Vechiul abator al orașului, proiectat la începutul secolului trecut de cunoscutul arhitect Székely László, din care se mai păstrează în prezent turnul de la intrare și poarta, se află pe lista monumentelor istorice dar, aidoma altor monumente de arhitectură industrială ale orașului, și acesta este supus unei degradări lente dar sigure.
Asociația „Salvați Patrimoniul Timișoarei” acuză municipalitatea că deși proclamă „grija față de istorie”, nu face nimic pentru a o proteja, mărginindu-se la promisiuni fără acoperire și ignorând dorințele comunității care dorește salvarea acestor monumente. „Un exemplu grăitor este complexul abatorului comunal de pe strada Eroilor de la Tisa, o bijuterie arhitecturală și industrială a Timișoarei, astăzi în ruină. De asemenea, fabrica de țigarete, un alt simbol al istoriei urbane, se degradează rapid, fără ca administrația locală să intervină pentru punerea în siguranță, deși legea permite astfel de acțiuni chiar și în cazul proprietății private, atunci când monumentul este în pericol. Deși există inițiative legislative locale menite să sporească grija și responsabilitatea primăriei Timișoara față de aceste monumente, ele nu sunt agreate de instituția arhitectului-șef, care, în loc să sprijine demersurile de protejare, caută motive de blocaj și amână orice pas concret. În primăria Timișoara, de prea multe ori, funcționarii nu caută soluții, ci explicații despre <<de ce nu se poate>>”, susține asociația, adăugând că tăcerea birocratică este preferată punerii proiectelor în dezbatere publică, cu participarea arhitecților și istoricilor, în timp ce monumentele continuă să se degradeze.
Asociația mai arată că în forma propusă la nivel național, Codul Patrimoniului „nu oferă soluții, ci mai degrabă justificări pentru neintervenție. O lege ambiguă, care nu impune obligații clare și nu oferă mecanisme eficiente pentru salvarea patrimoniului, devine scutul perfect al pasivității”. Ea reproșează administrației municipale că nu are o strategie coerentă de conservare și pune accentul doar pe proiecte estetice, nu pe protejarea valorii autentice a orașului, inițiativele de protejare sunt blocate chiar din interiorul instituției, nu există măsuri reale pentru punerea în siguranță a monumentelor aflate în stare critică iar parteneriatul public-privat în domeniul conservării lipsește complet, administrația fiind resemnată cu distrugerea lentă a patrimoniului.
„Patrimoniul nu este o povară bugetară și nici o marfă politică — este o comoară a identității naționale. O administrație care nu protejează memoria orașului își condamnă viitorul la uitare. Asociația «Salvați Patrimoniul Timișoarei» cere public primăriei Timișoara și ministerului Culturii să își asume responsabilitatea legală și morală de a interveni de urgență pentru salvarea monumentelor istorice de pe teritoriul orașului și să deschidă o dezbatere publică reală pe tema protejării patrimoniului local” este solicitarea imperativă a asociației care militează pentru salvarea și protejarea patrimoniului orașului.
