai sunt încă oameni care cred că se poate trata. Sau sunt încă medici care consideră că este patologie psihiatrică, fără să fie, sau este rezolvabilă, sau este deficit de testosteron, sau eu știu ce. Atât de multe experiențe negative au avut oamenii ăștia cu corpul medical, încât e de înțeles că s-au retras”, a mărturisit Dana Stoian.
„Sunt comunități. Internetul abunde de informații, își iau tratamentele singuri. Zona de chirurgie se duc afară. Zona de estetică corporală și o pot rezolva aici. Iar noi, formal, nu ne deranjează zona LGBTQ pe vasta majoritate dintre noi, dar, real, noi nu o integrăm. M-a și distrat. A venit o normă, apropo de ARACIS, cum suntem noi de deschiși, care este rata de incluziune a acestui grup, LGBTQ+. Dar nu se gândeau la el, numai la L și la G, nu au mers până la restul. Și am stat și m-am gândit, nicicum nu i-am integrat, pentru că la noi nimeni nu își asumă pe față această zonă, din simplul motiv că nivelul de judecare nu cred că ar fi unul mic. Pentru că noi știți că suntem duali ca și nație, noi spunem una și gândim alta. Așa suntem noi. Poate istoria ne-a făcut să fim așa, cu comportament de tip trestie. Dar este foarte greu să-ți asumi”, a mai spus Dana Stoian, care este de părere că personalul medical ar putea fi mai bine pregătit în această direcție, iar sexologia ar trebui să devină materie obligatorie pentru studenții la medicină și ar trebui să fie predată de oameni specializați.
