Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, organism științific cu rol consultativ și de avizare în domeniul patrimoniului cultural mobil care funcționează pe lângă Ministerul Culturii, s-a întrunit în 18 februarie în ședința lunară, având pe ordinea de zi 33 de puncte.
Printre acestea s-a aflat și o adresă a Consiliului Județean Timiș, prin care se solicita un punct de vedere referitor la posibilitatea de înființare a unei instituții de cultură de interes național, respectiv un complex muzeal format din Muzeul Național al Banatului, Muzeul Național de Artă Timișoara și Muzeul Satului Bănățean.
Reducere de personal administrativ și un nou post de director
Președintele CJT, Alfred Simonis, a precizat pentru PRESSALERT.ro că „zona culturală este una sensibilă dar dacă există posibilitatea – și am aflat că există – în loc de trei muzee cu o zonă administrativă foarte stufoasă, să se constituie una centralizată, cu un director general și trei directori adjuncți pentru cele trei muzee. Acum, evenimentele sunt organizate de fiecare muzeu în parte, nu există o strategie culturală coordonată. În loc de salarii inutile, banii ar putea fi investiți în evenimente culturale”. Deși nu a făcut un calcul exact al sumelor care s-ar putea economisi, Alfred Simonis e de părere că acestea ar fi la nivelul mai multor milioane de lei pe an.
Potrivit informațiilor PRESSALERT.ro, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor nu a fost de acord cu comasarea muzeelor. De altfel, anterior acestei ședințe, reprezentanții CNMC, alături de alte organizații culturale, au declarat că se opun „măsurilor distrugătoare”, cu „caracter nociv”, cuprinse în ordonanța de reformă fiscală, care ar aduce deservicii majore instituțiilor muzeale. Cum avizul comisiei este consultativ, Alfred Simonis e decis să continue acest demers, fie prin negociere cu actualii directori, pentru coordonarea și eficientizarea cheltuielilor administrative, la nivelul CJT, fie prin crearea unui complex muzeal.
În orice variantă, modificarea organigramei ar fi urmată de concursuri pentru numirea directorilor și după unele opinii, acest detaliu ar reprezenta cea mai mare miză a restructurării.
Descentralizare și revenire la centralizare
Timp de mai mulți ani, atât secția de artă cât și cea de etnografie au pledat pentru constituirea unor muzee de sine stătătoare, pe considerentul că această separare de Muzeul Banatului ar duce la eficientizarea activității lor, la momentul respectiv ele fiind conduse de șefi de secție subordonați conducerii Muzeului Banatului.
Muzeul Satului, înființat în 1968 și deschis pentru public în 1971, a funcționat până în anul 2000 ca o secție a Muzeului Banatului, când, printr-o hotărâre a CJT de la începutul anului respectiv, Muzeul Satului și secția de etnografie de la Bastion s-au desprins de Muzeul Banatului, constituindu-se ca o instituție cu personalitate juridică, numită Muzeul Satului Bănățean. În anii care au urmat, extinderea și modernizarea sa au fost vizibile iar numărul evenimentelor organizate aici a crescut și s-a diversificat.
La începutul anului 2006 s-a înființat și Muzeul de Artă Timișoara ca instituție de sine stătătoare, în clădirea Palatului Baroc, și s-a extins treptat, fiind modernizat, reorganizat și câștigând o considerabilă notorietate în anul în care Timișoara a fost capitală europeană a culturii. Fosta conducere a administrației județene a afirmat, nu o dată, că dorește ca expozițiile organizate de acest muzeu să fie de mare ținută, pentru ca Timișoara să devină o „capitală a artelor”, așa cum alte orașe au dobândit supranumele de capitală a muzicii clasice sau a spectacolelor.
Muzeul Național al Banatului are în prezent mai degrabă statutul unei secții muzeale care supraviețuiește prin expoziții temporare, multe itinerante, și promovarea unor artefacte în mediul virtual, deoarece castelul Huniade unde își avea sediul este închis de aproape două decenii, în urma unor eșecuri repetate și totodată costisitoare pentru renovarea lui. În această lună, CJT a anunțat lansarea licitației pentru începerea lucrărilor, după ce au fost asigurate fonduri din patru surse de finanțare.
Rămâne de văzut dacă fondurile destinate muzeelor vor fi repartizate în mod echitabil și dacă va putea fi întocmită o strategie culturală benefică pentru specificul fiecărui muzeu.
Aşa a fost de la comunişti, până în 2000. Aşa-i la noi ,,se face şi se desface”. Asta-i veşnica reformă şi ajungem de unde am plecat. Ruşine soroşişti incompetenţi care aţi dus ţara de râpă!
si idiot si arogant. fiecare pasare pe limba ei va pieri!