Ilie Sârbu, consilier municipal al grupului AUR și președintele asociației „Salvați Patrimoniul Timișoarei” a depus un proiect de hotărâre pentru constituirea juridică a Zonei Metropolitane Timișoara, asemenea altor orașe mari precum Iași, Cluj, Oradea sau Constanța, pe care o consideră esențială pentru dezvoltarea coerentă și echilibrată a întregii regiuni.
În opinia sa, lipsa unei strategii unitare duce la dezechilibre între Timișoara și comunele limitrofe, la suprapuneri de investiții și risipă de resurse publice, infrastructură deficitară și transport fragmentat, servicii publice inegale care generează o migrare haotică către oraș, competitivitate economică scăzută și acces redus la fonduri europene, multe proiecte majore de infrastructură și digitalizare fiind eligibile doar în format metropolitan. El consideră că fără o zonă metropolitană, regiunea nu are reprezentare unitară în fața guvernului și a instituțiilor europene iar Asociația de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) – Polul de Creștere Timișoara, o asociație voluntară ai cărei membri sunt unitățile administrativ-teritoriale care decid să se asocieze, poate gestiona fonduri europene și proiecte de dezvoltare, dar este doar un pas intermediar, care nu poate înlocui zona metropolitană, reglementată prin lege și care are un caracter mult mai cuprinzător.
Ilie Sârbu consideră că o zonă metropolitană bine organizată ar duce la atragerea investitorilor, care ar avea la dispoziție un plan comun de dezvoltare, forță de muncă disponibilă și o infrastructură comună, în timp ce lipsa unei astfel de zone face imposibilă susținerea unor proiecte de anvergură, cauzează un acces limitat la fondurile europene și duce la marginalizarea satelor sau comunelor fără resurse, unde calitatea vieții devine mult mai scăzută.
Despre o zonă metropolitană care să includă în structura administrativă a Timișoarei comunele limitrofe Giroc, Giarmata, Ghiroda, s-a vorbit și în timpul administrației Ciuhandu, dar la vremea respectivă acestea s-au opus categoric, fiind comune bogate, cu venituri care le-au permis multe investiții, ajungând să arate și să aibă dotări mult peste nivelul multor cartiere din Timișoara. Colectarea banilor la un buget comun cu al Timișoarei a fost considerată dezavantajoasă pentru aceste comune, care nu ar mai fi avut posibilitatea de a gestiona un buget propriu pentru a-și prioritiza investițiile.
