Victor Vulpe locuiește la Covaci, în apropiere de Timișoara, și este un adevărat artist într-un domeniu select: crearea de pantofi unicat, la comandă.
Invitat la PRESSALERT LIVE, artistul a prezentat gheata cu care a devenit vicecampion mondial în domeniu.
„Avem aici în față gheata care a luat medalia de argint în 2023 la campionatul mondial de la Londra. E un loc pe care îl râvnesc toate marile nume din pantofărie. Și faptul că un român cvazi-necunoscut a ajuns acolo e o noare și o surpriză pentru toată lumea, și mai ales pentru noi, pentru români. Întâi trebuie să vă povestesc puțin despre campionat ca să înțelegeți cum funcționează. Nu ar fi fizic posibil să execuți așa ceva în direct acolo. Și atunci tema campionatului în fiecare an este alta, se dă cam în noiembrie. Anul ăsta s-a dat puțin mai devreme pentru că mulți nu au terminat. Ai un deadline. Pe urmă trebuie să trimiți obiectul pe care l-ai construit prin poștă cumva să ajungă la Londra înainte de o anumită dată. Dacă nu ajunge înainte, e descalificat. Și atunci ei au mărit perioada la aproape jumătate de an. Primim tema și în patru, cinci, șase luni avem timp să executăm obiectul acesta”, a explicat Victor Vulpe, care acum pregătește un doctorat, la Arte, pentru care va crea o colecție de pantofi.
Succesul îl ține ocupat, motiv pentru care a ales să nu mai participe la următoarea ediție World Championships of Shoemaking.
„Am și doctoratul și am câteva proiecte care s-au dezvoltat după ce am câștigat medalia de argint și la care trebuie să particip. Am niște colaborări cu Ambasada Japoniei și probabil că o să ajung la Osaka la expoziția internațională, reprezentând România, anul viitor. O să am foarte mult de lucru, deja facem proiecte împreună cu managerul meu, Mirela Arimia, și nu e ușor deloc să fie acceptat”, a dezvăluit Victor Vulpe.
Artă și utilitate
Absolvent de Arte, acesta a început să creezei pantofi oarecum de nevoie.
„Am o structură osoasă un pic mai aparte, picioarele sunt la fel de late ca și mâinile și aveam trac pur și simplu în momentul în care trebuia să îmi cumpăr o pereche de pantofii. De obicei, cel puțin o lună sufeream din cauza asta după ce cumpăram o pereche nouă. Și mi-am zis cât de greu poate să fie să fac eu o pereche. Bineînțeles că n-a ieșit aproape nimic, prima pereche a fost… În 2004 a fost prima pereche, acum 20 de ani. A doua a fost un salt imens. Nu mă așteptam ca a doua să iasă chiar așa de bine, și mi-am spus că dacă păstrez traseul ăsta, am foarte mari șanse că în scurt timp să învăț. Până atunci făcusem pictură, am terminat pedagogia artei și eram pictor. Dar încercam să mă susțin din marochinărie, din pielărie, nu am sărit direct la pantofi. Am luat-o foarte ortodox, prima dată cu obiecte mici făcute din piele, am învățat materialul, am învățat metodele de coasere, de lipire și așa mai departe, cum se subțiază. Am început cu A și am terminat cu Z, nu am sărit nici o etapă, le-am parcurs singur pe toate, cu toate riscurile care se impun, adică făcând foarte multe greșeli. E o metodă pe care nu o recomand nimănui, există metode mult mai simple, și anume să îți iei un maestru și să înveți exact ce te interesează. Dar eu nu am avut luxul ăsta, așa că a trebuit să învăț singur. Și durează un pic mai mult, dar felul ăsta de a învăța, făcând greșeli, după mine este cel mai sănătos, pentru că dacă îți spune cineva fă așa, tu poți foarte simplu să faci, dar nu înțelegi de ce”, a detaliat artistul pantofar.
Prețul unei perechi de pantofi create de Victor Vulpe este mare, însă justificat, ținând cont de materialele folosite, timpul investit și calitatea finală.
„Mare parte din materiale le comand de la Viena.
E cel mai aproape punct de mine unde materialele la nivelul ăsta sunt accesibile. Sunt foarte, foarte scumpe, dar nu am altă variantă. La nivelul ăsta nu pot să lucrez cu orice tip de piele. Așa că încerc să cumpăr cea mai bună piele din Europa și o găsesc la Viena. De exemplu, anul ăsta am cumpărat o bucată de piele cu 400 de euro metru în pătrat, din care faci o pereche de pantofi. Deci sunt niște prețuri foarte…(…) Încerc să evit, nu cumpăr niciodată piele exotică, pentru că am un respect foarte mare pentru animale, consider că locul lor este în pădure și nu în fermele de creștere intensivă pentru piele. Sunt foarte multe animale care ajung în ferme și sunt crescute pentru piele, iguana, crocodilul, pitonul. Dacă am un client care vrea neapărat o piele exotică, nu îl refuz, dar îl rog pe el să-și cumpere singur pielea, eu n-o să o cumpăr. Am avut odată un client care a făcut chestia asta, mulți renunță. Dar nu o încurajez pe nimeni. În primul rând, pentru că pielea de vițel e foarte bună, este un produs secundar al industriei de carne, deci s-ar arunca dacă nu am folosi-o, și noi mâncăm foarte multă carne, așa că ar fi o risipă să nu folosim și pielea. Și în multe privințe este mult mai bună decât pielea exotică, pielea de crocodil sau pielea de iguană e foarte subțire, trebuie tot timpul să o dublezi. Nu e potrivită pentru pantofi”, a explicat Vulpe care, din cauza procesului minuțios, nu livrează o comandă mai devreme de șase luni.
„Câteva mii de euro costă o pereche de pantofi. Trebuie să știți de la bun început că ce fac eu se cheamă «bespoke». Și asta înseamnă că pentru fiecare client în parte se face o pereche de calapoade cu numele lui. Dar asta nu înseamnă că atât e special. Sunt făcute după măsura piciorului, și chestia asta nu e foarte simplă. Se face înainte o pereche de probă pe care eu o tai bucăți și după o arunc la gunoi. El vine la o probă cum mergeam noi mai demult la croitor. Procesul durează șase luni pentru că o lună durează doar ca să obțin calapodul și să-l verific. Uneori se fac două probe dacă prima probă nu iese bine. Toate materialele pe care le folosesc sunt cele mai bune și cele mai naturale posibil. Procesul ăsta nu l-am inventat eu, este de sute de ani. Noi încercăm cumva să recuperăm tehnica vechilor pantofari pentru că a funcționat perfect”, este de părere Victor Vulpe.
Acesta nu are foarte mulți clienți, pentru că realizează maxim șase perechi de încălțăminte pe an.
„Nu fac doar asta. Dacă aș face doar asta, aș avea o mare problemă. Am nevoie de un spațiu între perechi, ca să mă adun, pentru că presiunea e foarte mare. Odată cu prețurile, cu costurile de producție, crește și presiunea asupra mea. Și anume, în momentul în care e gata, trebuie să fie perfect. Și dacă nu e, trebuie să o iau de la capăt. Chestia asta te consumă foarte mult. Și atunci, între pantofi, sărbătoresc muncind altceva. Și fac restaurare de mobilier tapițat, tot cu piele. Am aceleași mașini, utilaje, și ne ocupăm de tapițerie. Vorbesc la plural, dar sunt doar eu acolo. Eu cu mine, omul-orchestră”, a mai spus Victor Vulpe la PRESSALERT LIVE.
