Foto: Virgil Simonescu
În ultima săptămână a Lunii Verzi @ UVT, Facultatea de Științe ale Guvernării și Comunicării a organizat astăzi, 3 iunie, workshopul „Jurnalism Responsabil”. Acest eveniment a abordat teme precum starea deșeurilor din România, Sistemul de Garanție-Returnare în România și Sistemul de Garanție-Returnare în campusurile universitare. Workshopul a fost organizat în parteneriat cu ECOTECA și RetuRO.
„Noi am realizat deja o serie de acțiuni în cadrul acestei inițiative organizate de Universitatea de Vest. Ca facultate – mă refer la Facultatea de Științe ale Informației și Comunicării – am avut patru activități în acest context și ne bucurăm foarte mult că, într-un fel, încheiem această serie împreună cu niște specialiști care pot să ne explice și să ne ajute să înțelegem ce înseamnă domeniul sustenabilității. Începem încă din anul I să discutăm la anumite cursuri despre jurnalismul sustenabil, un domeniu care are câteva direcții clare. Nu voi intra acum în detalii, însă ne-am propus ca, de la un an la altul, să dezvoltăm această zonă și să identificăm tot mai multe puncte comune între comunicare, jurnalism și sustenabilitate, pentru că este evident că acesta este viitorul”, a precizat lector univ. dr. Simona Bader, prodecan FSGC.
ECOTECA este un ONG verde, printre primele ONG-uri verzi din România și printre puținele ONG-uri specializate în managemantul deșeurilor, economie circulară și impact climatic
În cadrul workshopului au fost prezentate care ajută jurnaliștii să obțină informații, precum:
- #CumStăm. Aici sunt disponibile informații despre educație, mediu, economie, populație, agricultură și statistică;
- Biblioteca de mediu. Pe acest site există secțiuni care abordează articole despre legislație, ghiduri și instrucțiuni, rapoarte de sustenabilitate, studii, cursuri și documentații de mediu;
- Academia de mediu. Aceasta este o platformă de tip e-learning. Sunt disponibile cursuri, studii și analize de mediu legislația din domeniul mediului, cunoștințe generale despre mediul înconjurător, industria protejării mediului;
- Nu e bine. Acest site este destinat raportării incidentelor de mediu de către cetățeni, oferind o interfață interactivă care încurajează participarea activă a utilizatorilor, astfel încât aceștia să poată raporta incidentele de mediu;
- Școala ECO. Platforma ajută școlile să devină mai sustenabile și să creeze un mediu sănătos pentru elevi și profesori.
Tot la workshop, Petra Șerbănescu a oferit jurnaliștilor și viitorilor jurnaliști sfaturi despre cum trebuie utilizați termenii colectare separată, ambalaj biodegradabil în mai multe condiții, aproape zero deșeuri:
„Primul termen este «colectarea selectivă», însă acesta este eronat. Corect se spune «colectare separată» sau, alternativ, «sortare la sursă». De ce fac această precizare? Pentru că, dacă ne uităm în legislație, nu vom găsi nicăieri menționat termenul «colectare selectivă»; ceea ce este reglementat este «colectarea separată». În plus, «colectare selectivă» poate crea confuzie, sugerând că noi alegem ce să punem în pubele, în timp ce legea prevede clar separarea corectă a deșeurilor la sursă.
Un alt termen des întâlnit este «ambalaj biodegradabil». O formulare mai precisă ar fi «compostabil industrial» sau «biodegradabil în anumite condiții». De ce? Deși există ambalaje biodegradabile, ele sunt foarte puține ca număr, iar majoritatea produselor etichetate astfel nu se biodegradează în natură, ci doar în condiții controlate – în compostoare, unde există un microbiom special care descompune materialele și le transformă în compost, adică în pământ fertil.
Avem și expresii precum «ambalaje eco», «ambalaje verzi» sau «ambalaje sustenabile». De multe ori este dificil să verificăm dacă aceste afirmații sunt adevărate, deoarece nu există întotdeauna o certificare clară. În astfel de cazuri, există riscul ca aceste etichete să fie folosite pentru a induce în eroare – un fenomen cunoscut drept greenwashing.
În final, mai apare frecvent și termenul «zero deșeuri». Realist vorbind, este aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil, să nu generezi deloc deșeuri. De aceea, un termen mai corect ar fi «aproape zero deșeuri» sau «reducerea deșeurilor spre zero», a transmis Petra Șerbănescu, manager proiect EcoStudent.
Conform datelor Eurostat, în 2022, România a produs 301 kg și a reciclat doar 36 de kg de deșeuri municipale pe cap de locuitor, fiind pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Este urmată de Malta (75 de kg) și Grecia (90 de kg). Austria (516 kg), Danemarca (411 kg) și Germania (409 kg) au avut, în anul 2022, cele mai mari cantități de deșeuri reciclate pe cap de locuitor din UE.
„Fiecare tonă de deșeuri care ajunge la groapa de gunoi costă aproximativ 500 de lei. În schimb, fiecare tonă de deșeuri care este trimisă la reciclare poate aduce un venit de aproximativ 500 de lei. La nivelul unui oraș precum Timișoara, vorbim de sume foarte mari care, aproape literalmente, sunt «aruncate» la groapa de gunoi, deoarece un volum semnificativ de deșeuri continuă să fie eliminat, în loc să fie valorificat.
Nu ne referim aici la sistemele de colectare din ușă în ușă, ci la imaginea de ansamblu. România, din păcate, se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul de deșeuri reciclate. Acestea sunt date oficiale, disponibile pe site-ul Comisiei Europene, la www.statistics.ro, unde puteți găsi și acest tabel, alături de multe alte informații relevante.
Conform datelor din 2023, situația nu s-a îmbunătățit semnificativ. Pornim de la premisa că fiecare dintre noi generează, în medie, un kilogram de deșeuri pe zi. În realitate, este chiar puțin mai mult. Asta înseamnă că o familie produce aproximativ o tonă de deșeuri pe an. Dacă trei cetățeni generează, în total, o tonă anual, putem face rapid un calcul estimativ pentru orice localitate din România, cunoscând populația acesteia. Desigur, nu vorbim despre o precizie matematică perfectă, nu va ieși un rezultat cu două zecimale, însă este o bază suficientă pentru a înțelege amploarea problemei și a lua măsuri concrete”, a declarat Raul Pop, director ECOTECA.
Pentru fiecare kilogram de ambalaj de plastic nereciclat, România achită în bugetul Uniunii Europene câte 220 de milioane de euro pe an, adică echivalentul a circa 321.000 tone de ambalaje de plastic nereciclate, anual.
Ce e RetuRO și ce rol are?
„Punctele de colectare înseamnă, de fapt, comercianți, magazine sau entități din sectorul HoReCa – restaurante, hoteluri, cafenele și altele asemenea. Rolul RetuRO este de a facilita și de a încuraja acești comercianți să deschidă puncte de colectare pentru ambalajele returnabile.
Ce este important de înțeles – și aici intră și implicarea fiecăruia dintre noi – este că în sistemul de garanție-returnare sunt mai multe părți implicate. În primul rând, este populația, adică noi, cei care cumpărăm produse (în special băuturi) ambalate în recipiente nereutilizabile din plastic, sticlă sau metal, cu volume între 0,1 și 3 litri. După ce consumăm băutura, returnăm ambalajul gol la punctele de colectare organizate de comercianți.
Comercianții au o obligație legală, reglementată printr-o hotărâre de guvern, să colecteze aceste ambalaje de la populație. Există două modalități prin care pot face acest lucru:
- Colectarea automată – cu ajutorul aparatelor de tip „reverse vending”, unde introducem ambalajele unul câte unul;
- Colectarea manuală – în special în magazinele mici, unde ducem ambalajele vânzătorului, acesta le verifică și ne restituie garanția.
Un element esențial în acest sistem sunt producătorii – cei care pun pe piață băuturi răcoritoare, alcoolice sau nealcoolice. Sistemul de garanție-returnare pornește, practic, de la ei. Pentru fiecare sticlă, doză sau PET pus pe piață, producătorul plătește o garanție de 50 de bani, plus un tarif de administrare. Aceste sume sunt virate către RetuRO, care administrează sistemul.
Comercianții își recuperează garanțiile pe ambalajele colectate din ceea ce plătesc producătorii. În același mod, consumatorii își recuperează cei 50 de bani de la comercianți atunci când returnează ambalajele. Astfel, se creează un flux financiar care susține sistemul, dar și un flux informațional prin care se urmărește câte ambalaje sunt returnate, ce tipuri sunt și în ce perioadă de timp.
Acest sistem are la bază principiul financiar al garanției și nu este o invenție românească. A fost deja implementat în alte 14 state europene.
De ce a fost nevoie de această «găselniță financiară»? Simplu: pentru că schimbările de mentalitate se fac greu, iar uneori pot fi accelerate prin stimulente economice și campanii de comunicare bine gândite și susținute în timp”, a spus Ioana Ciobotariu, Consumer Marketing Manager RetuRO.
