Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, prăznuită de biserica ortodoxă și de cea greco-catolică în data de 1 octombrie, celebrează ocrotirea pe care Maica Domnului o oferă creștinilor, amintind o minune care a avut loc în secolul al IX-lea, în biserica Vlaherne din Constantinopol, construită la mijlocul secolului al V-lea de împărăteasa Pulcheria și împăratul Marcian.
În biserică se păstrau mai multe relicve ale Maicii Domnului – veșmântul, omoforul și o parte din brâu, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea. Potrivit Cronicii lui Nestor, scrisă la începutul secolului al XII-lea – o istorie a Rusiei Kievene – cel mai timpuriu stat al slavilor răsăriteni – de la mijlocul secolului al IX-lea până la începutul secolului al XII-lea, care se bazează pe mai multe izvoare – locuitorii Constantinopolului ar fi cerut ajutorul Maicii Domnului când orașul era amenințat de o flotă puternică a rușilor kieveni, necreștinați la vremea respectivă, și exista primejdia unei invazii. Creștinii au privegheat toată noaptea și au scufundat veșmântul Maicii Domnului în apele mării, în apropierea bisericii în care acesta era adăpostit, rugându-se ca orașul să fie cruțat și prin ajutor divin, flota rusească a fost înfrântă – spune cronica.
Potrivit legendei, în noaptea de priveghi din biserică, Maica Domnului s-a înfățișat în fața ascetului Andrei, care a văzut-o trecând prin ușile împărătești sprijinită de sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Evanghelistul, urmați de un alai de sfinți. Au trecut apoi spre amvon, unde Maica Domnului a îngenuncheat și s-a rugat cu lacrimi pentru toți creștinii, cerându-i fiului ei Iisus să primească, în numele ei, rugăciunile tuturor celor care îi cer ajutorul. Maica Domnului s-a apropiat apoi de altar continuând să se roage, după care s-a înălțat în văzduh și și-a întins acoperământul peste toți credincioșii aflați în biserică. Întrebat de ascetul Andrei dacă o vede pe „Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea”, ucenicul său, Epifanie, a răspuns: „O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele.”
Începuturile sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului sunt menționate la călugării greci de pe muntele Athos și în secolul al XII-lea s-a răspândit la slavii răsăriteni, creștinați între timp în rit ortodox.
Sub influența bisericii ortodoxe ruse, sărbătoarea a fost preluată și de biserica ortodoxă română. În iconografie, Maica Domnului apare aureolată și înconjurată de apostoli, sfinți și îngeri, ținând pe brațele întinse acoperământul care simbolizează ocrotirea credincioșilor creștini. Icoana Sfântului Acoperământ nu apare în iconografia bizantină, fiind preluată relativ târziu în iconografia ortodoxă, sub influența reprezentării Maicii Domnului în Occidentul creștin, unde cultul marian era foarte răspândit în secolele XIII-XVI.
