Lucrările de restaurare a conacului Mocioneștilor de la Foeni, care s-au desfășurat pe parcursul a doi ani, au fost terminate, iar monumentul arhitectural cu o lungă și interesantă istorie, care face parte din patrimoniul cultural național, și-a redobândit frumusețea de odinioară și va fi inclus în circuitele turistice și culturale. Investiția a beneficiat de sprijin financiar prin granturi în cadrul programului Ro-Cultura, printr-un contract în valoare de peste 9,5 milioane de lei. Valoarea totală a lucrărilor s-a ridicat la 17,5 milioane de lei, din care 5,6 milioane de lei costuri neeligibile, suportate de administrația județeană. Restaurarea s-a făcut cu materiale tradiționale și au fost puse în valoare elementele arhitecturale păstrate din construcția originală.
Conacul unei familii de vază din Banat
Conacul din Foeni a aparținut unei ramuri a familiei Mocioneștilor, care, de-a lungul mai multor generații, a fost una din cele mai ilustre în Banat. Familia era originară din Moscopole, cel mai mare și înfloritor oraș al macedo-românilor din nord-estul Thessaliei, care a fost complet distrus de Ali Pașa în 1788. Alături de alte familii, Mocioneștii au imigrat în Banat, pentru a se pune la adăpost și pentru a-și proteja averile agonisite. Familia a obținut de la împăratul Iosif al II-lea moșia Foen, o parte ca donație iar alta prin cumpărare, iar diploma nobiliară obținută cu acest prilej a fost reconfirmată în 1805 de împăratul Francisc I.
Conacul, cel mai vechi din toate proprietățile Mocioneștilor, a fost construit între anii 1806 și 1810 de Ioan Mocioni, din ramura de Föen a familiei și a fost una din cele mai importante reședințe ale acestora. Fiul său, Andrei Mocioni, care a locuit tot în conacul de la Foeni, a fost unul din cei mai distinși reprezentanți, el numărându-se printre cei mai de seamă susținători ai emancipării românilor din Banat și fiind totodată un mare filantrop. Familia a avut de suferit în timpul revoluţiei paşoptiste, când, după ce s-au alăturat curentului național, situându-se, totodată, de partea Habsburgilor, au fost siliţi să-şi părăsească domeniul iar bunurile le-au fost prădate. Au revenit abia un an mai târziu, după capitularea revoluţionarilor maghiari la Şiria.
De la conacul cu blazon, la depozit comunist și discotecă postdecembristă
Stilul neoclasic al monumentalului conac se aseamănă cu cel întânit la cele mai multe conace nobiliare din zona de câmpie a Banatului, ridicate în acei ani. Devenit la un moment dat proprietatea familiei Csávossy, conacul a fost răscumpărat de Anton Mocioni iar la începutul anului 1945, ultimul reprezentant al familiei a înființat aici o casă națională pentru locuitorii comunei.
Naționalizat de regimul comunist și trecut în proprietatea comunei, conacul, care a avut diverse destinații improprii, a suferit numeroase transformări prin intervențiile inadecvate care i-au distrus frumusețea și au anihilat orice urmă din atmosfera nobiliară de odinioară, începând cu distrugerea blazonului. De-a lungul anilor, conacul a ajuns într-o avansată stare de degradare.
Un conac pentru evenimente culturale și vizite turistice
Clădirea restaurată, în care a fost amenajat un hol de onoare și un salon de primire, va fi destinată amenajării unui punct muzeal, organizării unor evenimente culturale, expoziții și alte manifestări artistice, va fi deschis pentru vizite turistice, astfel încât conacul să devină cât mai curând, conform proiectului, un centru cultural nu numai al județului, ci de importnață euroregională, el aflându-se pe traseul pistelor de biciclete care se amenajează în Timiș și în județele învecinate. Și totodată în apropierea graniței cu Serbia.
