Comunitatea muzicală timișoreană își amintește astăzi de Grigore Bujor Hariga – o figură emblematică a scenei muzicale , care s-a stins din viață în luna aprilie 2024 – de la nașterea căruia se împlinesc 76 de ani.
„Hari” – aşa cum îi spuneau prietenii – a fost profesorul de chitară al multor muzicieni și a fost recompensat cu o Diplomă de Excelenţă din partea Primăriei Timişoara pentru întreaga sa activitate, în anul 2007.
„Maică-mea cânta la Filarmonică la Arad și vroia să mă învețe să cânt la vioară. Nu s-a ținut de mine prea tare vioara. Într-o zi am găsit o chitară în pod, de la fratele mamei mele și am pus-o pe umăr și dădeam cu arcușul. A intrat taică-miu, care a fost colonel de artilerie, din ăla aspru…și a zis… «Băiete te dau la unu să înveți, că nu așa se cântă la chitară»”, a povestit artistul, în cadrul unei emisiuni difuzată în proiectul „PofTim Cultură!“, realizat de Asociația Culturală Embargo, împreună cu SharpShooter Media Productions și cofinanțat de Consiliul Județean Timiș în 2020.
Hari a reuşit să „prindă“ secretele muzicii prin metode cât se poate de ingenioase şi a avut ocazia să cânte pe instrumente mai mult sau mai puţin convenţionale.
După ce a activat în trupa liceului și mai târziu în Styx, Bujor a cucerit premiul întâi la concursul Cântarea României alături de formația Cascada, devenind mai apoi membru al trupei Pro Musica. „La mare când eram cu Păunescu, era și un program de sport. Aveam un regim de auto – susținere cumva. Noi stăteam în hotelul Meduza și la ora trei după – masa …străinii luau masa prima dată..și după aia lua masa Cenaclul Flacăra. Deja eram cu foamea-n gât. Păunescu , care dormea la vila Cerasela – cred că așa se chema – venea la ora trei la stadionul din Techirghiol și făcea cu noi pregătire fizică. Femeile făceau gimnastică pe margine și noi bărbații jucam fotbal cu Păunescu“, și-a amintit Bujor Hariga de vremurile în care a cântat în Cenaclul Flacăra.
