Cetățeanul german care a adus în trecut expoziții controversate la Muzeul de Artă din Timișoara, acuzat de impostură la Sibiu

Localitatea sibiană Cisnădioara se află de câteva zile în centrul unui scandal de proporții, după ce Thomas Emmerling, un german stabilit în România la începutul anilor 2000, care s-a prezentat drept un colecționar de artă, reclamă acum, conform turnulsfatului.ro, furtul colecției sale, pe care l-a calificat drept „cel mai mare furt de artă din istoria României”.

Potrivit aceleiași surse, el deschisese la Cisnădioara o galerie de artă, „Kunsthaus 7 B”, în vechea casă parohială, și acum susține că aceasta a fost „jefuită de infractori”, lucrările de artă furate incluzând  „330 de gravuri în cupru realizate de Rembrandt van Rijn – cea mai mare colecție de lucrări Rembrandt din România – precum și lucrări semnate de Pablo Picasso, Henri Toulouse-Lautrec, Marc Chagall, Gabriela von Habsburg, Nicolae Tonitza, Mircea Cantor și Oana Ionel, dar și sculpturi și picturi ale altor artiști contemporani susținuți de Emmerling și Kunsthaus 7B”. Emmerling pretinde că autorii jafului fac parte din conducerea bisericii evanghelice, care este proprietara clădirii, dar îl nominalizează și pe președintele FDGR Sibiu, Gabriel Tischer.

Colaboratorul lui Victor Neumann, acuzat de impostură

Tischer afirmă însă că „parohia evanghelică a fost victima unui impostor”, lucru susținut și de parohie, după ce a descoperit că a fost, timp de mai mulți ani, înșelată de Emmerling, care s-a prezentat în mod constant ca fiind „comerciant și expert în artă”.

Conform relatărilor reprezentanților parohiei, lui Emmerling i s-a pus la dispoziție, în anul 2018, casa parohială pentru uz personal, în schimbul unei sume lunare simbolice, și spații din fosta școală, o clădire nefolosită, unde urmau să fie organizate expoziții de artă, menite să promoveze localitatea. Reprezentanții parohiei spun că Emmerling a solicitat și donații pentru a sprijini tinerii artiști, dar tot mai mulți dintre aceștia, expozanți și colaboratori, au semnalat că obligațiile financiare datorate de Thomas Emmerling au rămas neonorate, apărând astfel primele semne de întrebare. Pe de altă parte, plata chiriei și a utilităților a început să întârzie tot mai frecvent, acumulându-se o datorie de peste 12.000 de euro.

După ce, în 30 iunie, lui Emmerling i s-a solicitat achitarea datoriilor, acesta ar fi refuzat „orice fel de discuție sau negociere”. Reprezentanții parohiei susțin că bunurile pretins furate „se află intacte în spațiile închiriate de acesta, la care doar el are acces” și se arată indignați de afirmațiile calomnioase ale lui Emmerling.

O complicitate profitabilă cu muzeul de artă timișorean

Recentul conflict de la Cisnădioara vine în continuarea unor practici mai vechi, unele încununate de profituri frumoase la Timișoara. După ce a falimentat o firmă de logistică în Dortmund și a devenit consultant de afaceri în Nürnberg, și-a extins activitatea în estul Europei și a înființat o societate de consultanță pentru comerț exterior, cu cinci filiale, printre care și România, care a eșuat, iar în 2011 s-a stabilit la Cluj, unde vindea bere și plănuia să-și deschidă un restaurant german.

În anii care au urmat, Thomas Emmerling a avut o colaborare extrem de rentabilă și cu muzeul de artă din Timișoara, unde au ajuns multe expoziții cu litografii din colecția sa perioada în care Victor Neumann era directorul muzeului. Expozițiile, chipurile aduse din străinătate, erau organizate de firmele lui Emmerling, „Euro Art Luxembourg” și „Merkur Global”, o firmă de apartament cu sediul în Cluj-Napoca, și erau prezentate ca un amplu proiect în avanpemiera viitoarei capitale europene, deși erau itinerante, aduse fără nici un fel de pază sau asigurare.

Muzeul nu deținea la vremea respectivă autorizație de securitate pentru incendiu, sisteme de supraveghere și antiefracție, stabilitate microclimatică și iluminat corespunzător, semn că respectivele expoziții nu prezentau o valoare deosebită, căci cele cu opere de mare valoare presupun o logistică și costuri colosale. Numele celebre de pe afiș erau menite să impresioneze publicul dar puțini s-au întrebat cum de muzeul a reușit, într-un interval de timp atât de scurt, să realizeze atât de multe expoziții prezentate ca fiind de mare anvergură.

Au apărut primele dubii asupra autenticității exponatelor, iar cunoscătorii de artă au atras atenția că exponatele lui Emmerling sunt lipsite de valoare, simple còpii cumpărate cu sume derizorii. Au fost chiar vizitatori, unii străini, care au cerut înapoi  banii pe bilete, susținând că au fost induși în eroare de reclama de pe afișe. De altfel, în 2017, când a prezentat în orașul german Plauen o parte din „colecția Picasso”, a fost criticat că a expus doar reproduceri nenumerotate și nesemnate ale artistului și a fost nevoit să recunoască acest lucru.

Avalanșă de expoziții cu nume celebre la Timișoara

Între 2014 și 2019 muzeul timișorean a găzduit o serie de expoziții cu nume răsunătoare, aduse de Thomas Emmerling. În anul 2014, muzeul de artă organiza expoziția „Rembrandt. Apogeul Artei Gravurii”, pretinzând că sunt expuse „peste 250 de gravuri originale” obținute prin imprimare de pe plăcile artistului, aflate la muzeul Luvru, iar expoziția a fost prezentată de Victor Neumann drept „cea mai mare expoziţie de gravuri a lui Rembrandt van Rijn în România”. Un an mai târziu s-a deschis expoziția de litografie cu lucrări de Toulouse-Lautrec, Picasso, Marc Chagall și alți artiști francezi, expoziția „Triumful modernismului”, prezentată de Neumann tot drept o expoziție „de talie internațională”, care reunea peste o sută de litografii care ar fi fost realizate de Henri Matisse, fără vreo dovadă în acest sens, fiind vorba cel mai probabil de reproduceri, și  expoziția dedicată lui Salvador Dali, „Cucerirea iraționalului”, cu litografii, desene și reproduceri după gravuri.

În 2016, „Que Viva Picasso”, cu lucrări din ciclul  „Les menines et la vie”, fotografii ale artistului și ilustrații ale unei cărți de Tristan Tzara a fost prezentată drept „expoziție internațională de grafică”, iar expoziția „Vincent van Gogh – Desenul arhetipal” era și mai frapantă, căci desenele lui van Gogh, extrem de rare și valoroase, au fost prezentate fără vreo garanție de autenticitate. Colecții ale lui Emmerling au fost prezente la Timișoara și în 2017, cu 40 de litografii ale artistului german Otto Dix.

Prejudicii de imagine și financiare pentru muzeu

Credibilitatea muzeului de artă timișorean a fost pusă la grea încercare pentru mulți ani, căci Victor Neumann, dovedit ulterior și un vechi colaborator al securității, a permis ca instituția pe care o conducea să găzduiască lucrări de o valoare îndoielnică, aducând muzeului atât prejudicii de imagine cât și financiare, căci contractele prevedeau ca procente variabile din totalul încasărilor care mergeau uneori până la 65% să-i revină lui Emmerling, deși nu e permis ca sumele încasate din vânzarea biletelor de intrare la muzeu să revină proprietarului unor expoziții de còpii.

După evaluarea activității de manager a lui Victor Neumann din 2021, care s-a soldat cu încetarea mandatului său, muzeul a refuzat o nouă expoziție propusă de Emmerling, colaborarea cu acesta fiind întreruptă, și au început pregătirile pentru expozițiile de succes din anul capitalei culturale.