O monoxilă îngropată în albia râului Mureș a fost descoperită întâmplător pe raza orașului Arad, de trecători aflați pe malul apei. O parte a monoxilei a ieșit la iveală în urma scăderii nivelului Mureșului cu aproape un metru, iar arheologii de la Complexul Muzeal Arad au analizat la fața locului posibilitatea scoaterii acesteia din nisipul râului, evitându-se distrugerea ei, căci mutarea din mediul umed îi poate afecta integritatea, dacă nu se iau imediat măsuri de tratare și conservare.
După o primă evaluare a monoxilei, bine conservată în mediul umed, arheologii sunt de părere că aceasta datează din Evul Mediu, dar o datare exactă se va putea face abia pe baza unor expertize mai amănunțite. Descoperiri similare au mai avut loc în albia Mureșului, precum cea de la Zădăreni, unde, în 2012, a fost descoperită o monoxilă cu lungimea de 11 metri, clasificată ulterior ca un exponat la categoria „Tezaur”. Ea este expusă la Muzeul de Științe ale Naturii din cadrul Complexului Muzeal Arad iar dacă noua descoperire va putea fi salvată în bune condiții, va fi expusă la rândul ei în sălile muzeului, pentru a completa istoria navigației pe Mureș.
Monoxilele – bărci scobite într-un singur trunchi de copac – erau cunoscute din antichitate și menționate și în actualul spațiu românesc.
Alexandru Macedon a făcut o expediție în nordul Dunării, folosindu-se de numeroasele bărci monoxile ale localnicilor de pe malurile fluviului. Vestigiile arheologice atestă că sarea, socotită extrem de valoroasă încă din preistorie, era exploatată în epoca bronzului, Mureșul fiind și atunci o cale de transport a acesteia. Monoxilele erau folosite pe Mureș, alături de plute, și în Evul Mediu, pentru transportul sării din zona salinelor transilvane până la Tisa și Dunăre, dar și a altor mărfuri. Această rută comercială, controlată la începuturile Evului Mediu de voievozii Glad și Ahtum, și-a păstrat importanța până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
