După ce a ajuns în vârful muntelui Nanga Parbat din Pakistan, înalt de 8.125 de metri, Horia Colibășanu se poate mândri că a încheiat cu succes recenta expediție din Munții Himalaya, pe cel mai vestic vârf al acestuia, căci a ajuns cu bine în tabăra de bază sâmbătă, 5 iulie, după o coborâre solicitantă la rândul ei, și acum se pregătește să revină acasă.
Alpinistul român, care a urcat muntele împreună cu alpinistul spaniol Jorge Egocheaga, a atins vârful vineri, 4 iulie, la o zi după aniversarea a 72 de ani de la prima ascensiune reușită pe acest munte, realizată pe 3 iulie 1953 de alpinistul austriac Hermann Buhl. Ascensiunea finală spre vârf a început în noaptea de 3 spre 4 iulie și a durat aproximativ nouă ore. „A fost o noapte lungă și grea – spune alpinistul – în tabăra de vârf vântul suflase în rafale de 60–70 km/h înainte de plecare, iar montarea cortului a fost o provocare, fiind gata să-și ia zborul în timpul montării”.
Cu această reușită pe muntele supranumit „Regele munților” sau „Muntele Golaș”, cu una dintre cele mai abrupte fețe montane din lume, Rupal Face, care se ridică la aproape 4.600 de metri deasupra văii de jos, Horia Colibășanu atinge cel de-al unsprezecelea vârf de peste 8.000 de metri din spectaculoasele sale ascensiuni, făcând încă un pas pentru a-și îndeplini dorința de a atinge cei 14 optmiari ai lumii, fără oxigen suplimentar și fără ajutorul șerpașilor, așa cum o face de două decenii.
„A fost o expediție dificilă, cu vânt puternic, căderi de pietre și nopți grele. La un moment dat, aproape că eram hotărât să renunț din cauza vremii. M-am bazat însă pe prognoza foarte precisă primită de la meteorologul cu care colaborez și asta m-a ajutat să iau decizia de a continua”, a transmis Horia Colibășanu din tabăra de bază.
Pentru Horia Colibășanu, aceasta este cea de-a XXVI-a expediție internațională, el fiind singurul român care a ajuns pe patru dintre cei mai periculoși cinci munți din lume – K2, Annapurna, Dhaulagiri și Kangchenjunga – fără oxigen suplimentar și fără ajutorul șerpașilor. Această expediție a fost un proiect al Clubului Sportiv Alternative Timișoara, afiliat Federației Române de Alpinism și Escaladă. Clubul coordonează anual proiecte de alpinism de mare altitudine în calendarul sportiv internațional.
